31 de ani de jaf, 31 de ani de guvernare antiromânească.

 

   

S-au scurs 31 de ani de la evenimentele din decembrie 1989. În curând se vor împlini 31 de ani de la moartea celui care a fost primul Președinte al României, Nicolae Ceaușescu. Odată cu moartea lui, cu înhumurarea lui, au fost înmormântate și speranțele românilor pentru o viață mai bună.

Regimul comunist nu a fost un regim perfect, a făcut lucruri bune, dar și greșeli. După mine au fost făcute mai multe lucruri bune decât greșeli. România după cel de-al doilea război mondial era, cel puțin în mediul rural, în evul mediu. Nu exista curent electric la sate, nu existau case salubre. Oamenii trăiau în bună frăție cu animalele din curte, ei îngrijeau animalele, iar animalele prin produsele lor hrăneau pe cei care le îngrijeau.

Nu voi insista pe transformările, în bine pentru populație, care au avut loc la orașe și sate.

Au fost exploatate de către „agenturili” străine nemulțumirile poporului de după 1982 față de o serie întreagă de raționalizări făcute de guvernul României, probabil personal de Ceaușescu, cum ar fi oprirea curentului electric, oprirea gazului, a apei calde, a căldurii, raționalizarea și cartelarea alimentelor, pe acest val de nemulțumire a fost aprinsă scânteia revoltei populare, întâi în Timișoara, apoi în toată țara.

Poporul nu voia neapărat să fie dărâmat regimul comunist, ci doar îndepărtat Ceaușescu și nevastă-sa, ei erau considerați vinovați pentru toate neajunsurile maselor populare. La baza acestor raționalizări a existat motivația că Țara plătește datoria externă către FMI.

A izbucnit revolta maselor în toată țara. Ceaușescu a fost prins, după ce a fost trădat de armată și securitate. Un proces rapid în care apărătorul soților Ceaușescu s-a transformat în acuzatorul lor, un simulacru de rechizitoriu bazat doar pe minciuni, o sentință scoasă din căciula emanaților și soții Ceaușescu, în decurs de două ore de la începutul procesului penal, au fost împușcați de către un pluton de execuție.

De acum drumul spre libertate, drumul spre mai bine al poporului român era liber. Mai mult, drumul spre libertate era stropit cu sângele celor peste 1000 de tineri și vârstnici morți pentru o viață mai bună.

Praful și pulberea s-a ales din visurile celor morți, dar și a celor vii, rămași să suporte exploatarea emanaților revoluției.

În circa 30 de ani de comunism, de când  s-a pus bazele industrializării țării, s-a construit enorm. Sigur este de discutat cât de elegante erau locuințele, însă ele adăposteau familii întregi cărora le asigura confortul.

În 31 de ani de capitalism sălbatic forțele politice au reușit să distrugă economia țării în întregul ei. Mă refer la bănci, industrie, agricultură și păduri, sănătate, învățământ, armată, etc.

Este foarte interesant cum au putut să dispară acei uriași coloși industriali fără ca serviciile secrete să nu vadă, fără ca procuratura să nu se autosesizeze, fără ca poliția să nu tragă semnale de alarmă. Distrugerea industriei, a băncilor, a agriculturii, a fost posibilă deoarece toate instituțiile, plătite cu bani grei de statul român să vegheze la respectarea legii și legalități, și-au dat mâna cu politicienii corupți, cu ceilalți hoți, cu tâlharii veniți de peste mări și țări, fără un ban în cont însă cu experiența ingineriilor financiare în jefuirea țării. Și au reușit așa de bine încât astăzi în loc de platforme industriale românești avem mari supermarket-uri cu capital străin, mall-uri cu capital străin. La toate se adaugă câteva ateliere și uzine tot cu capital străin. Statul român nu mai are nimic, a da, are multe datorii externe, foarte multe. Și dacă ne „ajută” Dumnezeu să avem din nou un guvern liberal vom avea și mai multe datori la bancile străine.

Până la urmă nu este rău că un stat are datori externe atâta timp cât banii au fost folosiți în infrastructură, în construcții civile și industriale. Însă România a ajuns la o datorie uriașă de aproape 60% din PIB fără să construiască un coteț de câine, ba a mai vândut și ce era construit de dinainte de 1989.

Sunt nostalgic după vremurile din anii *70, atunci toată populația avea locuri de muncă, o pâine asigurată fără grija zilei de mâine. Putea să-și facă o rată fără teama că va rămâne fără serviciu, adică în termeni noi-șomeri. Magazinele erau aprovizionate, librăriile erau pline cu cărți din literatura Universală și românească și nu erau scumpe. Copiii mergeau la școală unde chiar învățau carte. În spitale nu se cunoștea termenul de ciubuc, erau și atunci mici atenții, un pachet de țigări „Amiral”, poate cafea, dar, fără ca actul medical să fie condiționat de „ciubuc”.

Astăzi, jumătate din populația activă a țării a migrat peste graniță în căutarea unui loc de muncă. Am ajuns servitorii Europei, vidanjorii ei. La noi acasă prosperă firmele străine, corporațiile transnaționale. Avem copii lăsați în grija bunicilor, a fraților mai mari, ai vecinilor, pentru că părinții lor au luat calea bejeniei în căutarea pâinii necesare traiului zilnic. Niciodată, de când există România, populația țării nu a emigrat în masă ca în acești ani de restriște.

Și cum să nu fie așa când avem o conducere a țării ruptă de realitatea românească. Nimănui nu-i pasă de popor, de cei 5 milioane de români plecați din cauza foamei și a disperării peste graniță. Realizează conducerea țării, Președintele, Prim Ministrul, Președinții celor două camere ale Parlamentului cât de mult s-a afundat România în mocirlă? Realizează acești îmbuibați ajunși în vârful statului și care privesc cu rânjet disprețuitor la poporul muritor de foame și de boli cât de mult a sărăcit România? Altădată ne băteam pe burtă cu marile puteri, astăzi suntem colonia tuturor puterilor. Altă dată Președintele României era primit pe covorul roșu de marile puteri, astăzi, Președintele României ia poziția de drepți când vine madam Nuland, asistenta a secretarului de stat american pentru Europa de Est, să-l tragă de urechi. Asta este România zilelor noastre condusă de nulități și antiromâni.

Pentru ce ne împrumutăm bani de la bănci dacă nu-i folosim să facem ceva cu ei? Doar pentru a avea cei de la putere de unde fura, de unde să-și tragă paraîndărăturile? Faptul că procuratura nu-i aduce de guler în fața instanțelor de judecată pe toți marii bandiți, cocoțați în funcții bine retribuite pentru ca ei să aibă o singură grijă, aceea de a-și rotunji averea, asta nu înseamnă că nu sunt furturi. Asta înseamnă că politicul și-a dat mâna cu organele de cercetare și urmărire penală. Asta este explicația jefuirii Țării de toate bogățiile fără ca vreunul dintre cei care au jupuit țara de bogățiile ei să se afle după gratii acolo unde ar trebui să le fie locul.

Mi se va spune că guvernul se împrumută să plătească pensiile. Poate că așa este. Trebuia ca guvernele, indiferent de culoarea politică, să nu distrugă economia în întregul ei, otova, fără să analizeze care vor fi consecințele. Iată consecințele, iată rezultatul guvernărilor, de-a lungul celor 31 de ani, împotriva României, împotriva poporului român. Dacă am fi modernizat o parte din marile unități industriale, astăzi cei 5 milioane de români ar fi lucrat în România și puteau să asigure pensiile celor ieșiți din câmpul muncii.

Ni se spune tot timpul că statul este un prost administrator, de aceea trebuia să privatizăm tot, fără excepție, pe un dolar așa cum propuneau țărăniști în guvernarea Ciorbea.

OMV, cel care a cumpărat Petrom este o societate de stat austriacă, de ce dracu la austrieci se poate să aibă o societate de stat, culmea, Austria nu are în subsol petrol și gaze, și noi a trebuit să privatizăm o bijuterie ca Petrom?

Pentru că Austria este condusă de patrioți, pentru că în Austria funcționează serviciile secrete interne, pentru că în Austria există procuratură adevărată, pentru că în Austria există sistem juridic bine consolidat. Toate aceste instituții care își fac treaba, care sunt în slujba cetățeanului, îi „ajută” pe cei aflați vremelnic în fruntea statului să fie atenți la modul în care își fac treaba, altfel vor risca să ajungă în spatele gratiilor.