În centrul Sibiului a fost amplasată statuia lui Samuel von Brukenthal, fost guvernator al Transilvaniei între 1777 și 1787. Guvernatorul era un funcționar imperial plătit cu o anumită simbrie, în cazul nostru este vorba de 24.000 guldeni, o sumă insemnată pentru acea vreme.
În anul 1784 a izbucnit răscoala iobagilor transilvăneni sub conducerea lui Horea, Cloșca și Crișan. Von Brukenthal, guvernatorul Transilvaniei, răspundea de orice răzvrătire se producea în provincie. Baron, nobil și guvernator imperial, von Brukenthal a acționat în consecință. Răscoala a fost reprimată în sânge, iar Horea și Cloșca au fost trași pe roată, Crișan se spânzurase în celulă cu nojițele de la opinci.
Trasul pe roată ca pedeapsă nu a fost folosită pentru prima dată în execuția celor doi conducători ai răscoalei transilvane, era o metodă a timpului pentru a ține poporul sub jug cu ajutorul fricii imprimate de aceste metode groaznice de tortură și execuție.
Îl putem numi fără nicio reținere pe Brukenthal drept călăul lui Horea, Cloșca și Crișan. Statuia, la a cărei dezvelire a participat însuși Președintele României, prin locul în care a fost amplasată dă, postmorten, iertare fostului guvernator pentru crimele făptuite din ordinul lui în iarna lui 1784-1785.
În fața muzeului Brukenthal, un mare lăcaș de cultură, fostul guvernator putea avea o statuie ca o recunoaștere a meritelor sale culturale. Însă în centrul orașului, acea statuie aduce atingere memoriei românilor care au luptat pentru drepturile lor.
Pe de altă parte, nu putem discuta de von Brukenthal ca despre un criminal, dacă nu punem pe aceeași treaptă a judecății istorice pe regele Carol I, pe primul ministru D.A.Sturdza, ministrul de război Averescu, ministrul de interne I.I.C Brătianu pentru modul sângeros în care au reprimat răscoala țăranilor din 1907. De asemeni, nu-l putem ierta nici pe Iuliu Maniu, prim ministru în 1929 când a fost reprimată greva minerilor din Lupeni. La fel nu-l putem ierta pe Alexandru Vaida –Voievod, primul ministru, pentru reprimarea sângeroasă a grevei petroliștilor și ceferiștilor din 1933.
Crime, în numele unor idealuri, au fost comise și în perioada de început a comunismului, 1945-1965.
Istoria trebuie privită în întregul ei, iar condamnarea unor fapte trebuie făcută privind din ambele tabere, altfel riscăm să devenim partizani și subiectivi.
Brukenthal, Carol I, Sturdza, Averescu, I.I.C. Brătianu, Maniu, Vaida-Voievod, au fost niște eroi pentru clasele lor politice, pentru nobili și camarilele împărătești și regale. Pentru popor, toți au fost niște criminali.
Și în ziua de astăzi se produc crime, nu directe cum au fost atunci, însă indirecte prin nepăsarea guvernanților, a întregii clase politice aflate la putere și în opoziție.
Înfometarea și lipsa medicamentelor provoacă moartea. Cui îi pasă de ei? Cu ce sunt mai buni Cîțu și Iohannis decât Brukental, Carol I, Brătianu, etc.? Cu nimic. Iohannis recomandă poporului, cu cinism, cu răutate, în bătaie de joc, să joace golf, deși trei sferturi din populație cu venitul pe un an de zile nu-și poate cumpăra o crosă. Premierul Cîțu se visează supermen într-o țară înfometată. Acest narcisist ajuns prin împrejurări oculte premier, umblă hai hui printr-un litoral pustiu împreună cu o altă catastrofă ajunsă ministru, mă refer la Vâlceanu. Doi rokeri, doi derbedei cărora nu le pasă de poporul care le asigură acele salarii și stipendii uriașe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu