Abdicarea regelui, 30 decembrie 1947

 

   

    Regele a abdicat, trăiască Republica! Aşa ar fi putut striga mareşalul palatului regal. Regele Mihai a domnit de două ori, prima dată după moartea regelui Ferdinand, când era minor, sub regență din 20 iulie 1927-8 iunie 1930, iar a doua oară, după abdicarea tatălui său Carol al II-lea, din 6 septembrie 1940-30 decembrie 1947.

     Este de remarcat fapul că, deşi tatăl său Carol al II-lea renunţase la dreptul de prinţ moştenitor, devenind o persoană particulară cu numele de Carol Caraiman, acesta nu a ezitat, susţinut fiind şi de naţional ţărăniştii din ţară în frunte cu I.Maniu, să-şi detroneze propriul fiu, apoi să se încoroneze rege sub numele de Carol al II-lea.

     A doua domnie a regelui Mihai a început după ce Ion Antonescu, Preşedintele Consiliului de Miniştri al României, l-a obligat pe regele Carol al II-lea să abdice pentru a restabili liniştea în Ţară. Astfel la 6 septembrie 1940 voievodul Mihai devine regele Mihai I al României. După revolta legionarilor din iarna lui 1940, apoi înăbuşirea revoltei legionare de către Ion Antonescu în ianuarie 1941, acesta se declară Conducătorul Statului, iar rolul regelui devine unul decorativ. În acest fel mareşalul Antonescu îşi asumă toată politica ţării şi eventualele repercusiuni ce puteau decurge de aici.

    În ziua de 23 August 1944 mareșalul Antonescu a fost arestat de către forţele palatului aliate cu comuniştii şi umbrele şefilor partidelor istorice. Regele Mihai apare ca o floare de crin, Antonescu deținând funcția de Conducătorului Statului era răspunzător pentru toată politica dusă de România din 1941 până în august 1944, astfel reuşise să-l apere pe rege cu propria viaţă. Prin actul de la 23 august s-a făcut mult rău armatei române. Ostaşii români au încetat lupta împotriva sovieticilor deși oficial nu era încheiat nici un act între România și URSS pentru capitualarea României. În aceste condiții de necombat al armatei române care încetase unilateral focul împotriva sovieticilor întorcând totodată armele împotriva germanilor, foștii aliați ai românilor, ruşii au luat prizonieri mii de soldaţi români nevinovaţi, toţi au ajuns în lagărele de muncă sovietice. Abia în 12 septembrie 1944 se semnează pacea cu URSS şi încetează acţiunile agresive ale ruşilor împotriva armatei române. După ocuparea României de către URSS în 1944, rolul regelui devine din nou decorativ. Ruşii fac şi desfac guverne, conduc Ţara prin cozile lor de topor.

   Regele nu avea nici o putere, totuşi, pentru a slăbi puterea comunistă şi a atrage atenţia poporului şi opiniei publice internaţionale asupra modului în care era condusă România, regele intră în greva regală, refuzând să contrasemneze hotărârile guvernului Petru Groza. Grevă a fost între 21 august 1945- ian 1946, a fost declanşată în urma faptului că primul ministru Groza a refuzat să-şi prezinte demisia, deşi regele i-o ceruse în mod formal. Cerinţa regelui se baza şi pe faptul că occidentalii nu recunoşteau guvernul comunist. Cu toată greva regală, guvernul continua să funcţioneze, iar în urma unei concesii făcute ocidentalilor de către guvern prin cooptarea în executiv a doi reprezentanţi din partidele istorice, unul de la PNL şi altul de la PNŢ, occidentul recunoaşte formal guvernul Groza, iar regele iese din grevă.

    Situaţia regelui era destul de precară. Partidele istorice pierduseră alegerile din 1946, nu analizez acum de ce au pierdut. Ruşii erau tot mai stăpâni în Ţară, americanii, pe care îi aşteptau partidele istorice şi duşmanii comunismului, nu se arătau la orizont. Pentru a mima democraţia regele era menţinut de către comunişti în Palatul Elisabeta. Semnalele pe care le primea din occident nu erau încurajatoare pentru tânărul rege. În noiembrie 1947 a mers la nunta Prinţesei Elisabeta, viitoarea regină Elisabeta a II-a a Marii Britanii, aici a avut contacte cu liderii importanţi ai lumii. Sugestia lor, a liderilor, pentru regele Mihai a fost unanimă, trebuie să abdice. Regele Mihai a refuzat să revină în țară de la Londra, Churchil l-a sfătuit să se reîntoarcă, iar regele revine în țară.

    Regele revenit în Ţară încă mai speră că va putea coabita cu regimul comunist. Ruşii sunt categorici, regele trebuie să plece. Comuniştii români execută ordinele, îl determină pe rege să abdice. Regele Mihai a fost detronat de ruşi cu ajutorul britanicilor şi americanilor, aceştia din urmă au fost de acord cu abdicarea prin lipsa lor de reacţie.

   Regele Mihai, a semnat actul prin care ne-am vândut ruşilor, de fapt eram în brațele rușilor încă din august 1944, aşa au fost vremurile, aşa s-a scris istoria.

    Chestiunea cu şantajarea regelui cum că dacă nu abdică guvernul Groza va ordona omorârea a 1000 de studenţi liberali care erau închiși, după părerea mea, nu se susţine. Comuniștii încercau să facă totul legal, cel puțin formal. Oricât de tirani erau comuniștii, nu erau iresponsabili. Să nu uităm că la acea vreme pe teritoriul României încă erau reprezentanții celor trei mari puteri.  Cred că nici pistolul din mâna lui Groza nu era chiar pistol. Abdicarea regelui se înscria pe axa pe care însuşi regele o acceptase atunci când se negociase pacea cu ruşii-România urma să devină un stat comunist, iar forma de guvernământ să fie republica.

     Abdicarea regelui a intrat pe fluxul istorie vitregite, a unui popor vitregit. România dădu-se tribut în timpul războiului în oameni, armament și logistică şi reuşise, prin lovitura de stat din 23 aug. 1944, să scurteze durata războiul cu 6 luni, cu toate acestea a fost considerată o ţară învinsă şi, în concluzie, a fost obligată să suporte toate rigorile unui stat învins. Instalarea, sub presiunea ruşilor, în martie 1945, a guvernului comunist condus de dr. Petru Groza, a însemnat pentru monarhie începutul sfârşitului. Actul din 30 decembrie 1947 a arătat forţa pe care o avea URSS în România şi indiferenţa SUA şi Marii Britanii faţă de soarta României în general şi a regelui în special.

    Nu poate fi condamnată o anumită persoană pentru forţarea regelui în actul abdicării, este vorba de opresiunea la care era supusă întreaga ţară de către sovietici şi uneltele lor cominterniste trimise în Ţara noastră pentru a aduce legile dictate de Moscova.

   Românii au adus în Ţară pe Carol I, sovieticii, prin cozile lor de topor, l-au exilat pe regele Mihai I. La aducerea comunismului în România a contribuit şi regele Mihai I prin actul de la 23 august 1944. Şi totuşi acel act era necesar, armata sovietică era la graniță, România nu putea scăpa din gheara comuniştilor, soarta ei fusese stabilită la Ialta, restul e istorie.

   Antonescu nu greşise când ne-am aliat cu germanii. România ca întodeauna a fost ca o frunză în calea vânturilor istoriei, căutăm vinovaţi, nu sunt aici, vinovaţii sunt întruchipaţi în Ares şi Marte.

     Nu vreau să fac o analiză a perioadei, de altfel foarte scurtă, în care regele Mihai a avut o influienţă asupra conducerii statului.

Las lucrurile aşa cum sunt.

Dumnezeu să-l ierte pe rege!

Dumnezeu să apere România!

Dumnezeu să-i apere pe români!

Mulţumesc pentru poză :libertatea .ro