Astăzi este ultima zi din anul 2021, astăzi se încheie un an cu bunele şi relele lui. Dacă vom şti cum să facem, poate anul care vine va fi mai bun, deși sunt slabe speranțe, însă suntem optimiști, mai ales că nu ne costă nimic să sperăm. În acest ultim articol, din acest an, nu voi scrie despre politică, măcar astăzi vreau să uit toate relele făcute de politica românească nouă tuturor şi României în întregul ei. Astăzi vreau să reuşesc să ajung la toţi prietenii şi cititorii mei, să-i îmbrăţişez, să-i încurajez şi să le doresc multă sănătate, fericire, unitate, pace în familii, în Ţară şi în lume şi nu în ultimul rând, din inima mea hipertensivă vă transmit un călduros: LA MULŢI ANI! .
Dragi prieteni, vă propun ca astăzi
când comemorăm 132 de ani de la trecerea în nefiinţă a celui ce a fost Ion
Creangă, scriitor, povestitor, pedagog şi diacon, să ne amintim cu bucurie de
cel ce a fost Nică, fiul lui Ştefan Apetrei din Humuleşti şi a Smarandei
Creangă din Pipirig. Să ne amintim de poznaşul copil pe care l-am întâlnit în
copilăria noastră. Să ne amintim de „Capra cu trei iezi, Stan Păţitul, Dănilă
Prepeleac, Soacra cu trei nurori, Harap Alb” şi câte alte multe întâmplări şi
povestiri spuse cu mult umor şi înţelepciune populară. Să nu uităm „Amintirile
din copilărie”, o bijuterie a literaturii române, o nestemată a prozei
româneşti ce stă în gâtul lui Patapievici et.co.
Nu trebuie să uităm pe cei
care, prin scrierile lor, ne-au făcut copilăria mai frumoasă, nu avem dreptul să
uităm. Când vom uita pe Eminescu, Creangă, Caragiale, Alecsandri, Haşdeu
etc.vom muri câte puţin cu fiecare operă uitată, cu fiecare scriitor uitat, cu
fiecare cuvânt scris de ei. Fiinţa noastră va deveni uscată, searbădă şi
vulgară precum vocabularul lui Patapievici. Nu avem dreptul să ardem cărţile
celor care ne-au învăţat să vorbim în limba noastră, cărţile celor care, prin
scrierile lor, au scos mierea la suprafaţă din frumuseţea cuvintelor româneşti.
Dragi prieteni, în copilărie am furat
cireşe de la mătuşa Mărioara, pentru că fiecare dintre noi am furat câteva
cireşe de la o zgripţuroaică precum mătuşa lui Nică. Am fost la scăldat şi am
uitat vaca legată de o salcie bătrână. În loc să o duc la păscut, am legat-o,
iar eu m-am jucat, eram copil, asta nu m-a scutit de pedeapsă. Nu mi-a luat
mama hainele, mai bine le lua, pedeapsa mea a fost mai aspră, cu toată această
bătaie, am rămas tot copil. Chiar dacă nu am fost la iarmaroc să vând cucul
armenesc, tot aveam necaz pe pupăza care cânta într-un nuc de lângă casă. Mama mă
trezea înainte să cânte pupăza, îmi dădea pe fugă ceva să îmbuc pentru a nu mă
spurca frumoasa cântătoare, apoi mă pornea la treabă. Ar fi multe de spus despre Creangă,
despre acest hâtru moldovean, mă opresc aici, acum vă pregătiţi de revelion, nu
vreau să vă plictisesc prea mult.
Ah, revelionul, încă un prilej de
îmbuibare şi chiolhan pentru alţii, prietenii mei sunt ponderaţi.
Dragi prieteni, vă doresc UN AN NOU FERICIT! MULTĂ SĂNĂTATE şi să avem
parte de PACE!
Dumnezeu să vă apere şi să vă călăuzească în noul an!
Dumnezeu să apere România!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu