Parlamentarii să plătească amenzile în locul ciobanilor

     

15 decembrie, ciobanii cu mic, cu mare, se strâng în faţa Parlamentului.

Parlamentarii au votat o lege care le interzice ciobanilor să scoată oile la păscut pe propriile terenuri în perioada 6 decembrie, 24 aprilie. Al doilea motiv al venirii ciobanilor, este limitarea numărului de câini necesari să păzească turma de oi şi câini de „roată”.

De remarcat este faptul că, ciobanii au venit în faţa „Casei Poporului”, fără câini, doar ei şi saricile lor. Voiau să vorbească cu „Domnii” de la Parlament, să-i întrebe aşa frumos : „păi bine Domnule, d-aia te votarăm noi să fi parlamentar, să faci legi împotriva orânduielilor din moşi strămoşi?”. „Cum să-mi iei tu câinii şi păşunea mea, cin' te crezi, ai „?. Ciobanii au venit fain frumos, au stat cuminţi şi din când în când mai strigau şi tălăngeau din tălăngile cele mari, sperând să poată trezi pe cei ce dormeau înlăuntru.

Numai că Domnii parlamentari şi-au chemat paza, adică jandarmii şi chiar dacă Parlamentul este în zonă de şes şi un jandarm ar fi fost suficient, ei au adus zeci de jandarmi. Să ne înţelegem.

Ciobanii sunt oameni, nu lupi. Ei au venit la Parlament chemaţi fiind de parlamentari. Da, da, parlamentarii prin legea prost întocmită, au adus ciobanii în Bucureşti, altfel, oamenii îşi vedeau de treaba lor. Vinovaţi sunt fără drept de apel parlamentarii. Casa Poporului, ca imobil, este proprietate publică. Parlamentarii sunt aleşi de popor prin vot şi trimişi în Parlament. Bun, ce voiau ciobanii? Să vorbească cu aleşii lor şi să lămurească cum îndreaptă legea. Ce s-a întâmplat? A ieşi Cristiana Anghel, poate bine intenţionată, dar fără tact şi irascibilă, reuşind să jignească manifestanţii, deşi ei, manifestanţii ar fi trebuit să o jignească pe ea.

      Dacă au văzut ciobanii că nu vine nimeni să stea de vorbă cu ei şi să lămurească ce şi cum, au vrut să intre în Parlament să găsească pre Domni şi să discute daravelele.

Doar că, au uitat că parlamentarii sunt păziţi mai bine decât oile de lupi, jandarmii s-au contrat, manifestanţii au împins s-a rupt cordonul, nu ombilical ăla  dintre popor şi Ăi Mari, ăla s-a rupt de mult, de jandarmi. În sfârşit s-au repliat jandarmii şi au început să „premieze” (amendeze) pe ciobani cu mii de lei amendă. Acu, eu nu-i vait pe ciobani că nu ar avea bani, dar aici aveau dreptate.

Şefii celor două camere parlamentare, cum au auzit ce ecou are legea lor în rândul ciobanilor trebuiau să ia legătura cu domnul Tehnocrat aflat pe post de Prim Ministru şi să găsească soluţii; astfel că, atunci când manifestanţii soseau în faţa Parlamentului Zgonea şi Tăriceanu cu coşurile pline de nuci şi covrigi să primească colindătorii ciobani. Apoi în timp ce le împărţea darurile să le explice că s-au găsit soluţii şi să meargă liniştiţi la căşile lor că Parlamentul veghează să le fie bine. Aşa ar fi fost ideal, numai că noi trăim în România, Zgonea cel mai vinovat dintre toţi, nici vorbă să vorbească cu manifestanţii, îi lasă să fiarbă în suc propriu

      Amenzile primite de ciobani, trebuie plătite de parlamentari, plus cheltuielile de deplasare. Doar aşa poate, vor învăţa să fie mai atenţi la întocmirea şi votarea legilor.

Cum să aperi turma cu trei câini când năvăleşte o haită de lupi, în timp ce parlamentarilor le-au trebuit sute de jandarmi să-i apere de ciobani? Judecaţi voi, cititorii mei!

       Dacă intrau ciobanii cu forţa în Parlament, ar fi spart scrumierele, or ar fi rupt fotolile? Nici vorbă de aşa ceva, ar fi căutat cârtiţele ce se ascundeau în spatele uşilor închise ale comodelor săli de plen.

Ar fi căutat inconştienţii care îi poartă pe drumuri, să lămurească problemele. Da, dar poarta Parlamentului e mai apărată decât turma din vârful muntelui.

       Bine că au apucat să-şi voteze uriaşele pensii, bieţii de ei, de parlamentari, cu 12 ani vechime pot ajunge la un supliment de pensie de 5000 de lei. Dumnezeule, în ce Ţară trăim!!!???

       PS. Tehnocratul Cioloş, trimisul plenipotenţial al Bruxellului în România cu rol de administrator a anunţat că a emis o OU pentru amânarea aplicării articolelor încriminate de ciobani până în aprilie viitor. Nu se putea face asta fără tam-tam-ul ăsta?

Mulţumesc pentru poză :româniatv.net

Avem o Ţară bogată condusă de bandiţi şi idioţi

       

Chiajna, un nume greu în istoria românească. Doamna Chiajna, fiica lui Petru Rareş, nepoata lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, soţia lui Vodă Mircea Ciobanul domnul Ţării Româneşti. Doamna Chiajna, una dintre cele mai inteligente şi iscusite femei din istoria românilor. Pe scurt asta îmi aminteşte numele de Chiajna.

Într-una din zile am auzit la televizor informaţii aiuritoare cu privire la un drum construit în comuna Chiajna. M-am cutremurat, Consiliul Local, ar trebui să ia de îndată hotărârea de a schimba numele comunei lor, întinează memoria celei care a fost Doamna Chiajna.

Despre ce este vorba, s-a luat hotărârea ca şoseaua ce trecea prin satul Chiajna să fie mărită la două benzi de circulaţie, pentru asta s-a cerut locuitorilor ce aveau casele paralel cu drumul să-şi retragă gardul de la stradă spre interiorul curţii cu doi metri. În acest fel se creeau condiţiile pentru lărgirea drumului la două benzi. Toţi locuitori s-au conformat deciziei Consiliului Local. ( Nu cunosc dacă au făcut acest lucru voluntar, ori au fost despăgubiţi pentru terenul cedat din proprietatea personală şi pentru cheltuielile aferente mutării gardului).

      Unul dintre locuitorii care trebuiau să cedeze doi metri din proprietatea lui şi să îşi mute gardul spre interiorul curţii, pe motiv că nu a fost despăgubit, nu s-a conformat ordinului. În aceste condiţii, Primăria, sau cine era beneficiarul drumului, în loc să încerce să ajungă la o înţelegere cu gospodarul nostru, încăpăţânat pe bună dreptate, face drumul cu două benzi de circulaţie, iar în dreptul curţii omului conştient de dreptatea lui, pe distanţa de 20 de metri cât ţine proprietatea, drumul se îngustează la o singură bandă de circulaţie. În acest fel se pune în real pericol vieţile şi maşinile participanţilor la trafic, dar şi gardul gopodarului. Menţionez că nu este semnalizată în nici un fel îngustarea drumului.

După construirea stadioanelor de fotbal pe terenuri în panta, a unor telegondole în zone pustii, a drumurilor care nu duc nicăieri, a trecerilor de pietoni care ajung în garduri, credeam că cei care construiesc, cei care decid, vor fi mult mai atenţi cu hotărârârile ce le vor lua.

Mă întorc la cei din comuna Chiajna, să mulţumească Domnului că s-au născut cu aproape 600 de ani mai târziu, altfel ,de trăia Chiajna acum pe toţi îi scurta de cap. Cum dracu, Doamne iartă-Mă!, să construieşti un drum pe care îl îngustezi fără motiv?. Omul respectiv are dreptate, mutarea unui gard presupune nişte cheltuieli, plus circa 40 de metri pătraţi din curte, toate la un loc făceau o anumită sumă de bani, omul trebuia despăgubit, iar drumul nu ar mai fost alterat pe 20 de metri.

Priveam la televizor şi tot speram să aflu că este o farsă, că nu se poate aşa ceva, dar mi-am amintit de un stâlp de curent ce rămăsese plantat în mijlocul unui drum. Aşa am înţeles că este posibil să fie adevărat. O confirmare şi o întărire a prostiei factorilor de decizie de la Chiajna, am avut-o din Parlament atunci când ciobanului i s-a interzis să-şi scoată turma la păşunat din 6 decembrie până în 24 aprilie pe terenurile proprietate privată şi a fost limitat numărul de câini necesari la stână.

      Încă o nebunie am aflat-o acum la sfârşit de an, măsurătorile, studiile, prospectele şi tot ce trebuie unui constructor pentru a începe o lucrare s-au dovedit a fi făcute de mântuială. Continuarea săpăturilor la metrou, despre asta este vorba, a fost cât pe ce să dărâme blocuri şi şosele. Mulţi locatari au fost scoşi din propriile locuinţe şi mutaţi până la consolidarea zonei, care la rude, hotel, etc. Oameni nevinovaţi, singura vină fiind aceea că aveau o casă pe unde urma să treacă nişte capete seci cu săparea tunelului pentru lungirea magistralei metroului.

Am înţeles că acum urmează să se facă un ocol de câţiva zeci de km.

Cine plăteşte toate aceste prostii? Am fost unul dintre cei care am acuzat Oculta străină de distrugerea României. Adevărul este pe jumătate, românii pentru a putea fura sunt în stare să facă cele mai ingenioase lucruri, dar şi cele mai idioate. De ce dracu să vină teroriştii în România? Să stea la ei acolo, de terorizarea noastră ne ocupăm noi.

      Parlamentarii şi-au votat pensii nesimţite, un lucru bun pentru ei, dacă vor, pot. Liberalii au părasit sala de plen când s-a votat legea, ăştia ne cred proşti, sau idioţi? Nu am auzit declaraţii de genul ,”eu nu voi încasa aceste pensii nesimţite, nu le merit”, au părăsit sala după calcule precise, ştiau că e cvorum şi legea va fi adoptată.

Într-adevăr, parlamentarilor perioada mandatului nu se consideră vechime în muncă, puteau da o lege (că doar sunt parlamentari), prin care să contribuie la fondul de pensii pe perioada mandatului astfel încât, la terminarea lui parlamentarul beneficia de vechime în muncă pentru pensie.

Chestiunea era una normală, fără aceste indemnizaţii puse arbitrar, mai ales că în acest moment nici nu contribuie la sistemul de pensii.

      Doamne, mare e grădina Ta, mulţi idioţi, bandiţi, borfaşi, proşti sunt în ea, Fă Doamne să se aleagă praful de ei!

Mulţumesc pentru poză : reportervirtual.ro

Parlamentarii au decis de câţi câini este nevoie pentru păzitul turmei în funcţie de zona geografică

      

În Parlament s-a votat o lege care scoate în evidenţă pregătirea parlamentarilor. Este vorba de adevărate doctorate pe care aleşi neamului le deţin în domeniul oieritului, chinologiei , limbajul şi organizarea lupilor sau urşilor. Prin această lege, parlamentarii noştri stabilesc cu precizie numărul de câini necesari pentru supravegherea şi apărarea turmelor de oi ieşite la păscut însoţite de baciul lor, care poate fi Vrâncean, Moldovean, ori Ungurean.

Astfel, pentru turmele de oi, indiferent de număr, care pasc la şes, legiuitorii au stabilit că un singur câine este suficient. Pentru zona deluroasă, sunt necesari doi câini să păzească turma de oi. În sfârşit, la munte, marii oieri, membrii ai Parlamentului României, au stabilit că trei câini vor face faţă cu brio atunci când vor fi atacaţi de lupi, sau urşi, dar să ţină şi turma de oi strânsă.

      La început m-am crucit, apoi am meditat, am vrut să înţeleg ce anume a determinat votarea unei asemenea legi. Este simplu, calificarea celor mai mulţi dintre aleşi este aceea de oier, nu este nimic jignitor, este o meserie onestă, cum stăpânesc bine fenomenul, au hotărât să adopte această lege.

Legea spune că acest număr de câini asigură paza turmei, iar alţii vor fi pentru„roată” (strângerea turmei), acum nu ştiu la şes, acolo unde este un singur câine, va fi de pază, ori de „roată”?

Nu ne spun parlamentarii metodele prin care vor colabora cu lupii, ştiindu-se că aceştia, lupii, atacă în haită. Nu cred că este corect, ca acolo unde sunt doi câini să vină patru lupi. Trebuie să existe o paritate, aici domnii parlamentari, cei care au găsit timp să-şi mărească indemnizaţiile când vor ieşi la pensie, în funcţie de numărul de mandate, au găsit soluţia, ciobanul va angaja un mediator, iar acesta va media cu lupii condiţiile în care vor ataca turma, de aşa natură încât bieţii câini să nu fie în minoritate.

Se merge chiar mai departe, pe surse, am aflat că domnul judecător, membru al CSM Cristi Danileţ, se va ocupa personal de pregătirea ovinelor în luptele tip kung-fu, ca atunci când atacă fiarele sălbatice, ele să fie pregătite pentru lupta de apărare, ceea ce automat va acoperii numărul mic de câini.

      Aşadar, nu vor avea câini suficienţi pentru pază şi supraveghere a turmei, dar bacii vor avea mediatori şi maeştrii în arta autoapărării. Nimeni nu va îndrăzni să mai facă glume pe seama oii, aceasta va putea riposta şi apăra onoarea, dar şi integritatea corporală.

Oieritul, o meserie pe cale de dispariţie, este îngrădită de nişte oameni aerieni care au ajuns prin transhumanţă în Parlamentul României. Câinii pot avea acel jujeu, o bucăţică de lemn care îi împiedică să alerge şi să omoare vânatul.

      De ce un câine, de ce doi, de ce trei câini, mai bine desfiinţaţi turmele, aşa se rezolvă marea dilemă a oierilor din Parlament. Sunt suficienţii cei peste 500 de berbeci şi câteva mioare, mai ales că ei au sute de câini care îi păzesc. Dacă nu mă credeţi, întrebaţi lupii din DNA.

Mulţumesc pentru poză : ziarulincomod.ro

Infractor cu titlul de Prinţ

      

România anului 1866, clandestin soseşte în Ţară un tânăr prusac, locotenet de husari, din familia princiară Hohenzollern-Sigmaringen. Urma să devină domnitorul României. Se spune că, la venirea în Ţară, a avut un singur geamantan, posibil să fie adevărat, numai că nimeni nu ne spune ce era în geamantan, eu trag concluzia că era plin cu diamante, nestemate şi alţi cocoşei de aur. Ca un neamţ ce se respectă a investit, averea aceasta s-a multiplicat de milioane de ori, astfel că astăzi, în 2015, vorbim de zeci de palate, mii de ha de teren arabil, mii de ha de păduri. Asemenea averi au mai fost obţinute într-un timp relativ scurt de către bandiţii din ziua de astăzi. Nu fac nici un proces de intenţie, fostelor şi actualelor Majestăţi, pur şi simplu constat.

      Observ totuşi altceva, nărăvaşul prinţ moştenitor Carol al II-lea, ofiţer în armata română în timpul Primului Război Mondial, dezertează de pe front, unde era comandant de regiment şi fuge la Odesa împreună cu Ioana (Zizi) Lambrino. Un preot ortodox îi cunună pe cei doi fugari îndrăgostiţi. Regele Ferdinand s-a făcut foc şi pară, îl ameninţă pe Carol cu dezmoştenirea, sub presiunea tatălui, fugarul amorez, se reîntoarce pe front. Lui Zizi Lambrino i se acordă o rentă viageră şi este îndrumată să plece în străinătate. În urma acestui scurt mariaj, Zizi rămâne însărcinată, nouă luni mai târziu naşte un băiat care se va numi Carol-Mircea. Acesta nu va fi niciodată recunoscut de familia regală. Carol-Mircea Lambrino, fiul nerecunoscut al lui Carol al II-lea, va avea fiu pe Paul Lambrino, autointitulat Prinţ de România.

Familia regală prin reprezentantul ei, Regele Mihai, a cerut statului român toate averile aparţinând familiei regale.

Guvernele au restituit toate aceste bunuri regelui. Nu discut acum dacă trebuiau restituite, sau nu, aceste bunuri.

      Prezenţa lui Paul Lambrino, autointitulat Prinţ de România, în societatea noastră nu a fost lipsită de aventură, va face orice pentru a intra în conştiinţa oamenilor şi ascensiunea spre bani şi putere. Participă din postura de candidat la alegerile prezidenţiale, un adevărat non-sens, un prinţ regal candidat la alegerile de preşedinte al ţării. Două instituţii total opuse, regalitatea şi preşedinţia.

Cine îşi doreşte cu adevărat puterea, parvenirea şi îmbogăţirea, foloseşte orice oportunităţi, indiferent de legalitatea, moralitatea şi legitimitatea lor.

Venit cu gânduri de îmbogăţire, face orice pentru a accede la vârful puterii. Pentru această apelează la Traian Băsescu, Preşedinte al României în acel moment, să îi încreştineze copilul. Folosindu-se de această cumetrire, va încerca să pună mâna pe cât mai multe averi.

La această oră, „distinsa” Alteţă, este implicat în multe dosare penale care au ca obiect retrocedări de păduri ce însumează milioane de euro. Nu ştiu dacă este vinovat, sau nu, asta va stabili instanţa, din ce a răzbătut din interiorul familiei lui Paul Lambrino, rezultă că acesta este un fripturist parvenit şi dornic de putere pe orice cale.

Faptul că numele lui Paul Lambrino apare în dosare penale cu retrocedări de păduri, este de blamat. Un Prinţ al Casei Regale Române, recunoscut, sau nu, dar autointitulat Prinţ al României, cercetat de către DNA, duce titlul acestuia în derizoriu. Nu este exclus ca în viitor să avem un Prinţ de Rahova, în persoana lui Paul Lambrino.

Mulţumesc pentru poză : atelierulluilali. blogspot.com

Jefuirea Ţării şi colonizarea României

      

Petre Roman dădu-se startul spre distrugere. Industria producea pe stoc, nu erau vânzări de produse finite, exista un blocaj financiar. Guvernele refuzaseră să facă eforturi pentru ca produsele finite ale României să fie vândute pe pieţele externe. Salariaţii au început să fie trimişi în aşa numitul şomaj tehnic, fiind plătiţi cu 75% din salariu. Au fost primele semne de slăbiciune şi de zdruncinare al economiei. Guvernele de până în 1996 o ţineau morţiş cu „nu ne vindem Ţara”, timid începe trimiterea oamenilor în şomaj. Urmează un guvern de dreapta sub conducerea lui Ciorbea şi sub preşedenţia lui Constantinescu. Alianţa era un conglomerat de idei şi partide, oculta străină pune mâna pe frâiele Ţării. Se ordonă închiderea multor mine din bazinul Jiului, minerii disponibilizaţi sunt mituiţi cu salarii compensatorii. Oamenii nu înţeleg ce se întâmplă, se bucură de banii primiţi şi, în linişte îşi părăsesc locurile de muncă. Intreprinderile sunt aduse în stare de faliment, ele sunt adevărate găuri negre pentru economie, de fapt aici trebuia să se ajungă, ăsta fusese ordinul trasat, falimentarea unităţilor de producţie. Criza economică şi lipsa de lichidităţi, oferă posibilitatea guvernului de a încerca să privatizeze marile unităţi economice pe un dolar. Astfel, unităţi industriale, altă dată mândria industriei româneşti, sunt vândute la preţuri derizorii, muncitorii sunt plătiţi cu salarii compensatorii între 6 luni şi doi ani, numai să plece acasă şi să stea la umbră. Politicienii de la putere aveau nevoie de linişte, industria trebuia vândută, banii încep să intre în buzunarele fără fund ale guvernanţilor şi acoliţilor lor. Bijuterii ale industriei româneşti, în urma aşa ziselor privatizări, ajung la fier vechi. Rând pe rând dispar, uzinele 23 august, Semănătoarea, Locomotiva Craiova, etc.

      De pomină este Combinatul de la Călăraşi care urma să producă şine de cale ferată, nu apucase să fie dat în producţie, maşinile unelte erau venite şi nescoase din ambalajul de lemn. Totul a ajuns la fier vechi, fără milă a fost devastată industria românească. Oculta străină, cei care au vrut să ne înrobească, împreună cu forţele interne care au condus în mod nevrednic destinele Ţării noastre, au reuşit să distrugă tot ce era uzină, fabrică, combinat industrial, ferme agricole şi combinate agro-alimentare.

Dintr-o Ţară cu o industrie puternică şi fără datorii externe, am ajuns un stat, fără industrie, fără agricultură , cu un şomaj ridicat şi împrumuturi extraordinar de mari la FMI, BM şi Consiliul Europei. Nu faptul că avem datorii externe mă îngrijorează, ci faptul că am contract aceste împrumuturi pentru ca o mână de guvernanţi să aibă ce fura.

Guvernanţii din 1990 şi până astăzi trebuie anchetaţi pentru falimentarea Ţării şi transformarea României într-o colonie a marilor puteri.

Teritoriul Ţării, din cauza aderării la NATO, poate fi oricând transformat în teatru de război, noi devenind ţintă, după amplasarea scutului antirachetă american la Deveselu.

Pentru UE suntem cartierul rău famat, groapa de gunoi a uniunii, piaţa de desfacere a produselor alimentare împănate cu „E”-uri şi hormoni de creştere.

Ca o paralelă peste timp, în urmă cu 25 de ani, dimineaţa la ora 6 plecau din satul meu 15 autobuze mari cu muncitori spre uzinele din Moreni, Mija, Tîrgovişte. Acum spre Mija este un microbuz care adună muncitorii din 2 sate, spre Moreni nu mai există nici o maşină, iar spre Tîrgovişte este un autobuz care preia muncitorii şi elevii.

Care va fi viitorul României? Unde vor lucra tinerii din ziua de astăzi? Dar cei care vor veni? Cine le va mai plăti pensiile? Încotro ne îndreptăm?

Este o crimă în ziua de astăzi să ai peste 50 de ani şi să rămâi fără serviciu, nimeni nu te angajează, eşti un om bătrân, numai că legiuitorul a hotărât că bătrân eşti la 65 de ani. Ce vei face până atunci? Stai liniştit, nimeni nu se gândeşte la tine, politicienii se gândesc la ei.

Ministrul de Finanţe, o tânără Doamnă venită din structurile FMI, a găsit soluţia să nu mărească salariile minime pe economie, a adus ca exemplu Brazilia şi India unde sunt unii care trăiesc cu 2 lei pe zi. O asemenea femeie, cu asemenea gândire îngustă şi inumană, nu avea ce căuta într-un guvern al Ţării, indiferent că este politic, sau tehnocrat.

      În Parlament se votează măriri de pensii pentru aleşii poporului, măriri de salarii pentru înalţii demnitari, numai pentru golea nu se găsesc fonduri.

Toţi cei care au guvernat din 1990 şi până astăzi, cu puţine excepţii, pot fi numiţi călăi ai Ţării şi poporului şi anchetaţi ca atare, doar că, este posibil ca reprezentanţi ai justiţiei şi procuraturii să facă parte din uriaşa caracatiţă.

      ONG-urile, foarte multe finanţate cu bani din afară, au reuşit să facă o masă de manevră din oameni abrutizaţi, ajunşi la limita percepţiei umane.

Câteva organizaţii non guvernamentale se autointitulează „societatea civilă”, bine dacă ei câteva zeci sau sute de indivizi sunt „societatea civilă”, noi cei mulţi, poporul întreg, ce suntem?

În 26 de ani de la evenimentele, revoluţia sau lovitura de stat, din acel sângeros decembrie 1989, certe sunt câteva lucruri, toate dureroase, tinerii morţi, jefuirea Ţării şi colonizarea României. Restul e politică într-o limbă de lemn.

Mulţumesc pentru poză : invaslui.ro

Amintiri despre mine şi începutul sfârşitului economiei româneşti I

     

După 22 decembrie apar primele partide, PNŢcd, PNL ca partide istorice, oameni care suferiseră în timpul comunismului anii grei de temniţă îşi fac apariţia, Corneliu Coposu fiind cel mai reprezentativ. Un vechi ţărănist, fost secretar al lui Iuliu Maniu, Ion Diaconescu, nepot al lui Ion Mihalache, amândoi au executat câte 17 ani de temniţă. Din Marea Britanie venise Ion Raţiu, cu celebrele lui papioane, un excentric pentru societatea noastră, trăia la Londra din 1940. Din partea PNL, ca individ definitoriu, a fost primul preşedinte al partidului, Radu Câmpeanu, apoi mai erau Amadeo Lăzărescu şi alţii.

      Ca for legislativ a fost constituit CPUN, Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională, în urma intervenţie dârze a partidelor istorice. Fiecare partid nou format, aproape în fiecare zi se înfiinţa câte unul, îşi trimitea un reprezentat în acest Parlament provizoriu. Iliescu hotărăşte să transforme FSN-ul, care era o organizaţie de mase, în partid, pentru a putea participa la alegeri. Au loc dezbateri la televizor, profesioniştii în manipulare îşi fac datoria. Reprezentanţii partidelor nou înfiinţate şi cei ai partidelor istorice nu reuşesc să ajungă cu ideile la masele largi ale populaţiei. Partidul FSN, marşează pe un comunism cu faţă umană. Pe motiv că nu sunt bani, închid şantierele de construcţii, muncitorii rămaşi fără serviciu sunt angajaţi în uzine, întreprinderile se suprapopulează. Se măresc salariile, primele încep să curgă, se returnează părţile sociale ale muncitorilor, astfel întreprinderile rămân fără cash. Înflaţia începe să crească, nu conta, trebuia ca FSN-ul să câştige alegerile libere din 20 mai 1990, muncitorii erau mulţumiţi, dar economia mergea spre blocaj.

20 mai, Iliescu este ales Preşedinte al României cu 85% , iar FSN-ul câştigă 67% .

Au fost dezbateri elegante între cei trei importanţi candidaţi la Preşedinţia României, Ion Iliescu, Radu Câmpeanu şi Ion Raţiu. În timpul dezbaterilor Ion Iliescu s-a axat pe principiul nu „ne vindem Ţara”, în timp ce Câmpeanu şi Raţiu vorbeau de investitori străini şi privatizarea întreprinderilor. Apariţia moşierilor şi patronilor era un bau-bau pentru marea masă, obişnuită ca statul să îi asigure un loc de muncă şi hrana necesară, propunerile celor doi erau uşor de contracarat, mai ales că în toată perioada comunistă, capitalismul cu tot ce derivă de aici era blamat şi condamnat de comunişti. Dealtfel aceste lucruri s-au văzut la urne, niciunul din contracandidaţii lui Iliescu nu a opţinut peste 7%.

      Muncitorii încep să se organizeze în sindicate, apar manifestaţiile, muncitorii cer salarii mai mari şi mai mari. Guvernul observă că a ajuns la fundul sacului. Petre Roman în calitate de Prim Ministru face o declaraţie uluitoare, spune :” nu am de unde să vă dau, am moştenit UN MORMAN DE FIARE VECHI DE LA COMUNIŞTI”. Ăsta a fost începutul sfârşitului economiei româneşti, s-a dat semnalul pentru distrugerea industriei româneşti. Oculta străină îşi începea marea lovitură.

Pentru că se autodesfiinţase CAER-ul, Consiliul de Ajutor Economic Reciproc al statelor din lagărul comunist, trebuiau căutate noi pieţe de desfacere pentru tractoarele, camioanele şi toate celelalte produse. Nu se doreşte acest lucru, întreprinderile încep să producă pe stoc, se produce blocajul economic din lipsă de lichidităţi. BNR, bagă tiparniţa în funcţiune, inflaţia creşte îngrijorător. Întreprinderile sunt ţinute în viaţă în mod artificial.

      Nu vreau să scap, din sumara analiză, fenomenul Piaţa Universităţii. Ea apare începând cu 22 aprilie 1990 ca o amplă manifestaţie anticomunistă şi ca o presiune pe autorităţi de a organiza alegeri libere şi corecte la scrutinul din 20 mai. Manifestanţii erau studenţi, profesori, profesori universitari, doctori, muncitori, etc. Au loc alegerile din 20 mai, organizaţiile străine care au asistat la alegeri declară în cor că, neregurile constatate nu au fost de amploare şi nu au viciiat rezultatul votului, dealtfel covârşitor în favoarea FSN. O paranteză, FSN-ul a câştigat pentru că era la putere, a avut punga cu bani şi posibilitatea de a satisface cererile tot mai mari ale salariaţilor de măriri de salarii, plus că discursurile feseniştilor erau de conservare a structurilor comuniste, faţă de celelalte partide care cereau privatizari şi investitori străini, adică venirea patronilor şi moşierilor în Ţară.

     Revin la manifestanţii din Piaţa Universităţii. După părerea mea, manifestaţia trebuia să înceteze după alegeri. Poporul decisese, alegerile nu au fost contestate. Într-un stat de drept poporul este suveran prin vot, nimic nu se mai putea întoarce. Nu pot justifica continuarea manifestaţiei, cum nu pot justifica nici venirea minerilor şi maltratarea manifestanţilor, a oamenilor nevinovaţi, dar şi distrugerea unor sedii de partid. Despre Piaţa Universităţii probabil că voi reveni cu un articol special.

     O ultimă frază despre întreprinderi, deşi aveau potenţial şi produsele ar fi fost competitive pe piaţa internaţională, în mod intenţionat erau lăsate să moară. Totul făcea parte din planul Ocultei străine în colaborare cu noile structuri de la Bucureşti de a distruge economia României. 

Va urma

Mulţumesc pentru poză : digi24.ro

Amintiri despre mine şi revoluţia română II

      

Românii de câţiva ani sufereau de foame şi frig, murise orice speranţă de revenire a României, Ceauşescu ratase ocazia de a îmbunătăţii condiţiile de trai ale concetăţenilor săi, după achitarea datoriei externe a Ţării. Nemulţumirea oamenilor se manifesta aproape făţiş, era nevoie de o mică scânteie pentru ca ei să se revolte. Scânteia a apărut la Timişoara, regizorii străini au pus bine în scenă acţiunea, au dat roluri fiecărui participant la manifestaţii, a apărut violenţa pe străzi, provocarea a fost mare, autorităţile au intrat în panică, au scos armata cu tancuri. Dintr-o dată întreaga Ţară avea aspectul unui stat asediat. S-a tras ,au început să moară oameni. Televiziunea română, singura televiziune, unde exista un centru de comandă după 22 decembrie , ziua în care Ceauşescu a părăsit puterea, sediul CC, cu un elicopter, prelua şi retransmitea ordinele armatei. Crainicii ,din acel moment, ai televiziunii române erau nişte manipulatori profesionişti, care în mod deliberat au retransmis ordinele sub o altă formă, pentru ca unităţile militare să se împuşte între ele, au creat panică în rândul populaţiei civile, prin informaţii eronate despre faptul că apa potabilă din rezervele oraşelor ar fi fost otrăvită de terorişti.

         În ziua de 22 decembrie se creează Frontul Salvării Naţionale (FSN) cu o largă participare, inţial ca o organizaţie civilă, menită să menţină ordinea şi să guverneze până la viitoarele alegeri, mai târziu s-a transformat în partid politic.

Ţara era un uriaş teatru de război, autoamfibiile şi tancurile patrulau prin oraşe, se trăgea, nimeni nu văzuse un inamic, intenţionat se creeau confuzii, militarii trag în militari, civilii cad şi ei seceraţi de arme nevăzute. Panica era generală, se vorbea de terorişti, nimeni nu-i vedea, s-au folosit arme tip simulatoare pentru a se crea confuzie.

     Ceauşescu împreună cu Elena sunt prinşi la Târgovişte, două zile mai târziu, în 25 decembrie, se deplasează de la Bucureşti la Târgovişte un complet de judecată, avândul ca Preşedinte pe col magistrat Gică Popa, iar procuror militar col Voinea. În sală, printre alţii, gen Atanasie Stănculescu, Virgil Măgureanu, Gelu Voican Voiculescu. Ceauşescu nu recunoaşte tribunalul care îl judecă în numele poporului, nu se apără, explică numai câteva aspecte ale problemelor.IIIIIIIIIII

Sentinţa este citită de col. Gică Popa : condamnarea la moarte prin împuşcare a soţilor Ceauşescu.

Ceauşescu refuză să facă recurs, astfel sentinţa rămâne definitivă şi se execută imediat. Sunt legaţi, cu mâinile la spate, precum nişte ucigaşi de rând, în drum spre locul de execuţie se aude Internaţionala, Ceauşescu, cu ultimele forţe, merge spre istorie cântând imnul comuniştilor. A trăit pentru o idee, a murit pentru ea.

25 decembrie 1989, Iisus, Mântuitorul nostru, s-a născut , Ceauşescu, dictatorul nostru, a murit.

     Oamenii erau în delir, se îmbrăţişau, jucau pe străzi, toată lumea era exaltată, de acum trebuia să se oprească împuşcăturile, România urma să meargă pe alt drum. Lucrurile nu au stat aşa, împuşcăturile au mai continuat, au mai murit oameni şi după împuşcarea lui Ceauşescu.

Ne îmbătam cu apă rece, vedeam un viitor roz. Ne-am înşelat, la orizont se vedeau cei mai întunecoşi nori pentru România. Va urma

Mulţumesc pentru poză : youtube.com