Jefuirea Ţării şi colonizarea României

      

Petre Roman dădu-se startul spre distrugere. Industria producea pe stoc, nu erau vânzări de produse finite, exista un blocaj financiar. Guvernele refuzaseră să facă eforturi pentru ca produsele finite ale României să fie vândute pe pieţele externe. Salariaţii au început să fie trimişi în aşa numitul şomaj tehnic, fiind plătiţi cu 75% din salariu. Au fost primele semne de slăbiciune şi de zdruncinare al economiei. Guvernele de până în 1996 o ţineau morţiş cu „nu ne vindem Ţara”, timid începe trimiterea oamenilor în şomaj. Urmează un guvern de dreapta sub conducerea lui Ciorbea şi sub preşedenţia lui Constantinescu. Alianţa era un conglomerat de idei şi partide, oculta străină pune mâna pe frâiele Ţării. Se ordonă închiderea multor mine din bazinul Jiului, minerii disponibilizaţi sunt mituiţi cu salarii compensatorii. Oamenii nu înţeleg ce se întâmplă, se bucură de banii primiţi şi, în linişte îşi părăsesc locurile de muncă. Intreprinderile sunt aduse în stare de faliment, ele sunt adevărate găuri negre pentru economie, de fapt aici trebuia să se ajungă, ăsta fusese ordinul trasat, falimentarea unităţilor de producţie. Criza economică şi lipsa de lichidităţi, oferă posibilitatea guvernului de a încerca să privatizeze marile unităţi economice pe un dolar. Astfel, unităţi industriale, altă dată mândria industriei româneşti, sunt vândute la preţuri derizorii, muncitorii sunt plătiţi cu salarii compensatorii între 6 luni şi doi ani, numai să plece acasă şi să stea la umbră. Politicienii de la putere aveau nevoie de linişte, industria trebuia vândută, banii încep să intre în buzunarele fără fund ale guvernanţilor şi acoliţilor lor. Bijuterii ale industriei româneşti, în urma aşa ziselor privatizări, ajung la fier vechi. Rând pe rând dispar, uzinele 23 august, Semănătoarea, Locomotiva Craiova, etc.

      De pomină este Combinatul de la Călăraşi care urma să producă şine de cale ferată, nu apucase să fie dat în producţie, maşinile unelte erau venite şi nescoase din ambalajul de lemn. Totul a ajuns la fier vechi, fără milă a fost devastată industria românească. Oculta străină, cei care au vrut să ne înrobească, împreună cu forţele interne care au condus în mod nevrednic destinele Ţării noastre, au reuşit să distrugă tot ce era uzină, fabrică, combinat industrial, ferme agricole şi combinate agro-alimentare.

Dintr-o Ţară cu o industrie puternică şi fără datorii externe, am ajuns un stat, fără industrie, fără agricultură , cu un şomaj ridicat şi împrumuturi extraordinar de mari la FMI, BM şi Consiliul Europei. Nu faptul că avem datorii externe mă îngrijorează, ci faptul că am contract aceste împrumuturi pentru ca o mână de guvernanţi să aibă ce fura.

Guvernanţii din 1990 şi până astăzi trebuie anchetaţi pentru falimentarea Ţării şi transformarea României într-o colonie a marilor puteri.

Teritoriul Ţării, din cauza aderării la NATO, poate fi oricând transformat în teatru de război, noi devenind ţintă, după amplasarea scutului antirachetă american la Deveselu.

Pentru UE suntem cartierul rău famat, groapa de gunoi a uniunii, piaţa de desfacere a produselor alimentare împănate cu „E”-uri şi hormoni de creştere.

Ca o paralelă peste timp, în urmă cu 25 de ani, dimineaţa la ora 6 plecau din satul meu 15 autobuze mari cu muncitori spre uzinele din Moreni, Mija, Tîrgovişte. Acum spre Mija este un microbuz care adună muncitorii din 2 sate, spre Moreni nu mai există nici o maşină, iar spre Tîrgovişte este un autobuz care preia muncitorii şi elevii.

Care va fi viitorul României? Unde vor lucra tinerii din ziua de astăzi? Dar cei care vor veni? Cine le va mai plăti pensiile? Încotro ne îndreptăm?

Este o crimă în ziua de astăzi să ai peste 50 de ani şi să rămâi fără serviciu, nimeni nu te angajează, eşti un om bătrân, numai că legiuitorul a hotărât că bătrân eşti la 65 de ani. Ce vei face până atunci? Stai liniştit, nimeni nu se gândeşte la tine, politicienii se gândesc la ei.

Ministrul de Finanţe, o tânără Doamnă venită din structurile FMI, a găsit soluţia să nu mărească salariile minime pe economie, a adus ca exemplu Brazilia şi India unde sunt unii care trăiesc cu 2 lei pe zi. O asemenea femeie, cu asemenea gândire îngustă şi inumană, nu avea ce căuta într-un guvern al Ţării, indiferent că este politic, sau tehnocrat.

      În Parlament se votează măriri de pensii pentru aleşii poporului, măriri de salarii pentru înalţii demnitari, numai pentru golea nu se găsesc fonduri.

Toţi cei care au guvernat din 1990 şi până astăzi, cu puţine excepţii, pot fi numiţi călăi ai Ţării şi poporului şi anchetaţi ca atare, doar că, este posibil ca reprezentanţi ai justiţiei şi procuraturii să facă parte din uriaşa caracatiţă.

      ONG-urile, foarte multe finanţate cu bani din afară, au reuşit să facă o masă de manevră din oameni abrutizaţi, ajunşi la limita percepţiei umane.

Câteva organizaţii non guvernamentale se autointitulează „societatea civilă”, bine dacă ei câteva zeci sau sute de indivizi sunt „societatea civilă”, noi cei mulţi, poporul întreg, ce suntem?

În 26 de ani de la evenimentele, revoluţia sau lovitura de stat, din acel sângeros decembrie 1989, certe sunt câteva lucruri, toate dureroase, tinerii morţi, jefuirea Ţării şi colonizarea României. Restul e politică într-o limbă de lemn.

Mulţumesc pentru poză : invaslui.ro