Amintiri despre mine şi revoluţia română II

      

Românii de câţiva ani sufereau de foame şi frig, murise orice speranţă de revenire a României, Ceauşescu ratase ocazia de a îmbunătăţii condiţiile de trai ale concetăţenilor săi, după achitarea datoriei externe a Ţării. Nemulţumirea oamenilor se manifesta aproape făţiş, era nevoie de o mică scânteie pentru ca ei să se revolte. Scânteia a apărut la Timişoara, regizorii străini au pus bine în scenă acţiunea, au dat roluri fiecărui participant la manifestaţii, a apărut violenţa pe străzi, provocarea a fost mare, autorităţile au intrat în panică, au scos armata cu tancuri. Dintr-o dată întreaga Ţară avea aspectul unui stat asediat. S-a tras ,au început să moară oameni. Televiziunea română, singura televiziune, unde exista un centru de comandă după 22 decembrie , ziua în care Ceauşescu a părăsit puterea, sediul CC, cu un elicopter, prelua şi retransmitea ordinele armatei. Crainicii ,din acel moment, ai televiziunii române erau nişte manipulatori profesionişti, care în mod deliberat au retransmis ordinele sub o altă formă, pentru ca unităţile militare să se împuşte între ele, au creat panică în rândul populaţiei civile, prin informaţii eronate despre faptul că apa potabilă din rezervele oraşelor ar fi fost otrăvită de terorişti.

         În ziua de 22 decembrie se creează Frontul Salvării Naţionale (FSN) cu o largă participare, inţial ca o organizaţie civilă, menită să menţină ordinea şi să guverneze până la viitoarele alegeri, mai târziu s-a transformat în partid politic.

Ţara era un uriaş teatru de război, autoamfibiile şi tancurile patrulau prin oraşe, se trăgea, nimeni nu văzuse un inamic, intenţionat se creeau confuzii, militarii trag în militari, civilii cad şi ei seceraţi de arme nevăzute. Panica era generală, se vorbea de terorişti, nimeni nu-i vedea, s-au folosit arme tip simulatoare pentru a se crea confuzie.

     Ceauşescu împreună cu Elena sunt prinşi la Târgovişte, două zile mai târziu, în 25 decembrie, se deplasează de la Bucureşti la Târgovişte un complet de judecată, avândul ca Preşedinte pe col magistrat Gică Popa, iar procuror militar col Voinea. În sală, printre alţii, gen Atanasie Stănculescu, Virgil Măgureanu, Gelu Voican Voiculescu. Ceauşescu nu recunoaşte tribunalul care îl judecă în numele poporului, nu se apără, explică numai câteva aspecte ale problemelor.IIIIIIIIIII

Sentinţa este citită de col. Gică Popa : condamnarea la moarte prin împuşcare a soţilor Ceauşescu.

Ceauşescu refuză să facă recurs, astfel sentinţa rămâne definitivă şi se execută imediat. Sunt legaţi, cu mâinile la spate, precum nişte ucigaşi de rând, în drum spre locul de execuţie se aude Internaţionala, Ceauşescu, cu ultimele forţe, merge spre istorie cântând imnul comuniştilor. A trăit pentru o idee, a murit pentru ea.

25 decembrie 1989, Iisus, Mântuitorul nostru, s-a născut , Ceauşescu, dictatorul nostru, a murit.

     Oamenii erau în delir, se îmbrăţişau, jucau pe străzi, toată lumea era exaltată, de acum trebuia să se oprească împuşcăturile, România urma să meargă pe alt drum. Lucrurile nu au stat aşa, împuşcăturile au mai continuat, au mai murit oameni şi după împuşcarea lui Ceauşescu.

Ne îmbătam cu apă rece, vedeam un viitor roz. Ne-am înşelat, la orizont se vedeau cei mai întunecoşi nori pentru România. Va urma

Mulţumesc pentru poză : youtube.com