Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 4 iunie 2016

Istoia așa cum a fost. Deruta. Începutul sfârșitului economiei românești I


     Ion se plimba pe străzile orașului, în mica piață din fața Primăriei era parcat un TAB, câțiva soldați asigurau paza. Se uită cu mai multă atenție la construcția din fața sa, era veche, fusese un castel boieresc, avea mulți ciucuri de origine orientală, dar și îngeri și alte elemente apusene. Tot timpul îl impresionase clădirea Primăriei prin măreția sa.
Acum aici stăpân este ginerele lui, Cătălin, el a fost numit de către CJFSN noul Primar, era emanat al revoluției. A fost tentat să intre în Primărie, a renunțat, nu avea nicio treabă, nu voia să-i încurce pe ceilalți. Cu mâinile adânc înfipte în buzunarele scurtei din stofă groasă, și-a continuat drumul pe străzile pline de lume. Privea cu atenție oamenii care treceau pe lângă el, erau veseli, cu fața senină, vorbeau tare, se salutau cu degetele arătător și mijlociu răsfirate în formă de ”V”, însemnând victorie. Toți erau bucuroși, pentru că se considerau liberi, pentru că era democrație. Așa cum le spuneau cei de la București, respectiv Ion Iliescu, căci acesta luase frâiele Țării în mână, sunteți liberi, luați-vă soarta în propriile mâini. Își amintește discuția pe care o avusese aseară cu Petrică Rotaru, acesta îi povestise un episod de revoltă  de pe șantier. Vreo 10 salariați, cei mai mulți tineri 20, 25 de ani, decanul de vârstă era Fane, sudorul, acesta avea cam 40 de ani, au venit peste el în birou. Când i-a văzut a continuat să scrie, văzând că musafirii nu spun nici un cuvânt a înțeles că este stăpân pe situație. S-a ridicat de la birou, apoi a venit în mijlocul lor, i-a privit în față pe fiecare, după câteva clipe de tăcere a vorbit:
-Ce s-a întâmplat, aveți nevoie de ceva? Îi cunoștea pe fiecare în parte, pe mulți îi ajutase în diferite ocazii, nu se temea de ei.
-I-a spune Fane, ești cel mai în vârstă dintre ei, ce vânt vă aduce?
-Am să vorbesc eu, nu vândutul ăsta. Un zdrahon de vreo 28 de ani, înalt cât Piatra Craiului, cu capul cât o parte din ”Babele”, cu o claie de păr inelat lung și roșu, cu perciunii sub formă de cizmă care se prelungeau până la jumătatea obrazului, a făcut un pas în față și s-a proptit în fața inginerului.
-Pe tine nu te cunosc, de când lucrezi pe șantier, cum te cheamă?
-De două zile, sunt trimis de Consiliul Județean al Frontului Salvării Naționale pentru a îndruma oamenii și pentru a îndepărta elementele comuniste din conducerea întreprinderilor. Ai fost comunist, ai lucrat și în minister ești un element destabilizator, nu mai putem avea încredere în tine.
-Bine, cum te numești?
-Gheorghe Ciontea
-Ai vreo legitimație, vreo hârtie, ceva care să te împuternicească, să iei niște hotărâri?
-Nu și nici nu am nevoie. Acum este libertate, este democrație. Am întrebat pe șantier care este părerea oamenilor despre
șeful lor și iată dovada . Oamenii nu te mai vor. Vor să mă pună pe mine în locul tău. Ai vreo obiecție?
-Da, chiar mai multe. Pe șantier în acest moment sunt mai mult de 300 de oameni, o parte sunt lăsați acasă în concedii, după cum probabil știi, șantieriști își iau concediul iarna; din 300 de muncitori tu-mi vii cu 10 amărâți și-mi spui că vrei să   îmi iei locul. Foarte bine, dar cine ești, ce pregătire ai? Tu crezi că eu am să las șantierul pe mâna unui ”neica nimeni”?
-Sunt muncitor, sunt fierar betonist, un om cinstit, de asta are nevoie Țara acum?
-Și cum vei conduce șantierul? Vor veni oamenii la tine să-ți ceară sfatul, cum îi vei îndruma? Te-ai gândit la asta?
-Am ingineri și maiștri pe șantier, ei vor hotărî, e libertate, trebuie să hotărască singuri măsurile ce trebuie luate.
Eu voi urmări doar graficul realizărilor. E de-mo-cra-ție, ce nu înțelegi? Așa au hotărât oamenii.
-Bine mă, vino la ora trei, atunci adunăm toți salariații și ce vor spune ei, așa vom face.
-Așa am zis și eu domnu inginer, Fane spășit, încerca să dreagă busuiocul. Mă voi ocupa de mobilizarea salariaților pentru ora trei. Ne vom strânge pe platforma de la hala cinci, e bine acolo domnu inginer? Fane l-a ignorat intenționat pe Ciontea.
-Da, ne întâlnim atunci, până la trei mergeți la treabă, iar tu Gheorghe mergi la locul tău de muncă, iar dacă șeful tău de  echipă îmi spune că nu ți-ai făcut treaba, ești lipsă astăzi. Ai înțeles?
După plecarea delegației de nemulțumiți, Inginerul Rotaru s-a gândit ce să facă, ar fi vrut să predea conducerea șantierului
 nu-l deranja asta, dar cum să lase o investiție așa de mare pe mâna unui neisprăvit? Nu avea dreptul moral să se comporte așa.
La ora trei, toți salariariații erau adunați pe platforma halei. Inginerii și maiștrii au vrut să vină lângă el, cu un gest blând al mâinii
le-a făcut semn să rămână între oameni.
-Oameni buni, și-a început Rotaru discursul, astăzi un grup de muncitori având în fruntea lor pe domnul Gheorghe Ciontea, s-au prezentat în biroul meu pentru a-mi cere demisia, iar locul de șef de șantier să fie ocupat de dânsul. Nu am acceptat, drept pentru care am convocat această întrunire. Îl rog pe domnul Ciontea să iasă în față și să treacă în dreptul meu dar la 5 metri distanță de mine. Ciontea a ieșit din mijlocul oamenilor și și-a ocupat poziția indicată. Era puțin stingher, abia acum realiza că nu era cunoscut, că oamenii nu-l vor primi cu ovații. A început să vorbească mulțimii:
-Domnilor, noile structuri ale CFSN au hotărât ca acolo unde oamenii consideră că șefi care conduc unitățile unde lucrează sunt elemente destabilizatoare , să fie înlocuiți de urgență, iar în locul lor să fie numiți oameni capabili să conducă acele unități propunerea vine direct de la Primarul nou numit al orașului, Cătălin Mihăiescu. La auzul acestui nume, Rotaru a tresărit, nu-i venea să creadă. Dacă așa s-a hotărât, și dacă este democrație, atunci poporul suveran să hotărască.
- Băieți, cine vrea să rămân în continuare șeful acestui șantier, să treacă în partea mea, cine este cu domnul Ciontea, să treacă în  partea dânsului, apoi vom înnumăra, iar rezultatul votului va fi hotărâtor, ori îmi dau demisia și plec, ori rămân pe șantier și pleacă  domnul Ciontea. Vă rog să alegeți. Oamenii s-au uitat unii la alți derutați, nu știau cum să procedeze, până la urmă s-au hotărât și au început să se miște. Pentru început au trecut unii la Ciontea, alții la Rotaru, dar când au văzut că inginerii și maiștrii, toți trec în partea inginerului, nu au mai ezitat și toți au trecut de partea șefului existent, chiar și cei nouă muncitori care îl însoțiseră dimineață pe Ciontea, acum erau în partea lui Rotaru. Satisfăcut șeful de șantier, a privit oamenii din spatele, a dat din cap în semn de mulțumire și s-a adresat lui Gheorghe Ciontea.
-Băiete, ai venit cu tupeu pe șantierul ăsta, pe care îl conduc de mai mult de 12 ani, te-am lăsat să aplici democrația și votul poporului,  știam, că vei pierde. Am o singură întrebare : te-a trimis primarul Cătălin Mihăiescu, sau ai bravat tu, nu de alta dar eu după amiază mă întâlnesc cu el în casa socrului său.
-Nu m-a trimis nimeni, am zis că este libertate, e democrație, pot să bag zânzanie și în vremurile astea tulburi ajung unde vreau și ce vreau, până se dumireau ce-i care urma să controleze, eu m-aș fi înjghebat și greu mai puteam fi dat la o parte. Nu sunt angajat pe acest șantier, nu mai vreau nimic de la nimeni, vreau, doar să mă lăsați să plec.
-Ce ziceți băieți îl lăsăm să plece, sau îl predăm miliției?
-Să-l dăm pe mâna miliției, zise unul dintre muncitori.
-Să-l lăsăm, să plece, zise altul.
-Să-i dăm o mamă de bătaie. Fane sudorul ieșise în față hotărât să-l altoiască pe mincinosul Ciontea.
-Bine, nu-i vom face nimic, îl lăsăm să plece, până la urmă este unul dintre profitorii revoluției, trebuie să fim atenți, ca el sunt mulți.
Inginerul Rotaru i-a făcut semn să plece, cu capul plecat, ”revoluționarul” Gheorghe Ciontea a părăsit șantierul. Inginerul Rotaru a strâns  mâna celor de lângă el apoi a mulțumit tuturor pentru sprijin.
Ion era bucuros că Petrică  reușise să se impună pe șantier. Îl neliniștea veștile care veneau dinspre Cătălin, se spune că devenise paranoic  vedea în jurul lui numai dușmani, puinteres public, dar cel mai mult întărise paza la stația de apă. Este adevărat că și televizorul anunța tot timpul că teroriștii otrăvesc rezervele de apă ale orașe
Ajuns acasă, nu mică i-a fost mirarea când i-a găsit pe Tavi și Sofia în vizită la el. Stana îi servise cu un lichior din nuci verzi, specialitatea ei,
Sofia golise odată păhărelul, iar gazda atentă îl umpluse iar. Intrarea pe ușă a lui Ion, a fost salutată de Tavi.
-Nu mai veneai, vreau și eu o țuică, nevastă-ta m-a ținut pe licoarea asta dulce, s-o bea ele, eu nu o gust.
-Nu știi ce pierzi, i-a zis nevastă-sa, care golise și al doilea pahar, fața i se înroșise, semn că băutura începe să-și facă efectul.
-Lasă, să vă ajungă vouă. Așa Ioane, pune sticla cu aghiazmă aici, să ne sfințim și noi un pic, i-a uite femeile ce vorbărețe sunt.
-Tavi, știi povestea lui Petre Rotaru, cum au vrut să-l dea jos?
-Da, astfel de lucruri se întâmplă în toată Țara. Acolo unde directorul a fost un om aspru, cu dragoste de întreprindere și avutul
statului, muncitorii incitați de diferiți ”agitatori” l-au debarcat, punând în locul lor unul care să răspundă la comenzile celor care l-au uns director.
-Azi a fost Sanda la noi, cât ai fost plecat, știi ce mi-a spus, m-am crucit când am auzit, de acum cei ieșiți la pensie, ori care mai au puțin până ies, să-și țină gură, că altfel ea și cu bărba-su vin și le închid ei celor ce nu tac. Am întrebat-o dacă a înnebunit, dacă a băut ceva, dacă are probleme cu capul. S-a uitat la mine cu o milă amestecată cu dispreț, apoi a zis :
-”Tu vorbești, tu care ai fost în stare să dai dreptate matracucilor de cumnate, în defavoarea mea, tu să taci, ai înțeles?  Fiul meu e rănit și internat în spital, e un erou, sunt mamă de erou, ai înțeles? Mamă de erou...
Bărbatul meu e un erou, a ajuns primar pentru meritele de a fi revoluționar.
-Auzi maică, da, cu cine s-a luptat, că la noi aicea nu prea au fost teroriști. Am încercat să calmez nebuna.
-Nu contează că nu au fost, înseamnă că auziseră de Cătălin al meu și le-a fost teamă să vină. Umblă numai înarmat, chiar și în pat doarme cu pistolul sub pernă. Acu, eu plec, aveți grijă de voi, spune-i lui tata, lui nașu Tavi și lui Rotaru să nu facă altă politică decât ce spune CFSN”. Apoi a plecat.
Ce părere aveți? Sunt sănătoși?
-Da, sunt destul de sănătoși. Doar înfierbântați. Revoluția a dat peste cap totul. Să ne gândim puțin. Până în 22 decembrie stăteam la cozi interminabile, curentul se oprea, căldura era cât să nu înghețe apa în calorifere, televiziunea avea program 2 ore pe zi și atunci mai mult cuvântările tovarășului. A venit revoluția, Iliescu, Roman, Dinescu, Caramitru și care mai sunt pe acolo, promit că în România, vor umbla câinii cu covrigi în coadă. Că poporul va conduce cu adevărat România, invitând satele și orașele să se organizeze în noile structuri ale FSN. Cele mai importante decizii care au fost luate : 1) alegeri libere și democratice, asta presupune să fie o concurență între candidații mai multor partide politice; 2) libertatea cetățenilor de a se asocia pentru formarea unor partide politice; 3) s-a abrogat decretul privind interzicerea avorturilor; 4) s-a luat hotărârea ca tot ce produce Țara noastră în materie de produse alimentare, să fie întâi aprovizionată piața internă, iar ce rămâne, să fie dat la export. În aceste condiții, sigur că oamenii sunt atașați de structurile nou create. Iliescu, este un politician de carieră, este comunist până-n măduva oaselor, nici nu are cum să fie altfel. Este fiu de ilegalist, a învățat politica din fragedă copilărie. Apoi a fost trimis la Moscova pentru studii, de aici s-a întors tobă de carte și de politică. Se spune că ar fi fost coleg cu Gorbaciov.
Oamenii sunt prea înfierbântați, au privit moartea lui Ceaușescu ca pe o eliberare, nici o clipă nu s-au gândit că i-au împușcat în ziua de Crăciun. Într-un fel poporul are dreptate, ce dacă era Crăciunul, când ne punea să lucrăm în ziua de Paști  și de Crăciun, atunci nu era sărbătoare? Așa gândește poporul și nu-l pot condamna. În același timp, continuă dizertația Tavi, dacă unul e nebun, nu trebuie să ne purtăm la fel, doar pentru a-i demonstra  că e nebun, noi cum suntem când ne comportăm la fel?
Trebuie să ne pregătim pentru mari schimbări.
-Crezi că vor fi schimbări în favoarea poporului? Ion mai spera, ca lucrurile să nu se schimbe, să rămână cum au fost, totul s-a făcut cu sacrificii și e păcat să se distrugă.
-Greu de crezut, de-a lungul istorie încă din cele mai vechi timpuri atunci când se dorea schimbarea unei dinastii regale, sau un mod de guvernare, se folosea ca laitmotiv binele poporului, doar că imediat ce ajungeau la putere, poporul era uitat. Aș spune că pe undeva comuniștii au lucrat pentru popor, sigur nu au mulțumit toate păturile sociale. Comuniștii au fost precum pionierul care, a făcut o faptă bună, a trecut o bătrânică strada, doar că bătrânica nu avea nevoie să treacă strada. E greu de crezut, că poporul va avea ceva de câștigat, în afara morților din aceste dureroase zile. În acest moment de derută, de căutări, România este ca un cadavru, care atrage toate hienele.
Au început să vină ajutoare din străinătate, am auzit că la Întreprinderea de Construcții Montaj, acolo unde am lucrat noi, directorul general s-a luat la bătaie cu directorul adjunct din cauza unei haine de piele. Halal.
Americanii ne trimit din rezervele armatei, alimentele care tocmai trebuiau aruncate, pentru că expiră termenul de garanție. Știi care este partea urâtă, oamenii se omoară pe ele. Dintr-o dată numai avem demnitate. Să ne înțelegem Ioane, nu avem nevoie de milă, avem nevoie de alimente în magazine, bani avem noi. Occidentul a vrut să ne filmeze în timp ce ne batem pe zoaiele lor alimentare, în timp ce ne umilim, cerșind. Va fi greu pentru noi. Ce știi de băieții tăi?
-Gicu își vede de treabă, în schimb Costel și Florin sunt cu politica, nu știu ce vor face, dacă vor urma această cale, sau doar acum pentru că sunt încălziți.
Va urma!
Mulțumesc pentru poză: conspiratiisimistere.info














 















































Un comentariu:

  1. Au început să vină ajutoare din străinătate, am auzit că la Întreprinderea de Construcții Montaj, acolo unde am lucrat noi, directorul general s-a luat la bătaie cu directorul adjunct din cauza unei haine de piele. Halal.
    Americanii ne trimit din rezervele armatei, alimentele care tocmai trebuiau aruncate, pentru că expiră termenul de garanție. Știi care este partea urâtă, oamenii se omoară pe ele. Dintr-o dată numai avem demnitate. Să ne înțelegem Ioane, nu avem nevoie de milă, avem nevoie de alimente în magazine, bani avem noi. Occidentul a vrut să ne filmeze în timp ce ne batem pe zoaiele lor alimentare, în timp ce ne umilim, cerșind. Va fi greu pentru noi

    RăspundețiȘtergere