Totalul afișărilor de pagină

joi, 18 mai 2017

Accidentul VIII



     Alisia îl sunase la telefon să îl invite la cofetărie, nu se mai întâmplase până acum, de aceea era curios să afle motivul invitației. Matei cu o cafea în față, aburindă și aromată și ea cu o prăjitură și un pahar de citronadă, au discutat multe nimicuri, până când, fata, privindu-l cu ochii ei mari și albaștri, cu un zâmbet de copil răsfățat prins de buzele ei rumene și pline, l-a abordat direct:
-Nenea Matei, mama este chiar așa de urâtă? -Copila cu glas alintat și un pic șăgalnic a continuat : secretara e frumușică, iar inginera este de-a dreptul o păpușă, dar mama mea este o Femeie-Doamnă,  mai frumoasă decât toate, tocmai, pentru că este mai în vârstă decât ele și trecută prin multe greutăți.
-De unde le cunoști?
-Mi le-a arătat mama când am mers cu tine la firmă.
-De atunci ai devenit codoașă? Te-ai pregătit să te ocupi de pețit? Eu aveam alte pretenții de la tine. Spune-mi cum merge pregătirea la istorie și română? Asta vreau să știu.
-Nu schimba vorba, ești invitatul meu, eu sunt femeie și va trebui să te porți cu delicatețe, să-mi răspunzi la toate întrebările.-Mutra cu obrăjorii bucălați era puțin îmbufnată, știa că Matei nu rezistă farmecelor ei copilărești.-Ce are mama?
-Nimic, este una dintre cele mai minunate femei, din câte am cunoscut eu. Este frumoasă, foarte frumoasă pentru vârsta ei. S-a deschis mult de când lucrează la mine.Vezi tu copilă, nu m-am gândit să mă însor.
-Dar cine vorbește despre căsătorie? Acum cuplurile sunt moderne, nu aleargă cum se cunosc la preot să  li se pună pirostriile. -Fata era doctă, îl privea cu superioritate
și părea că îi dă îndrumări ca un antrenor jucătorului de fotbal pe marginea terenului.
-De unde știi tu toate aceste lucruri, asta te interesează pe tine? Eu mă zbat să ai tot ce îți trebuie, iar tu îmi ți cursuri maritale? S-au schimbat rolurile? -Matei intenționat își luase o figură serioasă, voia să vadă, cât de stăpână era fata pe ea.
-Nu țin cursuri, nu vreau să te plictisesc -fata s-a tras cu scaunul lângă el, l-a prins de braț, apoi a rezemat capul ei cu bucle blonde de umărul lui,în timp ce îi mângâia mâna, i-a șoptit ca o îndrăgostită la ureche : te iubesc mult tăticul meu, vreau să fiți fericiți! De multe ori o aud pe mama suspinând, singură, în patul uriaș din dormitorul ei. Atunci gândul meu fuge la tine, iartă-mă, dar în acel moment îmi zic că și tu , singur fiind, suferi la fel. Ăsta e motivul pentru care am abordat discuția asta. Nu te supăra pe mine, uite îți dau un pupic pe obrazul tău cu miros de primăvară și proaspăt ras.
-Nu mă supăr Alisia, acum am să-ți spun pe scurt o poveste în care tu ai avut un rol determinant. Când te-am accidentat mergeam la o întâlnire, nu am mai ajuns, câteva luni nu am mai știut nimic despre persoana cu care trebuia să mă văd în acea seară fatidică, până de curând când m-a contactat din nou. Vrei să-ți spun mai departe?
-Da, te rog! Indiferent despre ce este vorba, tu ești tăticul meu iubit. Fata aproape că își încolăcise brațele în jurul gâtului, bărbatul o privea cu drag cum se răsfață.
-Nu știu ce va fi mâine, ce mi-ai spus tu m-a bucurat, ai un suflet minunat. Vom mai vorbi pe tema asta. Spune-mi, cum merg întâlnirile cu tatăl tău?-Matei a redevenit serios, voia ca fata să nu se piardă în ping-pongul dintre mamă și tată, își dorea să fie un arbitru corect.
-Primele întâlniri au fost stânjenitoare, aproape că nu aveam ce să ne spunem. A fost greu până am găsit subiecte comune. Faptul că fusese închis și se comportase violent de atâtea ori în fața mea, îl făcea să fie timorat. Nu l-am ajutat prea mult, l-a început îmi era teamă de el, deși era tot timpul foarte atent să nu greșească cu ceva, doar privirea lui, rea și temătoare, scăpăra câteodată. Asta mă speria, apoi am înțeles că este doar un mijloc al lui de a se apăra. Acum suntem în relații bune, să zicem că nu-l mai țin tot timpul sub observație, nu îmi mai este teamă de el, norii întunecați din ochii lui nu mă mai sperie.
   Era foarte gelos pe tine, cu timpul a înțeles că nu are motive, că are doar de câștigat din faptul că tu mă protejezi. Îți spun un secret: îi intrase-n cap să te șantajeze cu accidentul, deși știa că nu erai vinovat, dar el gândea așa:”până el reușește să se disculpe, să aducă argumente, imaginea deja îi va fi afectată”. Nu a apucat să facă mișelia asta oribilă. L-am întrebat, de ce vrea să murdărească un om, care nu făcuse altceva decât să-l ajute. Mi-a răspuns că din gelozie. Încă nu suntem cordiali,câteodată îmi este milă de el, suferă, suferă în tăcere ca un câine care își linge rănile și din când în când scoate un schelălăit de durere.
I-am sugerat să se însoare, să nu mai stea singur, are o locuință mică, era neîngrijită când am mers prima dată la el. Abia am rezistat, simțeam că nu voi mai putea să respir. Când am revenit acasă, i-am explicat mamei mele ce am găsit acolo. Mama s-a uitat la mine, în ochii ei am citit un reproș, apoi mi-a zis:
”-De ce nu ai pus mâna să faci curat? E casa tatălui tău. Pe viitor, dacă vei mai găsi dezordine, să te apuci să speli, să strângi tot ce este aruncat, să mături, să faci casa să strălucească de curățenie”.
Așa am făcut, l-a început nu m-a lăsat, se simțea jenat de mizeria găsită, atunci o descoperise și el, era obișnuit cu casa lui și nu înțelegea că este murdară.
-”Nu te simții stingherit, sunt fata ta, hai mai bine să facem ordine și curățenie”. S-a comportat ca un copilaș până am făcut din cocina lui o casă ca un pahar de curată. De atunci, menține tot timpul curat. Acum  îmi este drag să merg la el, câteodată gătim împreună ce îmi place mie să mănânc, el este o catastrofă în bucătărie, dar nu se lasă, deși este în stare să lase cojile de ou în bol și să arunce conținutul. Mă distrez grozav când îl văd neîndemânatic, iar el când vede ce mult mă bucur, face și mai multe giumbușlucuri.
   Este un om neînțeles, cred că nu este cel mai rău din lumea asta, a avut o copilărie grea care și-a pus amprenta pe caracterul lui, apoi a fost și boxul, pumnii încasați, răutatea acumulată în suflet. A reușit să-și facă studiile pe bune și să ajungă economist. Lovitura cea mai grea a primit-o când, tânăr fiind și plin de speranță, proaspăt însurat cu mama care abia mă născuse, el a rămas fără serviciu din cauza firmei care dăduse faliment, aveau datorii la bănci, iar în situația asta nu mai aveau cum să plătească. Aici a fost cumpăna lui. Și-a dat interesul să-și găsească un loc de muncă, nu conta ce lucrează, doar să-și câștige banii necesari întreținerii casei și plătiri ratelor. Societatea l-a respins, i-a râs în nas când s-a plâns că are datorii și familie de întreținut. Totul în jurul lui s-a transformat în junglă, era singur înconjurat de hiene gata să-l doboare. S-a răzvrătit în interiorul lui, iar ultima picătură de răutate și-a revărsat-o când a fost atacat în cârciuma în care i-a omorât pe nenorociții ăia.
    În pușcărie, mi-a spus, a crezut că lucrurile sunt altfel decât în societatea civilă. A fost dezolat să vadă că și acolo, între gratii, corupția este la ea acasă. La fel ca atunci când mergi la un ghișeu să rezolvi o problemă, iar funcționarul nu are timp și chef de tine, scoți un ban îl dai amploiatului, iar el rezolvă ce trebuia să facă prin sarcinile lui de serviciu. Așa spunea tata că era și în pușcărie, orice îi trebuia de la cearceaf până o bucată de săpun trebuia să-l plătească. A ajuns cu moralul la pământ, a început să se revolte, iar de aici au apărut pedepsele care au dus invariabil la amânarea eliberării condiționate.
Tata e beteag, boala lui este în sufletul plin de ură și de revolte interminabile. De când merg la el, a început să se destindă, știi, chiar l-am văzut zâmbind, era așa frumos cu șiragul lui de dinți egali și albi ca niște perle veritabile! Nu te supăra că îl vorbesc de bine, sunt fericită să-l văd că nu mai suferă, este un om bun, chinuit de propriul destin, de propria viață nedreaptă.
-Nu mă supăr, este tatăl tău și este normal să fiți într-o relație minunată, eu voi fi prietenul tău, sfătuitorul tău și sponsorul de care vei avea nevoie, până când îți vei câștiga singură bucata de pâine.
Acum te duc acasă, mai am multe treburi de rezolvat.

În birou, inginera Alexandra Bucur, îl aștepta de aproape o oră. Vorbise cu el la telefon și îi promisese că în cel mai scurt timp va ajunge. Plictisită, femeia, era pe punctul de a părăsi încăperea, în dreptul ușii a dat nas în nas cu patronul.
-Ce faci aici? De ce nu ești printre oameni? Știi bine că trebuie supravegheați continuu!
-Ți-am adus demisia, plec! –Femeia era foarte hotărâtă.

 Alisia îl sunase la telefon să îl invite la cofetărie, nu se mai întâmplase până acum, de aceea era curios să afle motivul invitației. Matei cu o cafea în față, aburindă și aromată și ea cu o prăjitură și un pahar de citronadă, au discutat multe nimicuri, până când, fata, privindu-l cu ochii ei mari și albaștri, cu un zâmbet de copil răsfățat prins de buzele ei rumene și pline, l-a abordat direct:
-Nenea Matei, mama este chiar așa de urâtă? -Copila cu glas alintat și un pic șăgalnic a continuat : secretara e frumușică, iar inginera este de-a dreptul o păpușă, dar mama mea este o Femeie-Doamnă,  mai frumoasă decât toate, tocmai, pentru că este mai în vârstă decât ele și trecută prin multe greutăți.
-De unde le cunoști?
-Mi le-a arătat mama când am mers cu tine la firmă.
-De atunci ai devenit codoașă? Te-ai pregătit să te ocupi de pețit? Eu aveam alte pretenții de la tine. Spune-mi cum merge pregătirea la istorie și română? Asta vreau să știu.
-Nu schimba vorba, ești invitatul meu, eu sunt femeie și va trebui să te porți cu delicatețe, să-mi răspunzi la toate întrebările.-Mutra cu obrăjorii bucălați era puțin îmbufnată, știa că Matei nu rezistă farmecelor ei copilărești.-Ce are mama?
-Nimic, este una dintre cele mai minunate femei, din câte am cunoscut eu. Este frumoasă, foarte frumoasă pentru vârsta ei. S-a deschis mult de când lucrează la mine.Vezi tu copilă, nu m-am gândit să mă însor.
-Dar cine vorbește despre căsătorie? Acum cuplurile sunt moderne, nu alerg cum se cunosc la preot să  li se pună pirostriile. -Fata era doctă, îl privea cu superioritate
și părea că îi dă îndrumări ca un antrenor jucătorului de fotbal pe marginea terenului.
-De unde știi tu toate aceste lucruri, asta te interesează pe tine? Eu mă zbat să ai tot ce îți trebuie, iar tu îmi ți cursuri maritale? S-au schimbat rolurile? -Matei intenționat își luase o figură serioasă, voia să vadă, cât de stăpână era fata pe ea.
-Nu țin cursuri, nu vreau să te plictisesc -fata s-a tras cu scaunul lângă el, l-a prins de braț, apoi a rezemat capul ei cu bucle blonde de umărul lui,în timp ce îi mângâia mâna, i-a șoptit ca o îndrăgostită la ureche : te iubesc mult tăticul meu, vreau să fiți fericiți! De multe ori o aud pe mama suspinând, singură, în patul uriaș din dormitorul ei. Atunci gândul meu fuge la tine, iartă-mă, dar în acel moment îmi zic că și tu , singur fiind, suferi la fel. Ăsta e motivul pentru care am abordat discuția asta. Nu te supăra pe mine, uite îți dau un pupic pe obrazul tău cu miros de primăvară și proaspăt ras.
-Nu mă supăr Alisia, acum am să-ți spun pe scurt o poveste în care tu ai avut un rol determinant. Când te-am accidentat mergeam la o întâlnire, nu am mai ajuns, câteva luni nu am mai știut nimic despre persoana cu care trebuia să mă văd în acea seară fatidică, până de curând când m-a contactat din nou. Vrei să-ți spun mai departe?
-Da, te rog! Indiferent despre ce este vorba, tu ești tăticul meu iubit. Fata aproape că își încolăcise brațele în jurul gâtului, bărbatul o privea cu drag cum se răsfață.
-Nu știu ce va fi mâine, ce mi-ai spus tu m-a bucurat, ai un suflet minunat. Vom mai vorbi pe tema asta. Spune-mi, cum merg întâlnirile cu tatăl tău?-Matei a redevenit serios, voia ca fata să nu se piardă în ping-pongul dintre mamă și tată, își dorea să fie un arbitru corect.
-Primele întâlniri au fost stânjenitoare, aproape că nu aveam ce să ne spunem. A fost greu până am găsit subiecte comune. Faptul că fusese închis și se comportase violent de atâtea ori în fața mea, îl făcea să fie timorat. Nu l-am ajutat prea mult, l-a început îmi era teamă de el, deși era tot timpul foarte atent să nu greșească cu ceva, doar privirea lui, rea și temătoare, scăpăra câteodată. Asta mă speria, apoi am înțeles că este doar un mijloc al lui de a se apăra. Acum suntem în relații bune, să zicem că nu-l mai țin tot timpul sub observație, nu îmi mai este teamă de el, norii întunecați din ochii lui nu mă mai sperie.
Era foarte gelos pe tine, cu timpul a înțeles că nu are motive, că are doar de câștigat din faptul că tu mă protejezi. Îți spun un secret: îi intrase-n cap să te șantajeze cu accidentul, deși știa că nu erai vinovat, dar el gândea așa:”până el reușește să se disculpe, să aducă argumente, imaginea deja îi va fi afectată”. Nu a apucat să facă mișelia asta oribilă. L-am întrebat, de ce vrea să murdărească un om, care nu făcuse altceva decât să-l ajute. Mi-a răspuns că din gelozie. Încă nu suntem cordiali,câteodată îmi este milă de el, suferă, suferă în tăcere ca un câine care își linge rănile și din când în când scoate un schelălăit de durere.
I-am sugerat să se însoare, să nu mai stea singur, are o locuință mică, era neîngrijită când am mers prima dată la el. Abia am rezistat, simțeam că nu voi mai putea să respir. Când am revenit acasă, i-am explicat mamei mele ce am găsit acolo. Mama s-a uitat la mine, în ochii ei am citit un reproș, apoi mi-a zis:
”-De ce nu ai pus mâna să faci curat? E casa tatălui tău. Pe viitor, dacă vei mai găsi dezordine, să te apuci să speli, să strângi tot ce este aruncat, să mături, să faci casa să strălucească de curățenie”.
Așa am făcut, l-a început nu m-a lăsat, se simțea jenat de mizeria găsită, atunci o descoperise și el, era obișnuit cu casa lui și nu înțelegea că este murdară.
-”Nu te simții stingherit, sunt fata ta, hai mai bine să facem ordine și curățenie”. S-a comportat ca un copilaș până am făcut din cocina lui o casă ca un pahar de curată. De atunci, menține tot timpul curat. Acum  îmi este drag să merg la el, câteodată gătim împreună ce îmi place mie să mănânc, el este o catastrofă în bucătărie, dar nu se lasă, deși este în stare să lase cojile de ou în bol și să arunce conținutul. Mă distrez grozav când îl văd neîndemânatic, iar el când vede ce mult mă bucur, face și mai multe giumbușlucuri.
Este un om neînțeles, cred că nu este cel mai rău din lumea asta, a avut o copilărie grea care și-a pus amprenta pe caracterul lui, apoi a fost și boxul, pumnii încasați, răutatea acumulată în suflet. A reușit să-și facă studiile pe bune și să ajungă economist. Lovitura cea mai grea a primit-o când, tânăr fiind și plin de speranță, proaspăt însurat cu mama care abia mă născuse, el a rămas fără serviciu din cauza firmei care dăduse faliment, aveau datorii la bănci, iar în situația asta nu mai aveau cum să plătească. Aici a fost cumpăna lui. Și-a dat interesul să-și găsească un loc de muncă, nu conta ce lucrează, doar să-și câștige banii necesari întreținerii casei și plătiri ratelor. Societatea la respins, i-a râs în nas când s-a plâns că are datorii și familie de întreținut. Totul în jurul lui s-a transformat în junglă, era singur înconjurat de hiene gata să-l doboare. S-a răzvrătit în interiorul lui, iar ultima picătură de răutate și-a revărsat-o când a fost atacat în cârciuma în care i-a omorât pe nenorociții ăia.
În pușcărie, mi-a spus, a crezut că lucrurile sunt altfel decât în societatea civilă. A fost dezolat să vadă că și acolo, între gratii, corupția este la ea acasă. La fel ca atunci când mergi la un ghișeu să rezolvi o problemă, iar funcționarul nu are timp și chef de tine, scoți un ban îl dai amploiatului, iar el rezolvă ce trebuia să facă prin sarcinile lui de serviciu. Așa spunea tata că era și în pușcărie, orice îi trebuia de la cearceaf până o bucată de săpun trebuia să-l plătească. A ajuns cu moralul la pământ, a început să se revolte, iar de aici au apărut pedepsele care au dus invariabil la amânarea eliberării condiționate.
Tata e beteag, boala lui este în sufletul plin de ură și de revolte interminabile. De când merg la el, a început să se destindă, știi, chiar l-am văzut zâmbind, era așa frumos cu șiragul lui de dinți egali și albi ca niște perle veritabile! Nu te supăra că îl vorbesc de bine, sunt fericită să-l văd că nu mai suferă, este un om bun, chinuit de propriul destin, de propria viață nedreaptă.
-Nu mă supăr, este tatăl tău și este normal să fiți într-o relație minunată, eu voi fi prietenul tău, sfătuitorul tău și sponsorul de care vei avea nevoie, până când îți vei câștiga singură bucata de pâine.
Acum te duc acasă, mai am multe treburi de rezolvat.
-Cum rămâne cu mama? –Alisia ar fi vrut un răspuns franc în favoarea mamei.
-Nu am promis niciodată nimic nici ție, nici mamei tale, prin urmare, ultimatumul tău nu stă în picioare. Nu vom mai vorbi despre acest aspect.-Matei s-a ridicat de la masă, fata l-a urmat, apoi amândoi au părăsit localul.
În birou, inginera Alexandra Bucur, îl aștepta de aproape o oră. Vorbise cu el la telefon și îi promisese că în cel mai scurt timp va ajunge. Plictisită, femeia, era pe punctul de a părăsi încăperea, în dreptul ușii a dat nas în nas cu patronul.
-Ce faci aici? De ce nu ești printre oameni? Știi bine că trebuie supravegheați continuu!
-Ți-am adus demisia, plec! –Femeia era foarte hotărâtă.
-Unde pleci? Cum dracu, pleci? Mie de ce nu mi-ai spus nimic până acum? Vrei mărire de salariu? Ce să fac , pentru ca tu să rămâi?
-Să mă vezi!!!-Alexandra aproape că și-a strigat disperarea.-Tu mă privești ca pe un robot, ca pe o mașină multifuncțională, niciodată ca pe un om. Te-ai întrebat dacă am suflet, dacă respir, dacă plâng, dacă râd, dacă am ciclu, dacă prin venele mele circulă sânge sau ulei de motor?
-Stai puțin, nu înțeleg nimic, ce ți-a venit?-Matei era intrigat.
-Lucrez ca proasta de atâta timp la tine, dar niciodată nu mi-ai făcut un compliment, nu mi-ai spus că îmi stă bine cu o coafură , o bluză, un batic,o rochie, sau un ruj, că arăt bine sau din contră, sunt muma pădurii.-Alexandra era rănită în orgoliul ei de femeie.
 Matei nu știa și nici nu bănuia măcar că frumoasa ingineră blondă era îndrăgostită până peste cap de el.
Încercase să mențină o relație de serviciu corectă, fără a lăsa stările emoționale să-și spună cuvântul. O plăcea cu adevărat pe Alexandra, dar tot timpul se gândise la ea ca la o soră, ca la cineva foarte apropiat față de care sentimentele de iubire ar trebui să fie cel puțin interzise.
-Nu amestec serviciul cu plăcerea, aici ești salariată și așa vei rămâne, dacă pentru asta simți că nu ești suficient de bine plătită, îmi spui. Dacă vrei să-mi reproșezi ceva legat de serviciu ascult,despre sentimentele noastre vorbim altă dată și în alte locuri. Îmi lași o listă cu revendicări, le voi studia și am să-ți comunic după aceea ce am hotărât.
Femeia s-a uitat la el cu un fel de milă, nu înțelegea cum putea rezista tentației de a-i face curte când în jurul ei roiau continuu bărbații, precum cocoșii în jurul găinii. A deschis ușa, s-a mai uitat odată la el, apoi i-a strigat printre dinți:
-Du-te dracului cu seriozitatea ta cu tot.-Răcorită, inginera, a plecat spre ieșire, din urmă l-a auzit pe Matei când îi spunea cu admirație, poate pentru a anula tot ce discutaseră până atunci:
-Când te enervezi, ești foarte frumoasă!
Seara însoțit de Panaite,negustorul cu care tocmai semnase un contract de furnizare a unor produse din mobilă din nuc, a intrat într-un restaurant de lux din apropierea firmei sale. Au fost conduși la masa pe care secretara lui o rezervase din timp. Erau într-un fel de balcon-terasă, mesele erau elegante, scaunele înalte tapițate și îmbrăcate în piele.De aici puteau privi întregul salon de la parter, mai puțin partea care se găsea sub terasă. O privire de ansamblu asupra localului nu a reliefat nici un cunoscut , abia în momentul în care s-a uitat spre ușa de la intrare a văzut o doamnă foarte elegantă, la brațul unui bărbat apropiat de vârstă ei, înalt, elegant, plăcut la înfățișare, care purta brațul doamnei ca pe un trofeu de preț. Dintr-o dată pupilele i s-au mărit, atenția i-a fost captivată,inima îi venise în gât, iar pe șira spinării începuse să curgă o sudoare rece,femeia de la brațul domnului elegant era Iulia. Când revenise în oraș? Cu câteva ore în urmă vorbise cu ea la telefon și îi spusese că mai are de stat circa 14 zile, iar acum o vedea aici, în restaurant, la brațul unui bărbat. Nu-i venea să-și creadă ochilor, nu înțelegea de ce îl mințise, pentru că era clar că asta făcuse, acum trei ore când vorbise cu ea, spunea că este plecată. De unde era și până aici în oraș nu putea veni în trei ore decât cu un avion particular. Ori ea a fost în oraș și l-a mințit? A urmărit discret să vadă unde se vor așeza noii veniți, s-a speriat când a văzut că vor veni  în apropierea lor. Fără prea multe explicații a făcut schimb de locuri cu convivul său, acum se găsea cu spatele spre ea, indiferent unde s-ar fi așezat . Nu voia să o pună într-o situație jenantă, era curios ce îi va spune mâine, când va vorbi cu ea.
Ca prin farmec cina și-a pierdut tot interesul, mâncarea sofisticată aranjată cu artă pe farfurie nu a mai avut gust, băutura nu avea aromă și nici tărie. A rămas până la sfârșitul cinei doar pentru musafirul care urma să-i bage bani în buzunar. A motivat, la întrebarea tovarășului său de masă dacă a pățit ceva, că este în regulă, doar o ușoară indispoziție care speră să-i treacă repede.




 Matei nu știa și nici nu bănuia măcar că frumoasa ingineră blondă era îndrăgostită până peste cap de el.
Încercase să mențină o relație de serviciu corectă, fără a lăsa stările emoționale să-și spună cuvântul. O plăcea cu adevărat pe Alexandra, dar tot timpul se gândise la ea ca la o soră, ca la cineva foarte apropiat față de care sentimentele de iubire ar trebui să fie cel puțin interzise.
-Nu amestec serviciul cu plăcerea, aici ești salariată și așa vei rămâne, dacă pentru asta simți că nu ești suficient de bine plătită, îmi spui. Dacă vrei să-mi reproșezi ceva legat de serviciu ascult,despre sentimentele noastre vorbim altă dată și în alte locuri. Îmi lași o listă cu revendicări, le voi studia și am să-ți comunic după aceea ce am hotărât.
Femeia s-a uitat la el cu un fel de milă, nu înțelegea cum putea rezista tentației de a-i face curte când în jurul ei roiau continuu bărbații, precum cocoșii în jurul găinii. A deschis ușa, s-a mai uitat odată la el, apoi i-a strigat printre dinți:
-Du-te dracului cu seriozitatea ta cu tot.-Răcorită, inginera, a plecat spre ieșire, din urmă l-a auzit pe Matei când îi spunea cu admirație, poate pentru a anula tot ce discutaseră până atunci:
-Când te enervezi, ești foarte frumoasă!
Seara însoțit de Panaite,negustorul cu care tocmai semnase un contract de furnizare a unor produse din mobilă din nuc, a intrat într-un restaurant de lux din apropierea firmei sale. Au fost conduși la masa pe care secretara lui o rezervase din timp. Erau într-un fel de balcon-terasă, mesele erau elegante, scaunele înalte tapițate și îmbrăcate în piele.De aici puteau privi întregul salon de la parter, mai puțin partea care se găsea sub terasă. O privire de ansamblu asupra localului nu a reliefat nici un cunoscut , abia în momentul în care s-a uitat spre ușa de la intrare a văzut o doamnă foarte elegantă, la brațul unui bărbat apropiat de vârstă ei, înalt, elegant, plăcut la înfățișare, care purta brațul doamnei ca pe un trofeu de preț. Dintr-o dată pupilele i s-au mărit, atenția i-a fost captivată,inima îi venise în gât, iar pe șira spinării începuse să curgă o sudoare rece,femeia de la brațul domnului elegant era Iulia. Când revenise în oraș? Cu câteva ore în urmă vorbise cu ea la telefon și îi spusese că mai are de stat circa 14 zile, iar acum o vedea aici, în restaurant, la brațul unui bărbat. Nu-i venea să-și creadă ochilor, nu înțelegea de ce îl mințise, pentru că era clar că asta făcuse, acum trei ore când vorbise cu ea, spunea că este plecată. De unde era și până aici în oraș nu putea veni în trei ore decât cu un avian particular. Ori ea a fost în oraș și l-a mințit pe el? A urmărit discret să vadă unde se vor așeza noii veniți, s-a speriat când a văzut că vor veni  în apropierea lor. Fără prea multe explicații a făcut schimb de locuri cu convivul său, acum se găsea cu spatele spre ea, indiferent unde s-ar fi așezat . Nu voia să o pună într-o situație jenantă, era curios ce îi va spune mâine, când va vorbi cu ea.
Ca prin farmec cina și-a pierdut tot interesul, mâncarea sofisticată aranjată cu artă pe farfurie nu a mai avut gust, băutura nu avea aromă și nici tărie. A rămas până la sfârșitul cinei doar pentru musafirul care urma să-i bage bani în buzunar. A motivat, la întrebarea tovarășului său de masă dacă a pățit ceva, că este în regulă, doar o ușoară indispoziție care speră să-i treacă repede.



Un comentariu:

  1. Îmi pare rău pentru că la un moment dat se repetă un pasaj întreg, nu am cum remedia. Mulțumesc pentru înțelegere!

    RăspundețiȘtergere