Conflictul dintre palate, abaterea atenţiei poporului de la adevăratele probleme

     

De 11 ani Preşedintele şi Premierul se află într-o totală opoziţie, pot spune că discută de pe poziţii de forţă. Preşedintele, Băsescu şi mai nou K.W. Iohannis, indiferent de hotărârile luate de guvern, ori de declaraţiile Primului Ministru, avea ceva de comentat în contradictoriu. Această rivalitate, această situaţie tensionată creată de preşedintele Băsescu şi mai nou de Iohannis nu transmite nimic bun poporului. Preşedintele României şi Primul Ministru al Guvernului României nu se află în competiţie, amândoi trebuie să conlucreze pentru a transmite poporului şi ţărilor partenere semnale de stabilitate.

Ultimii doi Preşedinţi ai României uită că au fost aleşi de electorat prin vot direct, iar la depunerea jurământului şi-au lepădat haina politică, devenind Preşedintele tuturor românilor, indiferent de apartenenţa politică. Primul Ministru în schimb este reprezentantul unei anumite structuri politice, iar măsurile luate de guvernul său sunt rezultatele unui program politic elaborat de un partid, ori o alianţă politică. Preşedintele prin funcţia sa trebuie să fie independent faţă de toate instituţiile statului, iar acolo unde lucrurile se împotmolesc să fie un arbitru, un mediator pentru a putea elimina problemele ivite. La noi, Preşedintele este părtinitor politic, tot timpul dator formaţiunii, ori alianţei politice ce l-a sprijinit în drumul său spre câştigarea funcţiei supreme. Din cauza acestui partizanat politic, în relaţiile cu Premierul va genera continuu tensiune.

    Lucrurile au mers bine, în sensul înţelegerii dintre Preşedinte şi Premier, în perioada 2009-2012 atâta timp cât Preşedintele şi Premierul proveneau din aceeaşi formaţiune politică. După venirea USL-ului la guvernare în mai 2012, Preşedintele României, Băsescu T., s-a comportat cu guvernul precum cu un guvern al unui stat aflat în conflict armat. După terminarea şi celui de-al doilea mandat al lui Băsescu am sperat că va veni la Cotroceni un om care îşi va înţelege care îi sunt sarcinile ca Preşedinte al României. Speranţe deşarte, Iohannis se comportă precum un lider de partid, nu un lider de Ţară.

Toate aceste anomalii sunt posibile din cauza faptului că, în fruntea statului ajung oamenii de conjunctură, aleşi pentru a putea fi manipulaţi, nu oameni cu o puternică formare intelectuală, cu coloană verticală şi dragoste nedisimulată pentru popor şi Ţară.

În fruntea statului a ajuns de fiecare dată oameni care au reprezentat interesele unor anumite grupuri din Ţară şi a unor guverne externe.

     A vorbi despre dragostea pentru, Patrie, Popor, Naţiune, este de condamnat, sunt considerate cuvinte desuete. Acum vorbim despre globalizare, despre încrederea noastră în UE şi în SUA, despre modul în care trebuie să ne facem datoria faţă de aceste alianţe. România este, pentru mulţi aşa zişi intelectuali, maidanul Europei, locul unde unioniştii europeni aruncă gunoaiele. Am ajuns în această tristă situaţie din cauza politicii de aservire practicată de factorii de decizie din România.

Râca continuă dintre palatele Victoria şi Cotroceni a abătut atenţia cetăţenilor de la adevăratele probleme ce erau create de clasa politică. România a ajuns, acum la 25 de ani de când au murit peste 1000 de tineri, un stat fără industrie, bazat pe consum. Dintr-un stat producător şi exportator de bunuri, cum eram până în 1989, am ajuns un stat care importă majoritatea bunurilor. Am exportat porumb, grâu, maşini unelte, acum importăm tot. De ce ? Pentru că asta a fost politica statului nostru în cârdăşie cu forţele oculte externe. Liantul dintre oculta străină şi politicienii noştri, au fost serviciile secrete. Într-o veselie, toţi, au devalizat Ţara, au furat şi jefuit, politicienii s-au transformat în hoţi şi împreună cu reprezentanţii serviciilor secrete au reuşit să pună Ţara pe butuci.

     ,Privesc cu total dispreţ la comportamentul clasei politice. Pentru că nu reuşesc să-l îndepărteze de la putere pe Premierul V. Ponta prin pârghiile politice ce le au la dispoziţie, în sprijinul opoziţiei a sărit Preşedintele Ţării care a cerut în mod expres demisia Premierului României, încălcând prin acest gest imparţialitatea lui politică. Astfel a devenit partizanul unui partid politic aflat în opoziţie, împotriva alianţei de la guvernare. Prin aceasta K.W. Iohannis şi-a încălcat prerogativele prezidenţiale. Dorinţă făţişă a Preşedintelui de a avea propriul guvern, mă duce cu gândul la dezastrul suferit de România în perioada 2010-2012, atunci când am fost conduşi de tandemul Băsescu-Boc. Băsescu-MRU. Va rămâne o perioadă de tristă amintire, o perioadă în care devalizarea României prin Înalţii ei funcţionari, a atins paroxismul. Nu aş dori ca această perioadă să mai revină în România, de aceea cred că este cel mai bine să se guverneze cu un partid de o culoare şi un Preşedinte provenit din partid de altă culoare politică. Dar şi mai bine ar fi dacă, aş vedea partide noi cu suflu nou, cu oameni având o verticalitate şi dragoste de Ţară mai presus de propria fiinţă.

Mulţumesc pentru poză : digi24