Cancerul societăţii româneşti - corupţia

   

Corupţia din România este precum o boală canceroasă cuprinsă de mii de metastaze, s-au precum pirul intrat într-un lan de porumb.

În ambele situaţii, nu trebuie tratată suprafaţa expusă cu alifii sau praşile, ci trebuie curăţat până se ajunge la carnea sănătoasă şi extirpate toate sursele ce pot recidiva. La fel şi la pir, o praşilă nu îl stârpeşte, ci numai smulgerea din rădăcină. Pentru a face aceste operaţii este nevoie de medici foarte bine calificaţi , care să nu le tremure mâna când încep să cureţe rana infectată.

Avem noi medici bine pregătiţi pentru asanarea morală a societăţii? Nu cred că avem.

În 1989, societatea era atinsă de microbul corupţiei, nu era atât de extinsă, dar ea exista sub forma „micii corupţii”, mai bine zis a „atenţiilor”. După 1989, corupţia a evoluat într-un ritm alarmant. Cine puteau fi „medicii” care să oprească
 corupţia încă din faza embrională? Aceştia erau şi sunt şi la această oră : poliţiştii, procurorii, sre-iştii, cei de la ANI, iar,  chirurgul şef, profesorul, ar fi fost judecătorul.

    Ce spun eu aici este poezie, pentru că lucrurile s-au desfăşurat mult mai prozaic şi mai aplecat pe jefuirea Ţării. Astfel, ca într-o sarabandă, toţi aceşti factori ce puteau opri hoţia şi-au dat mâna, pentru a jefui economia Ţării, cu partidele politice vremelnic aflate la putere şi schimbate din 4 în 4 ani pentru a beneficia cât mai mulţi din jaful general. Pentru a face aceste furturi cât mai subtile şi a îmbrăca forme legale au intrat pe fir organizaţii profesioniste care îşi dovediseră măiestria în distrugerea economică a altor state, un bun exemplu este FMI. Deasemeni instituţiile care trebuia să vegheze la respectarea legilor şi legalităţii, au beneficiat de suportul unor servicii străine versate în distrugerea unor guverne, state, economii, mă refer la CIA, KGB etc.

Acum, la aproape 26 de ani de la revoluţie, ne aflăm într-un mare impas. Poliţia, procuratura, instanţele de judecată aplică nişte alifii pe rănile putrede şi colcăind de viermi. Nu pot merge în adâncul rănii, la rădăcina ei, pentru simplul motiv că  sunt ei la rândul lor corupţi.

Toate tirurile de arme sunt îndreptate împotriva politicienilor, nu că nu o merită, dar acest lucru este făcut de cadre din procuratură, poliţie, instanţe de judecată, unde ele însele sunt bolnave de corupţie. Nu poţi să pui bază pe ancheta unui procuror care a dus la condamnarea unui om, când afli că acel procuror a fost arestat pentru corupţie. La fel se întâmplă cu poliţiştii şi judecătorii.

Nu poţi să nu te întrebi, dacă actul juridic prin care un om a fost trimis în spatele gratiilor, este corect, ori un abuz? O instanţă de judecată achită un inculpat, a doua instanţă îl condamnă. Unde este adevărul?

Mai nou, dacă un complet de judecată dă o sentinţă împotriva cererii procurorilor DNA, aceştia sunt imediat verificaţi de Inspecţia Judiciară. Un alt caz, celebrul de acum, cazul Rarinca, o sentinţă rămasă definitivă este atacată de DNA care, în final obţine casarea sentinţei şi condamnarea M. Rarinca. În aceste cazuri a fost pusă o presiune uriaşă pe judecători, mergându-se până la şantajarea lor. Nu ar fi fost posibile aceste şantaje dacă judecătorii nu ar fi fost corupţi. Deasemenea, dosarele încheiate de procurorii ce au fost ulterior arestaţi pentru corupţie, sunt în mod cert alterate, unele fie au primit avize de NUP în urma primirii unor foloase necuvenite, altele au ajuns în instanţă cu posibile probe falsificate pentru că, un inculpat nu a vrut să plătească pentru a fi scos basma curată, ori, aşa era ordinul venit "de sus" (vorbesc de acele aşa numite dosare politice). Aceeaşi situaţie şi în cazul judecătorilor ajunşi după gratii, sentinţele date de ei în diversele dosare pe care le-au judecat pot fi incorecte, deciziile fiind influienţate fie de banii primiţi de la inculpat, fie de presiunea pusă pe ei de procurorii DNA care îi au la mână cu diverse matrapazlâcuri.

     În această situaţie disperată în care se găseşte România, curăţarea puroiului, a plăgii infectate, trebuia să fie făcută începând cu  organele de cercetare penală(poliţie, procuratură, servicii) şi terminată cu cei din instanţele de judecată. Eliminarea din sistem a tuturor anchetatorilor şi judecătorilor corupţi, pot da o gură de aer luptei împotriva corupţiei, altfel riscăm să privim neputincioşi cum flagelul corupţiei înaintează şi prinde în tentaculele ei toate instituţiile statului.După terminarea acestei curăţenii, se poate vorbi de o adevărată cruciadă împotriva acestui teribil cancer numit -corupţie.

    Ciugulind ici colo câte un infractor şi nemergându-se în profunzimea plăgii, nu se va oprii niciodată acest flagel.