Doi prieteni, Mihai și Gilă V

-Sunteți sigur? Vă întreb: reclamantul este de încredere, este credibil?

-Nu vă mai agitați, reclamația este foarte bine documentată, iar dacă vă mai apropiați de copiii de la acest cămin, vă voi acționa în justiție. De altfel, trebuie să recunosc, reclamația nu mai este în posesia mea, am înaintat-o poliției, nu puteam risca să vă mai las în apropierea băieților de la orfelinat. Ca director al acestui stabiliment mă consider  un părinte pentru cei internați aici, din acest motiv oamenii ca dumneavoastră vor fi tot timpul disprețuiți de mine și totodată alungați din preajma copiilor ,considerându-vă  factor nociv pentru sănătatea lor morală și psihică.

-Bine domnule, am ascultat destul, va trebui ca în instanță să dovediți încriminarea făcută deoarece vă voi acționa în justiție.

-Nu aveți nici o dovadă că eu v-am acuzat.

-Ba da, am înregistrat această convorbire , calomnia ați făcut-o fără nici un fel de susținere, reclamația de care vorbiți, eu cred că nici nu există.

-Faceți cum vreți domnule Iordan, eu v-am avertizat, de altfel avertismentul rămâne valabil, nu vă apropiați de copiii internați în acest cămin!

-Bine, așa voi face!

După ce l-a salut pe director, cu o vagă mișcare a capului, a părăsit cabinetul, cu mâna pe clanța ușii de la ieșirea din clădire, s-a întors spre secretară:

-Apropo, directorul dumitale face foarte multe lucruri urâte, încearcă să nu fii părtașă la matrapazlâcurile lui să nu pățești ceva rău. Te așezi de care parte a baricadei vrei, eu îți întind mâna să urci în barca mea, îți las cartea de vizită, mă poți suna oricând dacă ai ceva urgent de comunicat.

Secretara a luat cu mâna tremurândă micuțul cartonaș din mâna avocatului. O transpirație abundentă croise zeci de drumuri prin fardul gros al femeii, teama pusese stăpânire pe ea, de mult îl bănuia pe director că nu ar fi tocmai curat.

Două zile mai târziu, era într-o vineri pe la prânz, abia ce sosise de la tribunal, întins pe pat se gândea la situația lui Gilă și la faptul că nu făcuse nimic pentru a îi îmbunătăți situația. Zgomotul telefonului a spart liniștea apăsătoare din cameră. De la celălalt capăt al firului nevăzut, profesoara îl anunța că are vești importante și va sosi la el în cel mai scurt timp.

Nu după multă vreme ușa s-a deschis și în prag a apărut Mihaela cu fața luminată de un zâmbet larg.

-Sărut mâinile!-o întâmpină Mihai, apoi o sărută prietenește pe amândoi obrajii, lucru care se vedea că profesoarei îi făcea plăcere fiindcă nu se dădea dusă din brațele lui.

-Ia loc! Spune-mi despre ce este vorba!

- Piticu a adus caseta, de fapt doar conținutul, cutia a oprit-o el. Mi-a înmânat un plic în care am găsit 1572 de lei, o poză și un lănțic din aur cu un medalion. Totodată mi-a întins și o chitanță scrisă de mână, cu inventarierea lucrurilor predate mie, pe care am semnat-o; mi-a plăcut rigurozitatea lui.

Bani sunt la mine, îi voi păstra. Vreau să îți spun că mi-a atras atenția lănțicul și poza din interior. Inițialele de pe bijuterie M și P îmi sunt cunoscute, sau ar putea să-mi fie. Mă gândesc să merg pe la toate bijuteriile din oraș, să văd dacă vreun bijutier recunoaște lucrarea și mai ales monograma. -profesoara îi raporta cu drag tot ce găsise și cum voia să acționeze, se vedea pe fața ei bucuria de a fi alături de el.

-Foarte bine Mihaela, de aici trebuie să pornim. Ce face Florin? Să-i spui că nu l-am uitat nici pe el nici pe pe prietenul lui și mă voi bate pentru ei. Mă gândesc la un lucru: dacă Gilă a fost dat spre încredințare unei rude de-a familiei, de ce nu și-a luat mica lui comoară? Nu cred că totul s-a petrecut așa de repede și  nu a avut timp! Încă odată  mă face să cred, că el nu este dat la rudele lui, ci pur și simplu transferat cu forța la alt cămin și nu a avut timp să scoată comoara de unde era ascunsă. Este posibil, dacă directorul nu a mințit, să fiu chemat la poliție. Există o reclamație că aș fi pedofil și de aceea mi s-a retras dreptul de a primi vizita lui Florin în weekend. Evident că voi nega reclamația, este posibil să te citez ca martor, voi ruga organele de anchetă să nu deconspire prezența ta la mine.

-Indiferent ce se va întâmpla voi fi alături de tine, mai ales că eu știu că nu ești vinovat.

Au mai discutat un timp analizând toți pași care trebuiau făcuți pentru a avansa cu cercetarea lor.

-Rămâi la mine peste noapte?

-Nu, până nu lămurim povestea asta atât de încâlcită, nu voi rămâne, sunt marcată de ce este posibil să i se fi întâmplat lui Gilă. -profesoara s-a ridicat de pe fotoliu și la prins pe Mihai după gât, apoi s-a aplecat și a sărutat  fruntea înaltă a bărbatului care, cuminte aștepta și alte desmierdări. S-a ridicat și el de pe scaun și  i-a sărutat mâna.

-Atunci să mergem, te conduc acasă.

-Lasă Mihai, chem un taxi, e mai simplu, rămâi și te odihnește.

-Nu, nu voi lăsa comoara mea pe mâna altora. Eu te conduc acasă, să fiu sigur că ai ajuns în condiții bune.

În cabinetul lui,  directorul se plimba nervos  prin încăpere, pe un scaun, așezat pe jumătate, stătea Mareșalul, se vedea pe fața lui că îi este frică de amenințările directorului.

-Cum a ajuns Iordan să-l cunoască pe Florin Tatu? Tu unde ai fost? Ce ți-am spus să nu se apropie nimeni de Pleșoiu? Doar calicia ta l-a trimis pe copil în stradă să producă bani. Nu te mai saturi! Să fim atenți la Mihai Iordan! Pentru o vreme am reușit să-l îndepărtez de cămin, dar nu știu pentru cât timp. Ai vreo veste de la ”Unchiul”? Trebuia să te întâlnești cu el să-ți dea ”mălaiul”. Nu mi-ai spus nimic, ce ai discutat cu el?

-E mulțumit domn director, e foarte mulțumit, știe că l-am mutat pe Gilă, adică pe Pleșoiu. Mi-a dat ”dreptul”, aici aveți partea dumneavoastră-Mareșalu a scos din buzunar un plic umflat pe care l-a întins directorului. Acesta a luat plicul, a tras banii și i-a răsfoit ascultând cu urechea fâșitul lor într-o numărătoare aproximativă. Tocmai în acel moment secretara a intrat în birou cu ceștile cu cafea, când a văzut scena, s-a oprit buimacă, neștiind ce să înțeleagă.

-Ce te uiți ca proasta? Lasă cafele și ieși mai repede. Auzi, -i-a mai strigat directorul tocmai când secretara părăsea biroul- să-ți ți gura!

-Asta mai lipsea, să intre și asta tocmai acum, Șofroane, să fii cu ochii pe ea! Nu ar strica să-i faci o vizită, să discutați ”aprofundat” despre cele văzute astăzi!

-Cred că ar fi mai bine să nu-i dăm importanță deocamdată. Să ne prefacem că nu s-a întâmplat nimic, iar ce a văzut nu ne-a deranjat.

-Cum crezi că nu a înțeles că aici e ceva necurat, când în mâna mea erau câteva mii de lei?

-Da, dar speriind-o este mai rău. O urmăresc, să văd cum se comportă.

-A mai venit avocatul după Tatu?

-Nu, niciodată. Nici copilul nu-l mai caută din priviri, deși în primele zile era tot timpul atent, doar, doar avea să-l vadă.

-De ce crezi că nu l-a mai căutat? Mi se pare ceva suspect, cred că ține legătura cu Tatu, dar nu știu cum. Pe de altă parte el are toate actele pentru a-l putea lua în week-end, dar nu o mai face. Să se fi speriat de amenințarea mea? E avocat , cunoaște legile. Mai repede cred că nu vrea să planeze asupra lui o asemenea suspiciune. Ai fost tare când ai venit cu asemenea idee. Să ști că am trimis reclamația la poliție...

-De ce? -Mareșalul a sărit de pe scaun, era un tip potrivit de statură , bine legat, cu vorba repezită-Pot fi acuzat de calomnie! Nu trebuia s-o faceți!  Convenisem  că doar îl veți speria. Să știți că ați făcut o mare greșeală, de aici poate ieși o dandana.

Cu citația în mână avocatul Mihai Iordan s-a prezentat la ofițerul de serviciu al poliției municipale:

-Sunt chemat pentru ora 4 p.m. la camera 22, vă rog să mă anunțați. -Ofițerul de serviciu a format un număr interior a schimbat câteva cuvinte cu persoana de la celălalt capăt al firului ,apoi s-a adresat avocatului:

-Urcați la etajul unu, faceți stânga pe culoar, apoi undeva pe dreapta este camera 22. Luați loc pe canapea, veți fi invitat în cel mai scurt timă. De prisos să bateți în ușă, între hol și camera de anchetă există un mic cabinet, așa că nu veți fi auzit dacă ciocăniți.

Mihai s-a uitat lung la ofițerul de serviciu, din practică știa ce înseamnă asta, trebuie să fie pregătit pentru o lungă așteptare.Anchetatorul îl va lăsa să fiarbă în suc propriu, pedofilii erau infractorii cei mai detestați de organele de anchetă. Și-a luat inima-n dinți, a urcat la etaj, a găsit camera, apoi a luat loc pe banca de lângă ușă. Timpul trecea greu, părea o clădire pustie, o liniște grea, apăsătoare, plutea asupra clădirii. Într-un târziu un țipăt puternic de durere care venea dintr-una din încăperi, a sfâșâiat acalmia care pogorâse asupra clădirii, părea că liniștea ruptă-n fâșii se pierdea în neant. Al doilea țipăt mai puternic ca primul a rupt definitiv pacea din clădire. Un fior la străbătut pe șira spinării.Dintr-o dată ca la un semn ușile birourilor au început să se deschidă, oameni preocupați mergeau pe hol cu dosare sub braț. Ușa de la camera 22 s-a deschis, un bărbat în jur de 35 de ani, blond cu ochii de un albastru-spălăcit, atletic și potolit la vorbă la invitat înlăuntru.

-Luați loc, imediat terminăm, vă rog să mă iertați că v-am făcut să așteptați, un telefon de la comandant prin care îmi cerea o situație a fost de vină. Dați-mi buletinul , vă rog. Așa, cum vă numiți...

-Scrie în buletin-avocatul cunoștea procedura, dar tot timpul îl enervase această verificare stupidă-.

-Știu, dar este o formalitate, vă rog să vă conformați.

După ce Mihai a răspuns la întrebările de identificare ale subcomisarului Veniamin Preda , a început ancheta propriu-zisă.

-Mă uit la dumneavoastră și mă minunez, cum ați putut domnule să faceți asemenea prostie? Sunteți avocat, un om cu oarece demnitate, cu trecere în societate, cum să vă pretați la așa ceva? Auzi ,pedofilie! -ultimele cuvinte, Preda le-a scuipat mai mult, își arăta scârba pe față.

-Nu sunt vinovat, nici o clipă nu m-am gândit să fac așa ceva...

-Ei, lăsați, am mai văzut noi de astea! Domnule, de ce nu recunoști? E cel mai simplu și pentru dumneata că nu te mai purtăm prin anchete și te trimit în instanță cu recomandarea că ți-ai recunoscut fapta și  completul de judecată să țină cont la dozarea pedepsei, dar și pentru mine că nu voi mai fi nevoit să suport greața, de a te avea în față.

-Domnule subcomisar nu știu ce vă provoc, dar știu că nu sunt vinovat.

-Atunci vei merge la beci, să-ți amintești! Iar când îți va reveni memoria să bați în ușă și să le spui gardienilor că ai mintea limpede. Ne-am înțeles?

-Nu, pentru că eu sunt nevinovat...

-Bine, mergi la beci!-Mihai nu observase când ofițerul de poliție acționase soneria, imediat a apărut un agent-.

-Ia-l pe ăsta și du-l jos, spune-le că vin eu imediat să fac formele de încarcerare!

-Nu-l vor primi este schimbul lui Nichifor, ăsta lucrează după carte, dacă nu are toate hârtiile completate nu-l primește nici să meargă la toaletă, d-apăi să-l cazeze.

-Bine, scoate-l afară că pute rău, să aștepte pe canapea până fac formele.

Iordan s-a ridicat de pe scaun să-l însoțească pe agent:

-Domnule subcomisar, am un martor care a fost tot timpul  în casă la mine cât a stat Tatu Florin. Poate depune mărturie...

-I-a mai lasă-mă cu pedofilii tăi, -Preda  l-a întrerupt brutal pe Mihai-ia-l mă mai repede de aici, că dau cu tine de pereți!

-Cer să-mi vină avocatul, văd că mă acuzați de pedofilie.

-Du-l mă la beci, că îi aduc eu avocat din oficiu.

-Trei ore mai târziu un gardian a tras cu zgomot zăvorul celulei în care fusese  încarcerat:

-Hai bă că te cheamă anchetatorul, cum dracu ai intrat în mâna lui Preda, altul mai al dracu nu ai găsit? Ascultă la mine, spune tot că ăsta-ți mănâncă ficații!

-Ce să spun domle, dacă nu sunt vinovat?

-Treaba ta, dar nu e bine, asta înseamnă că ne mai întâlnim.-conchise filozofic gardianul.

-Nu cred, voi pleca acasă. -Dintr-o dată Mihai a realizat că dacă se lasă încălecat de poliție, va pierde, s-a decis să joace tare pentru că până la urmă era nevinovat.

Contrar obiceiului, cum a ajuns la ușa camerei a fost chemat imediat înlăuntru. Pe un scaun la o masă separată de birou stătea Mihaela. Cum l-a văzut s-a ridicat și a venit la el să-l îmbrățișeze.

-Mihai ce ți-au făcut?

-Nimic, stai liniștită!

-Domnule Iordan, vă rog să îmi iertați lipsa de politețe, aici toți spun că sunt nevinovați, pentru noi e greu să știm care minte și care spune adevărul. În cazul dumneavoastră mărturia doamnei profesoare este suficientă pentru noi. Este clar că reclamația urmărește să vă discrediteze, prin urmare este calomnioasă. Sunteți liber!

-Mulțumesc! Să mergem Mihaela!

-Domnule Iordan, ce interes au cei de la Căminul de Copii să vă discrediteze?

-Nu știu, asta vreau să aflu și eu.

Mihai cu Mihaela la braț au părăsit clădirea de poliție, bărbatul încă era traumatizat de aventura trăită.

-De ce nu ai spus polițistului despre suspiciunile tale?

-Nu am putut, nu știu care este legătura directorului cu poliția. Cum m-ai găsit?

-Te-am sunat și nu ai răspuns, am tot insistat până când Preda, nervos, a răspuns la telefonul tău. A încercat să mă intimideze, nu i-a reușit, atunci, văzându-mă hotărâtă, s-a decis să mă audieze. Așa am reușit să te scot de acolo. Noroc că știam de la tine că vei fi audiat, altfel cred că mă speriam. Acum hai acasă să sărbătorim!