Doi prieteni, Mihai și Gilă VII

     Era în sala de judecată când a sunat telefonul, în receptor  s-a auzit un glas de femeie:

-Domnul Iordan?

-Da, la telefon.

-Sunt secretara de la cămin, am ceva  important să vă comunic. Vă rog să veniți diseară la ora 8 la cofetăria „Casata„ voi fi acolo și vom putea vorbi.

-Mulțumesc, altc...-nu a mai apucat să spună tot cuvântul, s-a auzit când femeia a închis telefonul.

Seara la 8 a parcat mașina, a deschis ușa  cofetăriei, a făcut doi pași în interior, apoi  a aruncat o privire prin tot salonul cu mese elegante și scaune înalte, două candelabre cu ciucuri din cristal tronau din tavanul camerei, în dreapta lui, într-un colț mai întunecat al încăperii, mascată de un stâlp de susținere era o masă unde, așezată cu spatele spre centrul salonului, stătea o doamnă. Mihai s-a îndreptat spre acea masă.

-Sărut mâinile!-a privit cu atenție  femeia din fața lui, îi lipsea machiajul,  se putea observa frumusețea ștearsă a feței, trupul plinuț fără a fi gras, sânii fermi și mari făceau  să fie o prezență agreabilă.

-Bună seara! Domnule Iordan am vești pentru dumneavoastră. Am intrat într-o zi, parcă joia trecută, în biroul directorului, acolo mai era Șofron Pacoste, amândoi s-au speriat când am deschis ușa, aveau și de ce, Zbierea era cu un teanc uriaș de bani în mână pe care îi răsfoia la ureche, cum numără mafioți banii prin filme. Când m-au văzut, au înnebunit, directorul m-a jignit și m-a dat afară din birou. Nu știu să apreciez, dar cred că erau peste zece mii de lei.

-Altceva ai mai văzut sau auzit?-Mihai era numai ochi și urechi, era sigur că banii aveau legătură cu Gilă.

-Da, am prins o frântură de discuție, spunea Mareșalu* că:” banii vin de la Unchiu*”.

-Mulțumesc! Sunt niște informații foarte importante. Ai grijă că pot fi foarte periculoși, nu te hazarda, ia-ți toate măsurile de precauție. Înainte de a pleca, să-mi spui dacă pot face ceva pentru tine.

Femeia a privit atentă bărbatul din fața ei, când i-a văzut privirea caldă și încurajarea din ochi a zis:

-Dacă mă vor da afară, credeți că mă puteți ajuta cu un nou serviciu?

-Stai liniștită, vom găsi ceva. -ar fi vrut să-i promită că o angajează la biroul lui ca secretară, tot nu avea una în acel moment, dar din egoismul de a mai afla multe despre director, a răspuns evaziv.

-Vă mulțumesc! Acum plec, când voi avea vești vă contactez. La revedere!-Femeia a plecat, în timp ce Mihai, în semn de respect, se ridicase de pe scaun.

Nici unul dintre ei nu observaseră, că de afară cineva îi urmărea prin geam.

Odată cu plecarea Crinuței a dispărut și bărbatul care, urmărise momentul întâlnirii ei cu Iordan. Femeia și-a văzut de drum fără să știe, nicio clipă, că este urmărită. Drumul spre casă trecea printr-un gang întunecos dintre două blocuri. Mersese de multe ori prin acel loc fără să se întâmple ceva rău și acum pășea fără grijă, era chiar bucuroasă că-l informase pe avocat cu ce se ocupa directorul și supraveghetorul. Aproape de ieșirea din gang o siluetă s-a desprins de lângă perete și a prins-o cu o  mâna pe după gât, ținându-i cu forța bărbia în sus , iar cu cealaltă mână i-a astupat gura. A încercat să se zbată, să scape din strânsoarea individului. Orice zbatere a fost fără folos, era prinsă ca într-o menghină, nu se putea mișca, dar nici striga. S-a calmat, rămânând în alertă.

-Nu ai făcut bine în seara asta, când te-ai întâlnit cu avocatul. Dacă se mai întâmplă odată, vei avea mult de suferit, mai ales o anume prințesă mică pe care o ții la mămica ta. Uite poza ei!Am făcut-o astăzi când a ieșit de la școală, nu-i așa că e frumoasă? -Bărbatul rânjea în timp ce îi ținea poza în dreptul ochilor.

Când a văzut cât sunt de puternici și de răi, Crinuța a fost gata să leșine. Puțină lume știa că are o fată de care se îngrijea mama ei într-un sătuc, izolat de lume, din zona muntoasă a județului Vâlcea.

-Nu faceți nici un rău copilei, fac tot ce veți spune!

-Sigur că ai să faci! Ce i-ai spus lui Iordan?

-Nimic, ce să spun, când a fost la noi la birou îmi făcuse puțină curte, cum sunt în pană de bani, m-am gândit că nu mi-ar strica să încerc să scot ceva de la el. Doar că nu prea s-a lăsat al dracului zgârcit, d-aia am și terminat discuția repede. Îi cerusem 200 de lei pentru o noapte de foc, mi-a răspuns că nu se poate, că are oarece probleme de sănătate, poate altădată, așa că l-am lăsat baltă și am plecat. Dar problema cu lipsa banilor tot nu am rezolvat-o. Femeia, deși aproape ștrangulată de mâna violentului agresor, vorbea continuu, spunea tot ce-i trecea prin cap.

-Bine iubire, te cred, -i-a șuierat agresorul la ureche-uite o hârtie de 200 de lei să nu-ți mai vină alte idei, dacă te mai contactează, îl refuzi. Ai înțeles? Nici nu este greu, gândește-te la prințesă!

-Rămâi așa cum ești, nu întoarce capul. Dacă îmi vezi fața, te omor! -Bărbatul, după ce a amenințat-o încă odată, i-a dat drumul din strânsoare, apoi a plecat.

Femeia a rămas nemișcată, până ce pașii individului s-au pierdut în noapte.

Speriată a alergat spre casă, a urcat în fugă scările până la etajul trei al unui bloc cu 8 etaje, a descuiat ușa, apoi s-a rezemat de peretele interior și s-a prăbușit în fund. A înțeles că de când a descoperit secretul directorului, este în mare pericol. Acum, în liniștea propriei locuințe,a recunoscut vocea agresorului, era a lui Șofron. Mareșalul o intimidase  de când îl cunoscuse. Avea un fel mitocănesc și brutal de a se comporta cu tot personalul, singurul pe care îl respecta era directorul  Zbierea.Neliniștită a luat telefonul și l-a sunat pe Iordan:

-Am fost urmărită, iar fetița mea amenințată cu moartea dacă spun ceva despre director.

-Un timp nu mai vorbim, dacă se va întâmpla să ai ceva să îmi comunici o vei face prin telefon, nu cred că au mers atât de departe încât să poată urmări telefoanele, sau îmi vei scrie un raport pe care îl pui la poștă. Cum se termină totul, te voi lua la mine ca secretară, până atunci rămâi acolo, e mai bine pentru tine.

-Îmi este frică, nu știu ce se va întâmpla-Vocea femeii era tremurată gata să izbucnească în plâns.

-Mergi la serviciu liniștită ca și cum nu s-a întâmplat nimic. Povestea pe care i-ai spus-o lui Șofron e bună mergi pe ea. Dacă directorul te ia la rost răspundei cu tupeu, e viața ta privată și faci ce vrei. Salariul e mic și nu ai cum să te descurci, iar atunci când te-ai culcat cu el nu ți-a dat niciun ban, deși aveai mare nevoie.

-De unde știți dumneavoastră că m-am culcat cu directorul-pentru prima dată femeia avea impresia că umblă goală prin lume, că toată lumea știe ce face, când face și cu cine face.

-Am observat privirea familiară dintre tine și director când am venit prima dată la voi, după aceea lucrurile se mai răciseră, pentru că îți dispăruse luminița din ochi când vorbeai despre Zbierea. De fapt astea sunt și motivele pentru care îl trădezi, faptul că te-a abandonat și teama de a nu deveni complice. Pentru mine motivele tale sunt mai puțin importante, important este să mă ajuți, iar pentru viitor să ști că voi fi prietenul și apărătorul tău. Clar ?

-Da, am înțeles! Sunteți un om de onoare și mă bazez pe cuvântul dumneavoastră. -Crina a închis telefonul, s-a întins pe canapea și cu ochii în tavan, se gândea la ce va urma, îi era teamă, dar avea și încredere în Mihai, se vedea ocrotită de el.

După întâlnirea cu Crinuța a dat telefon Mihaelei, i-a răspuns robotul că nu poate fi contactată. Inima bărbatului a tresărit, era pentru prima dată când îi era respins apelul. În general profesoara nu închidea telefonul, în condiții deosebite când nu voia ca sunetul lui să deranjeze îl dădea pe silențios, dar acum era închis. Oare de ce? Să se fii descărcat bateria și ea nu știe? Ori pur și simplu s-a defectat? Să nu vrea să fie deranjată? Pentru asta îl putea da pe silențios și muta în altă cameră. Ar fi vrut să meargă la ea acasă, să se convingă că este totul în regulă, dar nu avea acceptul și nu voia să dea buzna peste ea. Până la urmă nu sunt căsătoriți, fiecare poate avea viața lui privată,inima lui Mihai s-a strâns când a ajuns la această concluzie, a înțeles că o iubește mult, că din nou este îndrăgostit.

Cu inima cât un purice a apelat din nou pe Mihaela, același refuz spus cu voce neutră de robotul societății de telefonie.

Ajuns acasă a vrut să descuie ușa, nu a reușit, în schimb când a apăsat pe clanță s-a deschis. Cu puțină teamă a intrat în casă, nu avea arma la el, rămăsese închisă în nișa din peretele livingului făcută în spatele tabloului cu anemone de Luchian, unele voci ziceau că nu ar fi original ci o copie reușită. Intenția lui era să ajungă la nișă, nu a aprins lumina, a mers direct spre locul unde avea arma, când a mișcat tabloul, s-a aprins lumina, imediat s-a întors să vadă cine a manevrat comutatorul.

S-a liniștit când a văzut fața veselă a Mihaelei, nu înțelegea de unde  avea cheia, dar nu mai conta, toate temerile lui dispăruseră odată cu vederea ei.

-De ce nu mi-ai răspuns la telefon? Te-am sunat de câteva ori, de fiecare dată a intrat robotul, din glasul lui Mihai răzbătea un reproș blând.

-Telefonul? Nici nu știu unde este, am venit la tine acum trei ore, trei ore și jumătate, geanta am dus-o în sufragerie, iar eu m-am apucat să gătesc. Am uitat că e posibil să mă suni.-Mihaela era sinceră și fermecătoare în sinceritatea ei, era clar că nu adăuga nimic față de cum se petrecuseră lucrurile. Tot vorbind au ajuns în sufragerie, femeia s-a uitat în geantă, a scos telefonul, când l-a verificat a observat că este descărcat-. Uite telefonul, e mort! Vino să te pup și să-mi cer iertare că nu am fost atentă! Nu se va mai întâmpla! Tu ce ai făcut? - Femeia a pus întrebarea  în timp ce își încolăcea mâinile în jurul gâtului iubitului său.

-Nimic deosebit, am avut câteva spețe în instanță, apoi am băut o cafea cu un coleg și am făcut politică.

În drum spre casă te-am sunat, însă tu nu ai răspuns, să nu ne certăm, mai bine spune-mi ce ai pregătit de mâncare și să mergem la masă.

După plecarea Mihaelei, Lăzărica a zăvorât portița, apoi a continuat să măture prin fața casei. Era sâmbătă, făcuse focul sub pirostria pe care pusese un tuci mare plin cu apă, voia să-și facă baie, se umpluse de praf cât robotise toată ziua. Își construise o baie dar nu era gata, mai avea puțin de lucru la instalația de scurgere, până atunci se va spăla tot în copaie cum se spălase toată viața. Când apa s-a fiert și ea terminase deja de robotit prin curte, a adus albia sub un șopron unde era ferită de eventualele priviri indiscrete ale curioșilor. A mers la poartă, a verificat zăvorul, s-a asigurat că portița este încuiată, s-a întors sub șopron, s-a dezbrăcat de haine, apoi a început să se spele.

Era în picioare în albie, cu o oală își turna apă să se limpezească, îi plăcea să simtă cum scârție pielea după ce se spăla, tocmai își limpezea sânii albi, plini și destul de fermi , când s-a auzit o voce bărbătească:

-Încă ești frumoasă mamă Lăzărico!

Cu ochii plini de apă, luată prin surprindere, femeia nu știa ce să își acopere mai repede,mâinile se plimbau pe corp fără a acoperi ceva.

-Stai liniștită femeie! Te urmăresc de când ai început să te speli, nu te mai rușina, am văzut tot ce se putea vedea și, trebuie să recunosc, încă ești o femeie frumoasă.

-Lasă-mă în pace! Pleacă! Cum ai intrat în curtea mea?

-Am dat zăvorul la o parte, iar câinele nu ști că eu ți l-am dat, așa că nu mă latră. Nu aveam intenția să rămân când am văzut că îți faci baie, dar recunosc că trupul tău, mamă Lăzărico, nu m-a mai lăsat să plec. De mult nu am mai avut o priveliște așa frumoasă.

Lăzărica își îngrijise cu dăruire soțul, care zăcuse la pat mai mult de cinci ani, iar acum era văduvă de peste zece ani. În asemenea condiții vorbele lui Florea Corcoduș erau ca niște șoapte magice, sufletul femeii amorțit de ani de zile a început să se trezească, fără să-l repeadă, l-a rugat să se întoarcă cu spatele, pentru că vrea să se îmbrace. Florea s-a retras din șopron, lăsând-o singură pe Lăzărica.

-Vino, stai aici pe scaun la umbră, îți fac repede o cafea. -Gospodina se purta ca o fată mare care are un pețitor în curte.

-Aveam poftă să beau o cafea, nu pune mult zahăr, ești tu dulce destul.

Lăzărica s-a înroșit ca o codană când aude primul compliment, faptul că deja Corcoduș îi vorbise cu ”tu„ o bucura și mai mult.

-Nu mai sunt ”tanti„ Lăzărica? –întrebă femeia alintându-se.

-Nu, de astăzi ești iubita mea.

-Ce spui tu acolo băiete? –femeia pusese întrebarea cu jumătate de gură, dar mai ales cu teama că bărbatul s-ar putea răzgândi.

-Ce-ai auzit, sunt singur de ani de zile, am nevoie de tine, tot timpul ai umblat îmbrăcată cu haine de babă lălâi și negre. Abia astăzi am reușit să te văd în toată splendoarea ta. Nu te voi forța, când vei fi pregătită atunci vei fi a mea.

-Ești sigur că se va întâmpla asta? –Lăzărica simțea că nu mai are forță să continuie discuția, tot trupul îi tremura, un fior aproape uitat a pornit din zona sânilor, a trecut pe lângă buric și s-a oprit undeva mai jos. Sfârcurile țâțelor împingeau cu putere în cămașa subțire din batist, sânii tari voiau să evadeze, să iasă la lumină, să fie mângâiați, sărutați, pipăiți și masați; se revoltau, își cereau drepturile ancestrale, uitate de prea multă abstinență. Nu credea că acum după atâția ani de zile, să mai trăiască asemenea momente. Se bucura ca un copil care a primit cea mai râvnită jucărie. Ar fi vrut să-l ia în brațe și să-l sărute imediat, să nu mai amâne cu nici un minut plăcerea reală a atingerii unui bărbat. Cu un efort uriaș a început să se liniștească, a intrat în bucătărie a respirat adânc de câteva ori, s-a certat în gând pentru ideile nebune ce-i trecuseră prin cap,apoi, calmă și stăpână pe ea s-a întors la masă cu o farfurioară cu alune.

-Florică, ești un copil pentru mine și așa trebuie să rămâi, sunt o femeie bătrână care a cam încheiat socotelile cu dragostea. De cinsprezece ani nu am mai fost cu un bărbat, să o fac acum, mai ales cu unul mult mai tânăr decât mine, mi-ar fi rușine de mine. Recunosc că m-am înfierbântat puțin, m-ai luat pe nepregătite, dar gata, mi-am revenit și am redevenit mama Lăzărica, așa cum îmi doresc să fiu pentru tine și de acum încolo. De fapt pentru ce ai venit? Că ai avut un scop, nu știai că îmi fac baie.

-Am auzit că ai primit o vizită, cine era, dacă pot să întreb. –Corcoduș pentru o clipă a avut în privire acele săgeți de care se temea femeia.

-O nepoată, a trecut în fugă pe la mine, nici măcar o linguriță de dulceață și un pahar cu apă nu a vrut să ia. Ce vrei, este la cură! –Lăzărica mințea cu seninătate, simțise de mult că Florea Corcoduș nu era tocmai curat.

-Dacă te întreabă cineva despre mine sau despre Gigi ,te rog să-mi spui, poate mă ajută să-l găsesc. Săracul băiat, eu cred că nu mai trăiește, altfel îl găseam până acum. Mămă Lăzărico, cafeaua matale a fost foarte bună, doar puțin amară, -apoi fără veste a prins-o pe femeie pe după gât și a sărutat-o pe buze-, acum da, am simțit dulceața. Bărbatul a continuat să o strângă în brațe, la început Lăzărica s-a împotrivit, apoi s-a opus din ce în ce mai puțin până când s-a lăsat în voia lui, doar spunea printre gemete:”nu...,nu...„când nu s-a mai opus, la prins ea în brațe strângându-l cu o forță de care nu putea fi bănuită, iar buzele au șoptit cu un ultim geamăt de abandonare totală în brațele lui:”te vreau„!

-Da iubita, ești a mea, vin diseară la tine, acum plec să nu mai apară cineva pe aici. Florea a sărutat-o din nou, apoi ușor s-a desprins din brațele ei și a plecat spre poartă.

După plecarea lui, Lăzărica s-a prăbușit pe scaun, nu înțelegea ce se întâmplă cu trupul ei pe care și acum îl simțea vibrând ca o coardă de vioară ciupită cu grație de menestrel. Inima îi bătea des, prin stomac se mișcau fel de fel de gâze într-o dezordine brauniană. Dintr-o dată avea mai multă forță, parcă se și înălțase, hainele de pe ea nu-i mai plăceau, s-a pipăit pe sânii pe care nu-i mai pusese de mult în sutien, simțea nevoia să-i ridice, să-i scoată-n evidență. În trupul ei se petreceau mari transformări, îi era teamă de metamorfoza propriului corp, dar era hotărâtă să nu dea înapoi și să urmeze noile cereri ale ființei ei. Nu-i era teamă că fata ei, plecată de mult în Spania, o va certa, din contră, o certa când o vedea cum se îmbracă, îi zicea mereu că ”se băbește„.

Îl va refuza pe tinerelul Florea, dar îl va încuraja pe Matei care este aproape de vârsta ei și îi face curte  de mult timp.