M-am întrebat: de ce veneram
femeia? Raspunsul nu a fost simplu, a fost destul de complicat. Prima femeie pe
care am iubit-o a fost mama. Sincer sa fiu,nu știu când a început dragostea
pentru mama, în copilărie nu am iubit-o, era o teama
amestecata cu respect. De mama aveam o frica ancestrala, ea, mama, era cea care
îngrijea de copii și ii ajuta cu lecțiile, le făcea educație, mai ales la capitolul
ăsta avea mult de lucru. Mama găsea întodeauna solutia cea mai sigura pentru ea
si mai dureroasa pentru mine. Imi amintesc ca odata, eram prin clasa a 3-a, am
plecat de dimineata de acasa, fara sa spun unde merg. M-am furisat si, impreuna cu alti copii, am mers in sat la
casa unui om ce tocmai decedase. Durerea rudelor celui disparut nu ne afecta pe
noi, pe noi ne interesa cand ne vor da sa mancam (era obiceiul sa aseze masa pe capacul cosciugului si sa cheme cativa copii sa manance), noi stiam
obiceiul si asteptam. Luati cu joaca am
uitat de scoala, invatam dupa amiaza, ora de intrare la clasa era 12. Nu mica
mi-a fost mirarea, cand am vazut copiii ce invatau de dimineata, venind de la
scoala, am rupt-o la fuga spre casa. Intentionam sa intru pe furis, sa-mi iau
ghiozdanul si sa alerg la scoala. Numai ca nu puteam intra in curte, mama era
in poarta cu ghiozdanul in mana, oameni buni care veti citi aceste randuri,
aflati că pâna la scoală am invatat pe de rost poezia “Nani Pui” de Otilia
Cazimir, nu pentru ca tineam neaparat sa
o stiu, ci pentru că mama mă șfichiuia cu o nuia la fiecare pas pe care îl
făceam. Tema pentru acasă mama o scrisese cu scrisul ei perfect caligrafic. Tot
mama m-a indemnat sa ascult “Teatru la Microfon” ,asa am facut cunostinta, prin
intermediul difuzorului, cu marii actori si mari opera literare.
Mama ma trimitea de dimineata sa
merg cu vaca la păscut, imi punea cărtile in traista, o bucatica de mamaliga
rece, putina branza si : “Fii atent, imi spunea mama, sa nu vii acasa cu vaca
flamanda si lectia ne învătată, caci stii ce te asteaptă„, chiar știam. Numai ca
joaca era mult mai antrenanta, atunci plateam cu spinarea care suporta
prostiile capului.Mama nu ma ierta niciodata, de greseam, plateam. Ea nu a
procedat ca alte mame, care arunca responsabilitatea pentru pedepsirea
copilului, atunci cand gresea, in spinarea barbatului si acum le aud spunand:
“vine tac-tu de la serviciu, vezi tu pe dracu„. Dacă la şcoală mergeam cu
lecţia ne învăţată, învăţătoarea mă bătea şi mă oprea şi la arest după ore,
pentru a-mi face temele din urmă. Pe lângă bătaia luată de la învăţătoare, mă
bătea şi mama acasă. Cu toate acestea tot mama mă alinta atunci când eram
bolnav, mă ajuta să îmi fac temele, atunci când nu era la munca campului. Mama
era o mare ţesătoare, iarna ţesea şi asculta la difuzor ( nu era curent
electric în sat) "teatru la microfon", aşa am ascultat piese de
teatru extraordinare în interpretarea unor giganţi ai scenei. Printre piesele
ascultate : "Zapada în toiul verii", "rusalka" şi
multe,multe altele. Mama ma ajuta sa înţeleg tainele teatrului. Mai tarziu, cand am avut familia mea am
realizat cat de buna a fost mama, cate am putut invata de la ea, numai faptul
ca a fost aspra cu mine m-a putut ajuta, pe mama o divinizez, chiar si acum cand nu mai este.
Ori poate cu atat mai mult!
Să ne iubim părinţii cât timp îi
avem în viaţă, după moartea lor, vom regreta, căci nu am stat suficient de mult
cu ei.
La mulți ani tuturor mamelor și femeilor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu