Rufele murdare ale politicienilor spălate în public.

    Au trecut 27 de ani de la măcelul din 1989. Dornici de libertate am privit moartea ca pe o izbăvire. S-a murit, precum mureau vechii daci, cu zâmbetul pe buze, toți speram într-o viață mai bună. Au apărut eroi, unii de o parte a baricadei, alții de cealaltă, fiecare promitea o viață mai bună, toți ne spuneau că vor umbla câinii cu covrigi în coadă, iar la robinete va curge lapte și miere. Unii ne spuneau că fericirea noastră va veni din apus, iar alții ne învățau să mergem înainte prin noi înșine. Aceia care ne-au învățat că lumina va veni din apus, au avut dreptate într-un singur punct, a apus economia românească, lumina nu s-a mai văzut pentru că apusese. Cei care ne învățau să mergem înainte prin noi înșine, până la urmă s-au schimbat și s-au orientat spre aceeași lumină puternică ce venea din vest, dar ca orice vine de acolo este un miraj, o vedenie, un ambalaj frumos în care ei au împachetat promisiunile. Să nu credem că politicienii noștri au fost orbiți de politicienii vestici, nici vorbă, au făcut un lucru simplu, au luat România pe persoană fizică, vorba unui contemporan brunet, și au vândut-o la bucată, cu toptanul, fiecare după cum s-a înțeles cu cumpărătorul. Așa se face că în ziua de azi, din frumoasa României bogată, industrializată și cu o bună agricultură, am ajuns o țară săracă, fără industrie, fără bănci comerciale și fără agricultură. Sigur, în industrie poate mai trebuiau făcute investiții, în agricultură la fel, dar una este să pui un nasture la o cămașă și alta este să cumperi toată cămașa. Astea s-ar fi întâmplat dacă politicienii, indiferent de culoare, sex, religie sau nume, ar fi privit Țara ca pe teritoriul în care s-au născut, ca pe patria lor, nu, ei au privit România ca pe propria grădina din care puteau să vândă tot ce doreau.
    După ce au distrus-o, țara,au început să plângă, precum Farfuridi și Cațavencu, of, Nenea Iancu, nemuritorule!) că nu avem autostrăzi, economie, bănci etc. Că instituțiile de forță fac politică, arestează, condamnă și proscriu în nume propriu, alții care lucrează pe „persoane fizice„.
În ultimul timp, câțiva politicieni față de care aveam un anumit respect, sau în care îmi pusesem o speranța, au început să-și spele rufele murdare (ce murdare sunt!), în mijlocul electoratului care i-au votat și au privit la ei ca la niște zei.
Din toate certurile lor am tras concluzia că, problemele personale erau mai importante decât problemele țării. Ponta are un diferend cu Dragnea, pe lucruri de importanță particulară, altfel fostul prim ministru ar fi înțeles că nimic nu este mai important, pentru partidul al cărui șef fusese, decât implementarea programului de guvernare. Pentru băgat bețe prin gardul PSD sunt destui alții care au această îndeletnicire, nu era nevoie și de el. Discuțiile au luat amploare, Dragnea, strategic, a stat în banca lui, doar odată punctând hotărât, că discuția cu el despre Ponta s-au încheiat. Poate Dragnea este un dictator în cadrul partidului, dacă reușește cu programul de guvernare nu-l condamn, dacă va fi un eșec este singurul care va plăti. Și-a asumat acest program să-l ducă la bun sfârșit. Poate  a considerat că nu trebuie cooptat Ponta în echipă, el răspunde, ca un soldat credincios al partidului, fostul premier, trebuia să tacă și să sprijine cum poate.
    S-a mers mai departe cu discuțiile, au început reproșurile cu semnarea Pactului cu Băsescu.
Fac o paranteză, cum dracu, ce țară este asta în care Președintele și Primul ministru trebuie să facă un pact de neagresiune scris semnat și parafat? Cred că unul dintre ei este în plus, pentru bunul mers al țării ar trebui să avem fie premier cu atribuții de președinte, fie președinte cu atribuții de premier, ceva în stilul american, altfel cum e la noi este o nebunie. Primul ministru vrea să facă ceva, președintele, pentru că premierul nu i-a cerut voie, se împotrivește. Împotrivirea lui Iohannis, sau când a fost Băsescu, nu era pentru binele țării, nici vorbă, ci din orgoliul personal, pentru că Țara nu contează, contează orgoliile vremelnicilor înalți amploiați ajunși în fruntea României, spre bucuria lor și disperarea noastră.
    Revin, Ponta a făcut un pact cu Băsescu, la vremea aceea președintele României abia scăpat dintr-o demitere clară, dar anulată de cei din vest și de CCR, a făcut acest lucru pentru ca în România să fie liniște, sigur că Ponta a pierdut, Băsescu viclean gata să plângă în orice moment, l-a atras în cursă pe tinerelul Ponta.
Semnarea pactului cu Băsescu a fost asistată, ca la un ritual de seppuku, de Crin Antonescu și Liviu Dragnea. Acum se dezic toți de Ponta ca de un ciumat.
Crin Antonescu îi reproșează că din cauza lui, a lui Ponta, s-a desființat USL. Nu-l contrazic pe Antonescu, doar că voi face câteva corecturi. Insistența cu care voia să-l impună pe frumosul ficus, primarul  Sibiului, în funcția de ministru de interne și vice prim ministru pe probleme economice, un fel de struțo-cămilă, Ponta nu a acceptat, iar Antonescu a rupt alianța. De fapt Antonescu își dorea ruperea alianței, pentru că urmărea o nouă alianță aceea cu PDL-ul, partidul lui Băsescu mult blamat de liberali până atunci.
Așadar, Crin Antonescu este o floare mult prea ofilită, prea murdărită și prea nelămurită, mai ales noi nu știm cum naiba de a făcut rocada cu Iohannis pentru candidatura la președinția României, tot Ponta a fost vinovat?
     Concluzia, politicienii noștri sunt prea mici să poată fii adevărați bărbați de stat, gata să-și „sacrifice„ viața pe altarul patriei, sunt simplii particulari care rătăcesc prin palatele puse la dispoziție de statul român în care ei se plimbă, se ceartă pe probleme private și sunt plătiți din banii contribuabililor cu sume mari.
    Cine a numit-o pe Codruța Kovesi, de ce au numit-o? Ei și? Și un stejar de 300 de ani se poate scoate cu rădăcină cu tot, dar un om numit într-o funcție, dar cine să o schimbe? Aceia care ar trebui să facă legi se poartă cu ea precum eroii din ”Prostia Omenească„ a lui Creangă cu drobul de sare. Nici un om nu trebuie să fie de neînlocuit. Când se face o otravă se face și antidotul. Așa ar trebui și cu legile, când scrii modalitățile prin care se numește în funcție, trebuie să scri și modalitățile prin care poate fi dat jos din acea funcție.
    PSD-ul să uite de certuri, de Ponta și să-și vadă de guvernare. Că Grindeanu se sfătuiește zilnic cu Dragnea este foarte bine, amândoi sunt responsabili și vor plăti politic în caz de eșec.
    Șarpele când îl doare capul, stă la soare în mijlocul drumului, aici riscă mult, oricând poate fi strivit.