luni, 8 mai 2017

Jocul de-a justiția

     De la începutul anului se vorbește despre legea grațieri unor pedepse privative de libertate. Poziționările anti legea grațierii au ajuns un fenomen. Tinerii au ieșit în stradă, au protestat, au strigat, au dansat, iar de Paști au ciocnit ouă roșii cu paznicii de la guvern, un fel de time-out  de sărbători.
Proiectul de lege a ajuns în Parlament, mai precis în Senat unde a și fost dezbătut în Comisia Juridică condusă de pesedistul Șerban Nicolae,a fost adoptat cu amendamentul că pot fi grațiate și unele fapte de corupție. Voi reveni aici.
Corupția, această fată Morgană a infracționalității românești, ba e văzută, ba ocolită, ba mângâiată pe cap, așa se întâmplă când judecătorii nu văd sau și mai rău văd ca prin sită. Condamnările date de instanțele de judecată în cazurile de mare corupție, acolo unde s-a vorbit de zeci de milioane de euro, au fost un fel de mustrări părintești cu mângâieri pe cap și o palmă la fund pentru încurajare.
    În ziua de azi dacă vrei să fii un condamnat serios care să primească de la 5 ani de închisoare în sus trebuie să furi o găină, un portofel plin cu șervețele folosite pe o parte, câteva felii de salam etc.
S-au poți să fii închis pe un dosar fabricat ca în cazul lui Victor Vicențiu Enache, fost comisar șef, care a găsit la fond un complet de judecată decis să stârpească corupția și i-a aplicat omului o pedeapsă de 11 ani de închisoare și menținerea stării de arest. La recurs instanța Curții de Apel a constatat că nu există fapta, iar omul a fost pus în libertate după 8 luni de detenție. Ca și în cazul Berbeceanu, Dan Radu Rușanu sau celebrul caz Mariana Rarinca etc..
Cum este posibil ca o instanță de judecată să dea o condamnare de 11 ani de închisoare cu executare, apoi la recurs o altă instanță să constate că fapta nu se susține cu probe?
Cine greșește, cine se joacă de-a Dumnezeu? Cum de nu plătește nimeni pentru mutilarea sufletească a unor oameni? Timpul este IREVERSIBIL, cine îi dă lui viața înapoi, dar liniștea pierdută? Cine-i vindecă sufletul? Cine plătește? Vorbim de abuz în serviciu, încălcarea voită a legii, cum naiba s-o fi numind? Există unii oameni, aici mă refer cu predilecție la magistrați, mai presus de LEGE? Dacă da, de ce? De ce ne facem alți dumnezei în afara Dumnezeului nostru? Un stat democratic trebuie condus de dreptul legii, la noi este condus de forța brutală a dreptului.
Revin la Șerban Nicolae. Parlamentul este organul legislativ al țării, este reprezentantul poporului, este rezultat în urma unui vot popular. Prin urmare este singurul îndrituit să facă legi.
Schematic: un parlamentar, sau un grup de parlamentari inițiază un proiect de lege, acesta va merge, pentru dezbatere, în comisiile de specialitate ale celor două camere, aici va primi un vot de trecere a proiectului sau de respingere. Cu această propunere se va ajunge în plen unde va fi votat sau respins.
Se pare că senatorul social-democrat a propus amendamente la poiect în sensul în care erau adăugate la legea grațieri și unele fapte de corupție cu condamnări mici.
    Domnul Dragnea președintele PSD s-a inflamat tare mult, chiar  se gândea la o pedeapsă exemplară pentru Nicolae. Oare de ce? Chiar dacă șeful comisiei juridice din Senat a greșit, în sensul că nu l-a întrebat pe mister Dragnea, proiectul de lege putea pica la votul în plen, iar dacă ar fi trecut, înseamnă că asta este voința Parlamentului. Până la urmă mie mi se pare cel mai important recuperarea uriașelor sume de bani, nu neapărat menținerea în arest a unor oameni pe cheltuiala statului, de fapt a noastră. Orice om poate greși, dacă greșeala poate fi îndreptată poate beneficia de clemență. Banul este ”ochiul dracului”, este înșelător și tentant . Banii furați, ăștia trebuie recuperați cu orice preț. Chestiunea este că pedepsele pentru asemenea fapte sunt mici, simbolice chiar. Condamnații stau câteva luni în pușcărie, după care își văd tihniți de viața lor de nababi trăitori pe banii furați din avutul țării. Banii trebuie luați de la acești profitori , bandiți și hoți. Nu mă bucură pe mine cetățean, că un X stă la pușcărie  1 an, unde mănâncă cu tacâmuri de aur și are o  grămadă de slugi, doar își permite plătește din banii furați. M-ar bucura dacă aș citi că banditul Y a returnat toți banii furați și își face mea culpa în fața națiunii.
Șerban a greșit? Nu, nu a greșit, este parlamentar și așa a gândit el. Ceilalți pot să nu voteze inițiativa lui. Dar dacă, așa cum susține Dragnea, în tot momentul membrii social-democrați trebuie să gândească ca unul, atunci propun ca Parlamentul să se simplifice, din el să facă parte doar Dragnea, Tăriceanu, Turcan, Băsescu, iar de la USR să fie doi , Dan și încă unul să poată dormi cu schimbul. Propun un astfel de Parlament căci nu văd rostul celorlalți parlamentari dacă ei sunt purtătorii de ordine și gânduri ai șefilor lor.
Partidul să fie unit în luarea unor decizii importante, dar nu trebuie să transformăm Parlamentul în fosta Marea Adunare Națională. Oamenii trebuie lăsați să gândească, trebuie învățați să gîndească, să se termine odată cu BACIUL providențial.
   Un act de corupție este criminal pentru societate, trebuie găsite soluții pentru eradicarea lui.
   Sincer să fiu, după o perioadă de somn profund al organelor de anchetă penală care a durat de prin *90 până prin 2014, a urmat o perioadă de hei rupism al justiției presărat cu foarte multe acte de injustiție. Vreau ca organele de anchetă penală, justiția în general să lucreze fără pauze și fără indicații politice. Asta se va putea abia după ce va fi elaborată și pusă în practică ”Legea răspunderii magistratului”, până atunci toți se joacă de-a justiția și de multe ori cu viața unor oameni nevinovați.

3 comentarii:

  1. Personal, as opta pentru o retributie a magistratilor maricica, functie de gradul instantei si numarului de dosare solutionate.
    Ulterior, pentru orice verdict infirmat de instanta superioara, retributia magistratului sa fie diminuata cu 10%, astfel incat, dupa 7-8 dosare cu hotarari/decizii judecatoresti sau ale parchetului anulate, cei in cauza sa fie nevoiti catre reorientare profesionala, pentru alte profesii liberale, unde banul se castiga prin munca, nicidecum prin spaguiala sau indiferenta. Desigur, daca fondul este respins la apel, iar acesta, la randu-i, este desfiintat la recurs, penalizatii sunt cei care au solutionat apelul.
    Aceasta procedura se aplica in sistemul de sanatate italian, unde medicii isi dau interesul spre vindecarea pacientilor, fiecare revenire a acestuia la consult sau interventie specifica are menirea de a le diminua retributia.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bune completări, corecte din toate punctele de vedere!

      Ștergere
    2. Ar fi binevenită și la noi o schimbare de acest fel! Să știți însă că dacă în medicină e așa cum spuneți la italieni, în justiție însă, lasă mult de dorit și la ei. Nu-s o expertă, încât să pot emite păreri, însă din cele ce cunosc eu, cred că un model de urmat ar fi pe la elvețieni prin țările nordice și pe la nemți eventual. Italienii de plâng că mafioții își cam fac meandrele prin justiția lor. Berlusconi e cel mai în măsură să vă lămurească, fiindcă el zeci de ani a încercat să facă schimbări în sistemul juridic din țara lui.

      Ștergere

Femeia pierdută. Cap X

  -Să revenim la Năuc, stai să gust din ceașca cu țuică și să rup din foaia asta de varză, Năuc a stat tot timpul în cârciumă ori a mai fost...