30 decembrie 1947, ziua în care regele a abdicat şi România a devenit
republică. Comuniştii au sustinut că abdicarea regelui a fost un act firesc
conform evoluţie politice a ţării. Regele susţine că a fost obligat să abdice, iar monarhiştii spun că întemeierea
republicii a fost un act ilegal, merg până acolo cu susţinerile lor încât ,consideră
că revoluţia din 1989 a repus în drepturi monarhia care ar fi fost suspendată
samavolnic vreme de 42 de ani. Nu îmi spun nicio părere, voi expune fapte, dar
pentru asta trebuie să mă întorc în timp.
Mica Unire din 1859 s-a făcut cu sprijinul puterilor europene care voiau un
imperiu turcesc mai slab şi o Austro-Ungarie înţepenită în graniţe.
Principatele române au fost mijlocul prin care se putea face acest lucru. Convenţia
de la Paris din 1858 a fost aceea care a dat liber unirii principatelor române,
printre altele se stipula în hotărârea Convenţiei că: „se va alege domn(gospodar)
în fiecare provincie care va avea şi guvern propriu”. În data de 5 ianuarie
1859 în Moldova este ales ca domn Alex. Ioan Cuza, iar în 24 ianuarie acelaşi
an în Muntenia a fost ales de către Adunarea electivă, sub presiunea maselor
populare din Bucureşti care ieşiseră pe străzi într-o puternică manifestaţie de
susţinere a alegerii lui Cuza, domn tot Alex. Ioan Cuza. Au speculat un articol
din Convenţie care spunea că se vor alege domni în fiecare provincie dar nu
scria nicăieri că nu poate fi ales acelaşi nume.
Trec peste domnia lui Cuza, spun doar că a fost ALES DE POPOR, ajung în
noaptea 11/23 februarie 1866 când un grup de politicieni îl obligă pe prinţul
Cuza să abdice. Domnitorul pleacă în exil. Puterile străine obligă România să
aducă un prinţ străin pe tronul ţării, solii români au luat legătura cu contele
de Flandra acesta a refuzat oferta românilor, apoi solii s-au îndreptat spre Carol de
Hohenzollern care a acceptat tronul României.
Prin urmare, Carol I vine în România ca domn, în urma unei lovituri de stat
dată de către partidele politice prin care au îndepărtat de la domnie un domn
pământean ales de popor. Vreau să mai arăt că A.I.Cuza a făcut o cerere prin
care solicita lui Carol intrarea în ţară, Carol
a considerat că revenire lui Cuza nu ar fi oportună. Cuza moare pe
pământ străin la vârsta de 53 de ani departe de ţara lui natală pe care a
iubit-o din toată inima. Prin urmare, aducerea pe tronul ţării a unui prinţ
străin, în urma unei lovituri de stat şi fără consultarea poporului a fost
ilegitimă. Încă odată puterile străine
ne obligă să dansam după muzica lor. Carol I nu a fost adus în ţară de voinţa
românilor, ci din voinţa, mai ales, a lui Napoleon al III-lea şi a lui Bismark
al Prusie cu acceptul celorlalte state semnatare ca garante a actului unirii.
De reţinut că : PUTERILE STRĂINE AU DICTAT CINE VA CONDUCE ROMÂNIA, POPORUL ROMÂN
NU A CONTAT.
Dacă considerăm un act de trădare al politicienilor români obligarea lui
Cuza, domn ales de popor, să abdice, atunci trebuie să punem multe semne de
întrebare în legătură cu voinţa poporului de a fi adus pe tronul ţării un domn
străin în persoana prinţului Carol I. Carol I a fost impus României, aşa cum
mai târziu va fi impus comunismul. În
1866 jocurile României le-au făcut puterile străine. În 1947 jocurile României
le-au făcut puterile străine. În 1989 jocurile României le-au făcut puterile
străine la Malta, mai precis Bush şi Gorbaciov. Revoluţia a fost declanşată de
serviciile străine care îşi aveau trimişii pe teritoriul României, noi am dat
doar morţii pentru a legitima lovitura lor.
Voinţa poporului român a fost doar în 1859 când a ales acelaşi domn în cele
două ţări române în persoana lui A.I.Cuza.
După acest moment jocurile în România, inclusiv forma de guvernământ , a
fost decisă de puterile străine, chiar şi numele celui care a stat vremelnic pe
tronul de rege, sau de preşedinte mai târziu.
Regele Mihai ştia cu mult timp înainte că monarhia şi comunismul nu pot
cloci acelaşi ou. De altfel la nunta principesei moştenitoare a Marii Britanii,
viitoarea regină Elisabeta a II-a,din noiembrie 1947, regele Mihai s-a putut
consulta cu toţi şefii statelor puternice ale Europei şi SUA, toţi i-au spus că
va trebui să abdice, că monarhia în România nu mai are nici un viitor, iar ei
nu îl pot ajuta. Primul gând al regelui
Mihai a fost să abandoneze România, să nu se mai întoarcă, doar intervenţia
energică a lui Churchill l-a determinat să revină în România.
Abdicarea regelui în 30 decembrie 1947 a fost un act firesc care izvora din
noul mers al României, spre comunism, sprijinită fiind de URSS cu acordul tacit
al Marii Britanii şi SUA.
Pe cale de consecinţă, putem spune că: Regele Mihai nu a fost victima lui
Dej şi Groza, ci a înţelegerilor de la Yalta
dintre Churchill, Roosvelt şi Stalin şi de la Moscova dintre Stalin şi
Churchill din 1944. Ţările Europei au
fost împărţite frăţeşte între cei trei
mari câştigători, Marea Britanie, SUA şi URSS. Statele Europei de est au căzut, conform înţelegerii, în
puterea URSS, aceasta şi-a impus, în ţările supuse ei, voinţa de a le
transforma în ţării cu o orânduire comunistă, România nu a putut face altfel,
s-a supus tăvălugului rusesc, nimeni nu a întrebat poporul dacă vrea sau nu
vrea, voinţa lui Stalin exista şi trebuia aplicată. Să culpabilizăm poporul
român pentru că a alungat pe rege sau pentru că a fost instaurat comunismul, ar
fi o mare greşeală. Dacă vreţi, regele Mihai a fost victima şi a medaliei
primite de la Stalin.
Trebuie totuşi să remarc că nu ar fi putut străinii să dicteze în România
cum le venea lor bine, dacă nu ar fi găsit aici politicieni români gata să-şi
vândă ţara pentru interesele lor meschine şi dorinţe de înavuţire.
De-a lungul istoriei politicienii autohtoni şi-au făcut un titlu de glorie
din a deveni detractori la Înalte Porţi, pentru a avea averi şi o putere
vremelnică.
Dacă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu