Domnul Liiceanu "nu este" ipocrit şi nici ticălos

  Gabriel Liiceanu este  spuma intelectualităţii româneşti alături de Pleşu şi Patapievici. Este vorba de acea spumă făcută de oala cu ciorbă când s-a alterat.

Domnul Liiceanu înjură pe toate drumurile PSD-ul şi liderii acestui partid,nu m-a deranjat că îi înjură şi eu îi mai înjur câte o dată, mă deranjează că nu este recunoscător celor care l-au îmbogăţit. În 1990, prin Ordinul Ministrului Pleşu nr 82 din 20 februarie, Editura Politică a fost transformată în editura Humanitas, iar Gabriel Liiceanu a fost numit director cu un salariu uriaş, ca o recunoaştere a faptului că a fost persecutat de comunişti, la conducerea României se afla Ion Iliescu, acel criminal despre care va scrie mai târziu.

A profitat de metoda MEBO şi a pus mâna pe întreaga editură Humanitas (a trecut-o în proprietatea sa în procent de 97%) şi a patrimoniului aferent, la cârma României se afla strămoşul PSD cu acelaşi Iliescu în fruntea ţării (1991).

  Domnule Liiceanu, când lucrurile pe care le stăpâneşti put a comunism, a pesede, a ilegalitate, actul prin care editura politică a fost transformată în editura Humanitas nu a fost niciodată publicat în Monitorul Oficial, susţin cei de la Cotidianul, cum dracu poţi fi atât de ipocrit încât să muşti mâna celui care te-a „făcut om”?

  Este o lipsă de maturitate intelectuală să susţii un partid şi liderii care au persecutat o parte a poporului român şi să înjuri pe urmaşii celor care ţi-au băgat bani mulţi, foarte mulţi în buzunar.

Dumneata vorbeşti despre distrugerea României, bine faci, un intelectual care se respectă aşa trebuie, să „moară” pentru ţara lui! Te întreb totuşi: câţi bani ai plătit pentru întreaga editură politică cu patrimoniu cu tot? E bine să ştie şi tinerii pe care-i conduci şi încerci să-i înveţi legile capitalismului.

După ce ne spui banii pe care i-ai plătit pentru ca editura să intre în proprietatea lui mata, poate ne spui şi de câţi bani te-a scutit Decebal Traian Ştefan cel Mare Remeş când era ministrul finanţelor să nu mai plăteşti impozitele pentru Editură în anul 2000? Asta pentru a apărea în faţa naţiunii în nudul gol şi necorupt.

  Sigur că domnul Liiceanu, în marea sa ipocrizie şi minciună, ne povesteşte despre o paragină, aşa ar fi fost editura politică în 1990, nu cred, nu pod să cred, tocmai pentru că era o editură care tipărea documentele de partid, cărţile lui Ceauşescu, era o editură dotată. Dar domnul Liiceanu cu insolenţa din dotare, îl parafrazează pe amicul Petre Roman care spusese despre industria României că, citez: „am moştenit de la comunişti un morman de fiare vechi”, aşa şi domnia sa „moştenise” o grămadă de vechituri.

  Altul în locul domnului Liiceanu, cu ceva bun simţ la purtător, ar fi tăcut, şi-ar fi văzut de proteza din gura, de bătrâneţe şi de milioanele de euro pe care editura şi librăriile Humanitas i le aduce, nu s-ar fi aruncat în troaca porcilor la un loc cu cei pe care îi blamează. Să mă ierte Dumnezeu, dar cred că 99% dintre membrii PSD sunt mai curaţi decât acest fripturist şi lingău de clanţe al lui Băsescu.

Domnul Liiceanu nu este o canalie, canalii sunt aceia care îndrăznesc să vorbească despre matrapazlâcurile marelui „filozof”, domnul filozof este un profitor al regimurilor post revoluţionare.   Un profitor ajuns milionar, iar din vârful mormanului de bani, făcuţi printr-o înşiruire de ilegalităţi, a ajuns să ne dea lecţii de moralitate. Domnul Liiceanu îi spunea lui Tăriceanu că este „penal”, dacă ar fi anchetată modalitatea prin care a Editura Politică s-a transformat în Ed. Humanitas şi apoi a fost privatizată, cred că împreună cu Pleşu ar fi tot „penali”.

  Nu scriu prea multe dintr-o greaţă pe care, mulţi o pot înţelege.