Maria XII

Alexa nu a ezitat să se prezinte la DNA, se ştia curată, nu făcuse nimic în afara legii, cel mult putea fi atacată de ANAF pentru evaziune fiscală, dar asta se petrecuse cu mulţi ani în urmă.

La intrarea în DNA a fost legitimată şi percheziţionată apoi a fost însoţită până la uşa procuroarei. Însoţitorul a atenţionat-o că din sediu nu mai poate pleca decât dacă procuroarea îi dă voie.

„-Sunt arestată?” a întrebat Alexa.

„-Nu, dar astea sunt  ordinele pe care le avem”. A explicat sec agentul.

A luat loc pe bancă, după un timp s-a ridicat şi a început să se plimbe, la început prin dreptul băncii apoi pe lungimea holului.

Două ore mai târziu, procuroarea a deschis uşa şi a invitat-o să intre .

Fără să se grăbească, Alexa s-a uitat în ochii ei, apoi a intrat în încăpere. Era un cabinet  mare, opusă uşii se găsea fereastra înaltă ,  cu grilaj de protecţie. Câteva fişete metalice prevăzute cu încuietori cu cifru erau  aliniate pe peretele din spatele biroului din stejar masiv. Pe masa uriaşă se afla o lampă de birou, poza unei micuţe balerine, un calendar, dosare şi hârtii scrise „aruncate” în dezordine. Procuroarea Vobeică, o femeie în putere la cei 40 de ani, cu o frumuseţe uscată, peste care se instalase urâţenia sufletului, era slabă, aproape descărnată, cu ochii albaştri limpezi şi iscoditori duşi în fundul capului, pomeţii obrajilor erau scoşi în relief, nasul cârn, gura mare, buze subţiri, bărbie ascuţită, când vorbea îşi încreţea puţin nasul.

-Luaţi loc, vă rog! Procuroarea era amabilă şi caldă.

Alexa a luat loc fără să se lase impresionată de bunăvoinţa anchetoatoarei, ştia că astea sunt tertipuri pentru a adormi vigilenţa martorului, suspectului, etc.

-Vreau să răspund la toate întrebările dumneavoastră, vă rog să mă întrebaţi, am foarte multă treabă, iar venitul în această vizită nu era pe agenda mea.

-Noi nu v-am fi deranjat dacă nu ar fi existat pe numele dumneavoastră o reclamaţie, cineva v-a pârât că în urmă cu mai mulţi ani aţi fi devalizat firma lui Mărgărit, măcelarul satului, folosindu-vă de influenţa nefastă pe care o aveaţi asupra fiului acestuia. Aşa este?

-Doamnă, pentru a nu lungi vorba, totodată să nu vă simţiţi obligată să folosiţi cuvinte subtile, am să fiu directă, vă voi spune totul.  Am fost într-o relaţie cu Bubu, fiul lui Mărgărit, nu cunosc ce afaceri aveau părinţii lui, nu era treaba mea. Pe mine mă interesa să fiu răsfăţată şi să mi se îndeplinească poftele.

Doamnă, după ce am simţit gustul banilor, am învăţat cum să-i fac. Nu am cerut niciodată nici măcar o acadea, întotdeauna mi s-a oferit, Bubu se simţea fericit dacă eu primeam cadourile lui. Flăcăul ăsta mi-a deschis ochii, mi-am dat seama că banii pot fi câştigaţi uşor, dacă ştiu să-mi folosesc frumuseţea nativă şi abilităţile de femeie.

-Adică să vă prostituaţi. Procuroarea a încercat să lovească adânc.

-Sunteţi dură! Alexa i-a răspuns zâmbind. Într-un fel sau altul toţi ne prostituăm. Chiar şi un procuror se poate prostitua. Să ne închipuim, sigur nu este cazul nostru, că un procuror primeşte ordin de la şeful său, ori de la o altă persoană care îl şantajează, să facă un dosar penal pe numele unui individ care deranjează o persoană politică. Procurorul acţionează după cerinţe, nu după lege, ceea ce face în acest caz omul din slujba legii se numeşte prostituţie.

-Da, dar nu este acelaşi lucru...

-Sigur doamnă că nu este, în timp ce eu fac ce vreau cu trupul meu, procurorul în cauză se joacă cu viaţa altui om. Vedeţi asta este diferenţa dintre mine şi alţii. Da, am fost prostituată, am fost curvă, m-am culcat cu cine mi-a plăcut, însă şi cu cine m-a dorit, iar dacă i-a plăcut cum a fost răsfăţat, alintat şi iubit, în final m-a răsplătit. Şi în cazul procurorului şi al meu, totul s-a rezumat la bani, doar rezultatele sunt diferite, de la mine bărbatul a plecat, poate mai sărac, dar fericit şi mulţumit. De cealaltă parte omul a fost dus în beciul arestului.

-Şi astea mi le spuneţi aşa direct, fără jenă, chiar cu oarecare mândrie observ. Procuroarea era puţin derutată, nu se aştepta la un asemenea răspuns.

-De ce m-aş jena, acum sunt un om de afaceri prosper, logodită şi cu o carieră frumoasă în faţă. Am bani şi putere. Am puterea banului, ştiţi de ce? Pentru că sunt bani câştigaţi cinstit, prin muncă, cu muncă grea de multe ori.

-Aşa spui dumneata faptului că te-ai încălecat cu toţi pentru bani? Procuroarea era dată peste cap, nu ştia cum să continuie ancheta. Era obişnuită ca invitatul care se afla pe scaunul Alexei să tremure de spaimă. Ori acum, femeia din faţa sa îi dădea cu tifla.

-Pentru o mai bună înţelegere a modului în care am lucrat. Au fost cazuri în care un bărbat mi-a plăcut, acestuia nu i-am luat bani, altuia care l-a fel îmi plăcuse, iar el  mă privise ca pe o femeie, i-am dat jumătate din banii, pe care îi pusese în sertar, înapoi. Să vă răspund la acuzaţia adusă, băiatul lui Mărgărit  nu a avut contact sexual cu mine, cu toate acestea mă plătea ca eu  să-l însoţesc  în toate cluburile. Sigur că  l-am însoţit bucuroasă. Vreţi să mai ştiţi ceva? Nici măcar nu l-am înşelat în acea perioadă, nu-i vorbă,  eram încă virgină.

-Să înţeleg mai bine, procuroarea era nu numai nedumerită, însă începuse să fie şi geloasă pe Alexa, dumneata îmi spui acum că primeai banii fără să prestezi?

-Nu, mă tem că greşiţi, credeţi că îi era uşor unei fete tinere şi frumoase ca mine, vă asigur că eram, să iasă în compania unui toboşar care înghiţise toba? Alexa era dezinvoltă.

-Dacă nu îţi era uşor, de ce continuai să te vezi cu el?

-Dumneata crezi că un minier intră de drag în mină? Nu! Intră pentru bani. Aşa eram şi eu, niciun serviciu nu este ideal. Conta doar numărul banilor. Iar pentru câţi îmi dădea Bubu îl vedeam ca pe un Făt –Frumos călare pe un cal alb. Nu înţeleg ce vreţi de la mine?

-Nu ai plătit impozite la banii primiţi, ai făcut evaziune fiscală.

-Asta o va stabili fiscul, eram o persoană fizică, aveam banii puşi în cont, dacă trebuia să plătesc impozit la ei, FISCUL trebuia să-mi spună. Doamna procuror, dacă mai aveţi întrebări vă rog să le puneţi, dacă nu am plecat, am treabă! Trimite-ţi mascaţi să mă aducă! Eu nu mai vin!  Pentru că îmi sunteţi simpatică, vă spun că am fost reţinută în SUA  pentru prostituţie, acolo am învăţat  cum relaţionează anchetatorul cu suspectul. Aşa ca în America, mă reţineţi ori plec! Vă rog să anunţaţi la poartă să-mi dea drumul!

Bună ziua!

-Nu te mai reţin, îmi placi. Cu ochii dumitale ai putea să fii atentă ce se întâmplă în comună, apoi să-mi comunici. Mă interesează mai mult Melciu, este un cadavru politic, sunt sigur că dumneata vei câştiga alegerile la anul. Dacă îl simţi, îl vezi cu ceva, să-l „facem” amândouă. Dumneata îl pârăşti şi eu îl arestez. Nu va şti decât Dumnezeu.

-Ba nu, va mai şti cineva, conştiinţa mea, asta nu o vând.

Sala de studiu, care urma să fie şi sală de mese pentru elevi, era arhiplină, părinţi, profesori, invitaţi, era prezent şi un reprezentat al cateringului care urma să asigure hrana elevilor. Directorul şcolii a cerut să se facă linişte, cu greu oamenii s-au potolit, profesorul şi-a început discursul mulţumind Mariei pentru idee:

-Trebuie să mulţumesc minunatei consătence, Maria, pentru efortul depus în amenajarea  acestui minunat Centru. Aici copiii dumneavoastră, dragi părinţi, vor servi masa de prânz, după care, sub îndrumarea unui profesor îşi vor pregăti temele pentru a doua zi. Fiecare elev se va înscrie la una dintre disciplinele de sport pentru care noi avem instructor şi vor activa acolo, iar seara la plecare vor primi pacheţelul cu mâncare pentru cină. Toate cheltuielile vor fi suportate de doamna Alexa Panaitescu. Dumneavoastră părinţii nu veţi avea cheltuieli suplimentare, veţi fi doar obligaţi să trimiteţi copiii la şcoală. Uniformele, pentru că elevii vor avea uniforme, vor fi confecţionate prin grija aceleeaşi minunate doamne. Dacă sunt întrebări vă rog să le adresaţi, e bine să lămurim lucrurile acum. Dacă nu sunt ,rămâneţi pe loc, veţi fi serviţi cu o porţie de piţa şi un suc.

-O ţuică nu puteaţi să daţi? Vocea era a unui bărbat murdar şi neras care încă nu se trezise bine din mahmureală.

-Nu, aici este un institut de învăţământ, nu este cârciumă. Directorul i-a răspuns destul de rece îl cunoştea ca pe un cal breaz.

-Atunci, să fiţi voi sănătoşi! Eu nu-mi dau copilul pe mâna voastră! Ce vreţi voi, să-l faceţi popă? Îl dau la şcoală dacă doamna Alexa îmi asigură o litră de ţuică pe zi.

-Cum îţi permiţi?...directorul se enervase la auzul pretenţie părintelui.

-Lăsaţi-l domnule director, eu sunt gata să-i ofer mai mult de atât, un salariu, dacă este în stare să muncească. Ce meserie ai? Alexa venise în faţă lângă profesori.

-Sunt instalator, am autorizaţie, nu am mai profesat de mult, nu cred că am uitat tot.

-Te angajez ca instalator la şcoală, vei face toată înstalaţia de încălzire centrală pe lemne, încă nu avem gaz metan în sat, vă promit că vom avea în cel mai scurt timp. Ce părere ai?

-Voi avea program de lucru  vin când pot şi plec la fel. Bărbatul o lua în zeflemea pe Alexa.

-Dragul meu, pentru a avea bani trebuie să-i câştigi, fie prin muncă, fie să-i furi. Aici nu vei fura nici un centimetru de ţeavă, voi fi cu ochii pe tine. Prin urmare, trebuie să munceşti, vei intra în program la 8 dimineaţa şi vei pleca acasă la ora 4 după amiază. Încerci?

-Nu, eu mă dau jos din pat la ora 9,30-10 dimineaţa. Am fost exploatat 10 ani cât am lucrat la patron şi eram obligat să mă trezesc dimineaţa cu noaptea în cap. Acum gata, nu mai vreau, trăiesc din ajutor social şi din ce mă mai miluieşte Melciu, Dumnezeu să-i dea sănătate!

-Atunci, drum bun la Melciu! Alexandra era hotărâtă să nu intre în jocul cârcotelii părinţilor pentru a nu fi jumulită, ca o găină proastă.

-Nu voi lăsa copilul la şcoală, ce v-aţi gândit voi, hai să mai facem un ban de pe urma proştilor. Cucoană, eu am fost şef de echipă şi ştiu cu ce se mănâncă astea. Nu veţi trăi voi de pe spinarea băiatului meu!

-Am uitat să vă spun, directorul s-a adresat din nou părinţilor, cei care din rea voinţă nu îşi trimit copiii la şcoală vor fi amendaţi cu amenzi grele, sau cu muncă în folosul comunităţii, sunt exceptaţi doar acei copii pentru care părinţii prezintă un certificat medical din care să rezulte că elevul nu poate participa la cursuri. În rest, toţi părinţii sunt obligaţi  să-şi trimită copiii la şcoală. Dragi părinţi, prin iniţiativa doamnei Maria s-a realizat un Centru unde copiii vor fi consiliaţi psihologic, vom angaja un psiholog în acest sens, deasemeni profesorii prin rotaţie şi pe bază de voluntariat vor supraveghea elevii până seara când vor pleca acasă, în acest interval ei îşi vor pregăti temele pentru a doua zi şi vor participa la orele de sport. Pentru ca un elev să fie admis în Centru, nu are nevoie ca părintele să depună o adeverinţă de venit, este suficient ca dimineaţa când vine la curs să anunţe că va rămâne peste zi în Centru. Este obligat ca dimineaţa să anunţe că rămâne peste zi, pentru ca doamna secretară să facă comanda pentru mâncare.

Dacă mai aveţi nelămuriri.

-Nu, nu mai avem. Ne-aţi lămurit buştean. Eu v-am întrebat de ce nu aţi pus şi o litră de ţuică pe masă, iar voi m-aţi plimbat o jumătate de zi cu vorba, halal! Mai vedem noi cum va fi!  Trebuie să aibă şi domnul primar o vorbă de spus, nu vă lasă el aşa de capul vostru.

- Nici eu nu sunt de acord cu modul în care puneţi problema, forţaţi părinţii, îi obligaţi să-şi trimită copiii să stea în Centrul vostru momindu-i cu o farfurie de ciorbă, mai mult lături. Dacă voiaţi ceva cu adevărat bun pentru copii, de ce nu aţi făcut o bucătărie aici să fie pregătită hrana pentru ei? Puteau prin rotaţie să ajute şi ei la pregătirea propriei hrane, învăţau să cureţe un cartof, o ceapă, să dea gust unei mâncări. Aşa, aduc  ăia de la oraş porcăriile lor pline de E-uri şi nocive copiiilor, ca reprezentant al Direcţiei pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului mă opun categoric unui asemenea plan criminal. Voi raporta primarului, pentru ca acesta să ia legătura cu factorii de decizie de la judeţ, inclusiv prefectură, pentru a opri acum, când nu este prea târziu, genocidul care este pe cale să izbucnească.

-Domnule, ascultă-mă pe mine, acest After –school social va funcţiona, cu, sau fără voia voastră şi dacă mă ajută Dumnezeu, voi curăţa Primăria de toţi şobolanii care s-au aciuat acolo! Ştiu că astea sunt cuvintele lui Melciu, te rog să-i transmiţi din partea mea, Alexandra Panaitescu, că între noi există un război din care doar eu voi avea de câştigat, eu şi această comună supusă hoţiilor voastre. Acum, vă rog să părăsiţi sala! Alexandra era măreaţă, era demnă, era femeia care pentru a doua oară nu se lăsa cumpărată  şi intimidată de primar. Domnilor întâlnirea de astăzi a luat sfârşit. Vă anunţ că eu voi mânca împreună cu profesorul care urmează să supravegheze copiii în acea zi laolaltă  cu elevii. Asta pentru a vă demonstra că mâncarea va fi sănătoasă şi pregătită curat şi corect. Dacă vreunul dintre părinţi, se întâmplă ca într-o zi, să nu aibă ce pune în oală, să anunţe la şcoală şi în acea zi poate mânca la noi. Nu vom putea hrăni mai mult de patru părinţi zilnic. Bună ziua!

Invitaţii, unii mormăind şi suduind în gând pe profesori şi pe Maria cu ideea ei, alţii închinându-se şi mulţumind Domnului Dumnezeu pentru milostenia Alexei au plecat spre casă.

Bărbaţii în cea mai mare parte s-au oprit la cârciumă, aceasta era aşezată destul de aproape de şcoală, la intersecţia uliţelor. Doar trei –patru părinţi bărbaţi şi-au văzut de drum, mergând hotărâţi spre casele lor.

În grădina de vară a cârciumii, primarul îi aştepta cu ţuica pregătită.

-Cum a fost mă la întrunire? Vă plăteşte să lăsaţi copiii la şcoală? Primarul îi privea cu dispreţ, avea picioarele depărtate, mâinile la spate şi burta scoasă în faţă.

-Ne plăteşte pe dracu, curva aia de Alexandra nici măcar o litră de ţuică nu a pus pe masă, doar suc şi piţa, păi aşa încearcă ea să mă momească, să-mi las copilul la şcoală?

-Da de ce trebuie mă să te momească? Ce este în interesul ei să înveţe copiii tăi carte? Este în interesul tău prostule. Tu trebuie să le mulţumeşti, că te ajută să-ţi trimiţi odraslele la învăţătură. Bă, fără carte nu faci nici cât o ceapă degerată. Cel care vorbise avea peste 45 de ani, se vedea a fi om subţire la vorbă, însă faptul că era murdar şi nebărbierit arăta la fel cu ceilalţi convivi.

-Ai dreptate domnu’ inginer, că doar eşti ’telectual, nu-i aşa? Uite ce bine ai ajuns, dacă ai învăţat carte!

Ce eşti altceva, decât un beţiv ca noi toţi? Domn’ primar, aţi avut un post de horticultor, am văzut că aţi angajat un tehnician, de ce nu l-aţi angajat p-ăsta? Vi s-a părut că este prost?

Primarul s-a văzut pus în dificultate. A început să vorbească mai mult bâlbâindu-se, în timp ce în gând îl înjura pe beţivul care adusese discuţia despre angajarea tehnicianului horticol.

-A fost o chestiune de oportunitate, primăria nu avea bani prea mulţi, un tehnician l-am angajat cu 2000 de lei, pentru inginer trebuia să plătim mai mult.

-De ce nu mi-aţi făcut nicio propunere, că doar am depus cererea o dată cu tehnicianul.

-Dragă, să fiu sincer, băiatul nu l-am putut refuza, e nepotul  şefului  Consiliului Judeţean, ce voiai să-mi tai craca de sub picioare? Să lăsăm lucrurile vechi, nu mai întoarcem noi mortul de la groapă acum. Fiţi atenţi cum veţi proceda! Dimineaţa toţi copiii merg la şcoală, anunţă că vor rămâne în Centru după amiază, apoi după ore se cară fiecare la casa lui şi îi lasă cu mâncarea să se spele pe cap cu ea.

-De ce să procedăm aşa? Ne facem singuri rău. Eu las copiii să mănânce şi să stea acolo să înveţe, acasă ce să facă? Să stea telelei pe drum? Nu domn’ primar, nu fac prostia asta! Vorbise un bărbat curăţel îmbrăcat, însă la fel de neras şi murdar ca şi colegii lui.

-Dacă  laşi copiii în Centru, nu îţi mai dau ajutorul social, ai înţeles?

-Nu, nu am înţeles, nu aveţi motive să-mi tăiaţi ajutorul. Sunt corect, îmi fac conştiincios treaba!

-Nu eşti corect mă! Eu spun cum eşti! Pentru un amărât ca tine, care depinzi de pixul meu, eu sunt Dumnezeul tău. Îţi este clar?

-Nu domn’ primar, deasupra dumneavoastră e legea. Acolo voi merge să-mi facă dreptate.

-Vei merge pe dracu! Ştii de ce nu o vei face? Pentru că nu ai bani. Avocaţii, te vor apăra doar dacă vor simţi că este ceva de muls, altfel te vor lăsa în plate Domnului. Nu spun, este posibil să găseşti şi oameni care să te apere dezinteresat, sunt puţini, dar sunt. Atunci eu am să vin cu Gică şi Costică, uite-i aici, îi vezi? Sunt ca brazii! Ăştia vor declara în faţa instanţei că ţi-am oferit serviciu cu contract şi l-ai refuzat, ai refuzat să semnezi şi negaţia. Băieţi, s-a întors edilul spre cei doi aşa zişi martori, aţi fost de faţă în primărie când i-am oferit serviciu la întreţinerea primăriei şi a şcolii?

-Da, domn’ primar, să moară mama dacă mint, aşa s-a întâmplat, cum aţi spus!

-Ce părere ai domnule? Primarul jubila. De ce te încăpăţânezi? Faci cum îţi spun şi suntem prieteni!

-De ce vrei domn primar să nu fie Centrul? Ce câştigi dumneata?

-Mă, asta e politică pură.

- O fi cum spui mătălică, însă nişte copii pierd...

-Da, l-a întrerupt primarul, însă la anul eu voi fi reales primar şi voi face eu Centrul. Nu este oportun acum. Asta este, vor pierde săracii copii, aşa este, nu contest, dar vom câştiga cu toţii.

-Domnule Melciu, inginerul agronom fierbea, vorbele primarului, siguranţa lui, modul în care îi prostea în faţă, îl enervase, îmi voi lăsa copiii la şcoală apoi după amiază vor rămâne în Centru. Iar dumneata dacă poţi să-mi tai ajutorul social cu ajutorul idioţilor ăstora, te rog să încerci! Bună ziua!

Inginerul a părăsit cârciuma urmat de alţi câţiva părinţi care se alăturaseră celor care voiau să-şi lase copiii în Centru.