joi, 20 decembrie 2018

După 29 de ani...


  În urmă cu 29 de ani, România era un cazan sub presiune. La Timişoara manifestaţiile erau în toi, armata trăsese în manifestanţi, muriseră oameni, asfaltul era plin de sânge. România era însângerată. Au urmat zilele de 21, 22 decembrie. Dictatorul a fugit! România este liberă! Armata e cu noi! Tinerii, unii dintre ei copii, au muşcat din asfaltul îngheţat al Bucureştiului. Poporul îşi lingea rănile, îşi pansa durerile şi mergea înainte. Victorie! Victorie! Victorie! Am învins! Am învins! Am învins! Da, credeam că am învins, eram convinşi că am învins un sistem ticăloşit, eram convinşi că sângele nevinovat al copiilor morţi în revoluţie ne-au curăţat de rele instaurate în ţară de sute de ani. Speram să renaştem ca un popor nou, fără corupţie, fără corupţi, fără hoţi, fără... Speram! S-au format noile structuri politice. Au fost cuprinse persoane care s-au aflat în dizidenţă faţă de regimul comunist. Doina Cornea, Brucan, Dinescu şi mulţi alţii. Au apărut partidele politice, partidele istorice au fost resuscitate. Eram într-un avânt revoluţionar. Culmea este că noi, prostimea, chiar am crezut că ţara va merge în direcţia democratizării, în direcţia care putea pune cetăţeanul deasupra tuturor intereselor. Credeam că se va clădi o societate  în centrul căreia se va afla omul şi nevoile sale. Credeam în prosperitatea noii Românii.
Naiv! Am uitat că, de când au apărut primele organizări tribale cu un lider în frunte, masele au fost folosite doar pentru slujirea liderului, ori manipulat de un alt pretendent la titlu să lupte alături de el că vor fi răsplătiţi. După ce noul lider se instala la putere, uita tocmai pe aceea care îl cocoţaseră pe tron.
În România de la evenimentele din 1989 au început furturile, la început timide, apoi din ce în ce mai veroase. Corupţia, care pe vremea comuniştilor însemna un kg de carne, ori de brânză, o găină, un pachet de cafea sau un Kent, acum a ajuns la milioane de euro. Au dispărut uzinele, combinatele siderurgice, fabricile, sistemele de irigaţii, complexele agro-industriale, în loc lor au apărut supermarketurile străine, oameni, până mai ieri necunoscuţi, astăzi se lăfăie în zeci de case fiecare cu zeci de camere. Au apărut oameni care nu îşi mai petrec concediul în stil comunist 12 zile pe plajă la Marea neagră, ci la Miami, Tenerife, Palma del Mallorca, etc.
La conducerea ţării nu mai avem ca în vremea de tristă amintire un dictator care era şi prim ministru şi preşedinte de ţară. Acum avem un Preşedinte ales democratic şi un prim ministru validat de Parlament. Minunat! Aşa aş fi tentat să spun, dacă nu aş trăi acum, aici. De fapt avem două capete ale executivului aflate într-un război fizic. Încă nu şi-au dat în cap pentru că au stat SPP-işti între ei, nu pentru că nu şi-ar fi dorit.
Preşedintele României, etnicul german Iohannis, are o ură diabolică pe tot ce face guvernul şi coaliţia de guvernare. Aş fi de acord cu Iohannis dacă s-ar răzvrăti doar atunci când PSD-ALDE derapează, însă nu poţi critica cu ură tot ce întreprinde guvernul României.
Domnule Iohannis, dumneata nu te lupţi cu Dăncilă, Dragnea, Tăriceanu, te lupţi cu guvernul şi Parlamentul României, te lupţi cu cetăţenii României. Dumneata nu te poţi erija în procuror, judecător , judecător CCR şi Preşedinte, dacă o faci, tinzi să fii mai dictator decât Ceauşescu.
Apropo domnule luptător cu corupţia, de ce nu îţi laşi soţia să meargă la audieri la Parchet? Cum Dumnezeu, taman dumneata, Zeul anticorupţiei, să pui tălpi luptei împotriva corupţiei? Nu se poate aşa!
După 29 de ani am avut libertatea de a distruge tot, fura tot, fără să punem nimic în loc. De 29 de ani, hoţia este instalată în cele mai înalte fotolii ale statului. De 29 de ani politicienii , indiferent de sex, religie,  înclinaţii sexuale, culoare politică, au jupuit România de toate bogăţiile solului şi subsolului, de toate construcţiile industriale. De 29 de ani, politicienii au furat România la bucată sau cu toptanul, fiecare după posibilităţi, dar au furat-o! De 29 de ani suntem conduşi de ipocriţi care au aruncat propria neputinţă şi hoţie în spatele celor de dinaintea lor, situaţie cunoscută generic ca:”greaua moştenire”. În fapt, o fumigenă care să ajute politicienii, vremelnic instalaţi la putere, să poată fura în linişte.
Ne vor blestema tinerii morţi cu 29 de ani în urmă pentru nemernicia noastră, pentru faptul că am distrus idealurile lor de libertate şi prosperitate pentru poporul român.
Da, suntem liberi, putem spune orice, chiar rugaţi să vorbim cu nevestele, amantele, ibovnicele, iubitele, despre afacerile noastre, despre politica pe care o facem, despre prietenii pe care îi avem, despre întâlnirile de peste zi. Sigur că putem, doar suntem supravegheaţi tot timpul şi în tot locul. Nu avem intimitate, mergem la WC însoţiţi de un securist, dormim cu nevasta, iubita, amanta în pat, iar între noi este un securist. Da, avem libertatea de a fi supravegheaţi, filmaţi, ascultaţi şi monitorizaţi.
Trăiască România liberă!

Un comentariu:

Femeia pierdută. Cap X

  -Să revenim la Năuc, stai să gust din ceașca cu țuică și să rup din foaia asta de varză, Năuc a stat tot timpul în cârciumă ori a mai fost...