Kovesi va fi câinele de pază al banilor europeni

  De câteva zile este mare fierbere la televiziuni. L. C.Kovesi şi alţi doi candidaţi, un francez şi un german sunt audiaţi în PE pentru ca unul dintre ei să fie numit Procuror General al UE. Contrar jocurilor politice de până acum, unde România era defavorizată, de data asta Uniunea Europeană vrea să ne treacă strada împotriva voinţei noastre. Concret. Kovesi a fost revocată din funcţia de procuror şef DNA pentru abuzurile pe care le-ar fi năşit. O parte din televiziuni cu invitaţii lor spun că alegerea lui Kovesi ar fi proastă, alegerea, dacă s-ar întâmpla. O altă parte susţine alegerea lui Kovesi.

De ce ţările puternice din PE o susţin pe Kovesi, mai ales Germania care are propriul candidat pentru funcţia de Procuror General UE? De ce ar dori un procuror general din est în loc să aibă unul din vest, acolo unde respectul pentru lege este sacru? Cel puţin aşa ni se spune.

De ce Germania a mai adus un candidat, dacă tot nu a votat cu el?

Asta îmi aminteşte de un banc:

Un bătrân a adus în târgul de vite un cal. De el s-a apropiat un posibil cumpărător:

„-Moşule e frumos calul, îmi place cum arată, da, i-a spune, trage la căruţă?

-Nu, nu trage.

-Poate este bun de călărie?

-Nici, zvârle din picioarele din spate.

-E blând?

-Nu, muşcă, sare pe picioarele din faţă. Nu este blând.

-De ce l-ai adus la târg, cum dracu vrei să-l vinzi, dacă are atâtea hibe?

-Nu l-am adus să-l vând, doar să-l fac de ruşine”.

Cam aşa şi cu candidatul german.

Revin la întrebarea de ce este dorită Kovesi, o estică?

Răspunsul este simplu. Bugetul UE, mai ales după ieşirea M. Britanii din UE, s-a micşorat mult. Accesarea fondurilor de coeziune de către statele membre cu venituri mici pe cap de locuitor va fi o mare problemă. De aceea s-a creat această structură denumită Procuratură Generală şi pentru asta vor un şef din est, iar Koveşi, bine analizată, corespunde pe deplin intereselor marilor puteri din UE. Pe scurtătură. Kovesi, cu măciucarii ei, va trebui să-i sperie pe esticii care vor aceste fonduri. Dacă ţările estice vor mormăi, vesticii se vor spăla pe mâini ca Pilat din Pont, este provenită din mijlocul vostru, este cinstită şi corectă, nu mai furaţi. Nu noi occidentul vă urmărim, ci proprii voştri cetăţeni, care sunt curaţi şi cinstiţi.

L. Kovesi va ajunge un erou al acestei ţări. Poporul de jos, talpa, înţelege că puterea actuală nu o doreşte, o ponegreşte şi ar vrea-o pitită undeva într-o celulă confort 1 sporit de la Târgşor. Însă, cetăţenii, neştiutori de multă carte, îşi pun problema aşa: ţara asta a fost furată din temelie, nu mai văd combinatele siderurgice, uzinele, instalaţiile de irigat, fermele agrozootehnice. Văd străini peste tot, văd cum sunt jefuiţi pe unde merg, fie că e vorba de sănătate, de învăţământ, de justiţie, etc. Şi atunci, merg cu gândul că această femeie, zână pentru unii, demon pentru alţii, a vrut să facă dreptate, să prindă hoţii care au distrus ţara. Sigur că au fost şi abuzuri, tot timpul sunt abuzuri.

Şi uite aşa, tot ponegrind-o, tot lovind în ea, o vom face o victimă care va fi luată în braţe de către o parte din popor şi purtată ca pe sfintele moaşte acolo unde ea va dori să meargă.

Acelaşi lucru e valabil şi pentru Iohannis. Deşi este un politician submediocru, fără abilităţi politice, faptul că este hulit de o parte a presei, este ţinut pe primul loc în intenţia de vot a electoratului pentru funcţia de preşedinte.

Bine a ales Iohannis ca ţintă pe Dragnea. Dragnea nu se poate victimiza, el este la putere. Guvernarea Boc-Băsescu ne-a demonstrat ce mult se poate fura în timpul guvernării.

Prin urmare Dragnea nu se poate apăra. Şi când a nins în Sahara tot el a fost vinovat.

Iohannis, victimizat, va fi sigur preşedinte.

Kovesi, victimizată, va ajunge în fruntea procuraturii europene. Apoi, cine ştie, poate prezident al României, dacă va mai fi România.

Alegerea lui Koveşi va fi una politică. Orice ales politic trebuie să mulţumească celor care l-au susţinut. Nimeni nu susţine pe cineva degeaba. Va veni timpul, ca din postura de Procuror General, să fie câinele care să facă frumos şi să fie asmuţită acolo unde doresc stăpânii care au cocoţat-o în funcţie.

Mierea amară. Ultimul capitol.

Anii au trecut. O zi de toamnă târzie. Oraşul părea gri din cauza ploii care nu se mai oprea. Ploua mărunt, picurii mici şi reci pătrundeau prin pielea feţei. Erau umezi şi enervanţi, ploua de două zile continuu. Emilia, cu ţigara în mână, iritată de ploaia care cădea cu nesimţire, căuta în poşetă cheile maşinii. De câteva luni îşi cumpărase o Dacia 1100, de culoare bleu deschis, era îndrăgostită de maşina ei micuţă şi elegantă, o durea sufletul când o vedea agresată de stropii murdari care erau aruncaţi de maşinile aflate în trafic. Era în stare să coboare şi să o şteargă de fiecare dată când era stropită. Ploaia continua să cadă, de ciudă, a aruncat ţigara care, oricum, se udase,  a răsturnat conţinutul genţii pe capotă, a găsit cheile, apoi a adunat toate mărunţişurile şi le-a pus la loc, erau ude, însă nu-i mai păsa, era bucuroasă de faptul că în sfârşit avea cheile şi putea urca în maşină.  Mai avea un motiv de bucurie, tot astăzi câştigase un proces în care munci se din greu.

Hotărâse să se întâlnească cu Gabriela pe seară. A pornit maşina, rula cu viteză mică, asfaltul era umed, iar gropile pline cu apă. Nu voia ca „Broscuţa „ ei să lovească cu viteză vreuna din hârtoapele care erau „presărate” pe asfalt. Era atentă la drum, o enervau maşinile care treceau cu viteză şi stropeau, cu apa murdară  aflată din belşug pe şosea, atât pietonii cât şi celelalte maşini din trafic.

Un bolid de culoare neagră, o Volgă dintre ultimele care mai erau în dotarea judeţenelor de partid, a trecut în viteză, pentru o clipă parbrizul i-a fost acoperit cu apă, ştergătoarele au reuşit să îndepărteze mizeria, atunci a văzut în stânga, în direcţiei ei de mers, o bătrână căzută pe trotuar care încerca să se ridice, sprijinându-se într-un baston. A dat semnal stânga şi a oprit lângă bătrâna aflată la pământ. A coborât din maşină şi a ajuta-o, sprijinită în baston, să stea din în picioare. Femeia cu privirea în jos i-a mulţumit pentru ajutor,  a privit în ochi omul care o ajutase dezinteresat. Pentru o clipă s-a cutremurat:

-Tu? De unde ai apărut? Bătrâna s-a cutremurat de parcă văzuse o stafie.

-Da, eu. Mergeam pe stradă cu maşina, atunci am văzut un om care are nevoie de ajutor, nu am ezitat şi am oferit sprijinul meu. Urcaţi-vă în maşină! Vreau să vă duc acasă, sunteţi udă. Nu vreau să vă îmbolnăviţi.

-Nu primesc ajutorul tău, îmi vine să mă trântesc din nou în apa asta murdară, doar pentru aţi demonstra că nu vreau nimic de la tine.

-Doamnă, aş fi putut să vă spun mamă, însă nu m-aţi dorit, a fost alegerea dumneavoastră, dacă vreţi să vă trântiţi la loc în apă, o puteţi face, doar că, nu am să vă mai ajut să vă ridicaţi. Bine cu sila nu fac nimănui, mai ales dumneata. Vă rog să vă urcaţi în maşină! Nu mai fiţi încăpăţânată! Tremuraţi ca o piftie. Repede, hai sus! Mă plouă şi pe mine şi nu vreau să mă ude. Nu risc o îmbolnăvire din cauza dumitale, nu ai făcut nimic bun ca eu să mă sacrific pentru dumneata. Scurt, te urci ori nu? Pentru o clipă Emilia a ridicat glasul.

Amaliei Păsculescu, doctoriţa, pentru că ea era bătrâna, îi clănţăneau dinţii în gură de frig, a pornit, sprijină în toiag, spre maşină. Emilia i-a deschis portiera din spate, i-a luat bastonul pentru a o ajuta să urce, apoi a închis uşa. S-a urcat la volan, a reglat oglinda de interior să o poată vedea:

-Acum mergem acasă. Cred că aveţi cald, trebuie să vă schimbaţi imediat de hainele ude.

Amalia a oftat, a ocolit privirea Emiliei din oglindă, a preferat să privească pe geam. Din ochi au început  lacrimile să curgă fără să le poată controla. Doctoriţa plângea. Marele zbir avea suflet, era om.

Emilia a înţeles că este ceva în neregulă, a privit mai atentă hainele cu care era îmbrăcată bătrâna. Erau ponosite, nu mai era nimic din distincţia, mândria şi cerbicia Amaliei Păsculescu. Femeia părea a fi o epavă eşuată, în afara lumii în care trăise toată viaţa.

-Doamna doctor, ce s-a întâmplat cu dumneavoastră? Dacă nu vreţi să vorbiţi, nu vă oblig, însă, simt că aveţi multe pe suflet.

-Tu, mă întrebi ce mi s-a întâmplat? Îţi pasă de mine? Amalia era surprinsă să vadă compasiunea cu care îi vorbea Emilia.

-Doamnă, sunteţi un om, prin natura meseriei lucrez cu oameni, am văzut multă suferinţă, am încercat să ajut unde am putut, asta sunt eu. Dumneavoastră chiar mă interesaţi mult, până la urmă mi-aţi fost soacră. Sigur, din motive care îmi scapă, nu ne-am înţeles, însă nu am fost nici prima noră care nu s-a împăcat cu soacra şi nici ultima. Vă ascult! Emilia îi vorbea afectuos, fără urmă de ranchiună.

-Fata mea, am greşit mult în viaţă. Cea mai mare greşeală am făcut-o cu tine şi cu mama ta. Nu am înţeles omenia voastră, nu am înţeles sufletele voastre curate şi ne pervertite. V-am privit tot timpul prin ochii mei. Iubirea posesivă pe care am avut-o faţă de Adrian m-a costat mult. Eşti sigură că vrei să auzi spovedania mea?

-Doar dacă simţiţi nevoia să-mi spuneţi. Emilia avea vocea neutră, nu voia să arate nimic din ceea ce trăia în acele momente.

-Nu vreau să mă umilesc în faţa ta, fiindcă spovedania mea asta ar fi.

-Vă priveşte, vă duc acasă!

-Nu,... nu mă duce, nu mai locuiesc acolo. Am plecat..., locuiesc singură.

-De ce? Era casa dumneavoastră, cine şi-a permis să vă dea afară?

Amalia a pus privirea în pământ, şi-a sprijinit capul pe baston, plânsul a înecato, aproape se jelea.

Emilia a tras maşina pe dreapta, a coborât de la volan, apoi a urcat în spate lângă femeia care, soacră fiindu-i, o chinuise mult timp. I-a luat cu grijă capul şi l-a sprijinit pe umărul ei. Cu o mână a prins-o pe după umăr, iar cu cealaltă a început să o mângâie pe faţă. I-a şters lacrimile, a lăsat-o să suspine până când s-a liniştit. Nu o încerca nici un sentiment.

-Ce s-a întâmplat? Vreţi să-mi spuneţi? Poate vă pot ajuta.

-Nimeni nu îmi poate fi de folos. În primul rând nu vreau să fiu ajutată, cu cine să mă lupt? Cu propriul meu fiu? A, nu, fetiţo, mă crezi nebună? Adrian este tot ce am iubit. El m-a adus aşa cum sunt.

-Cum? Nu l-am mai văzut de mult, sunt ani de zile de când nu mai ştiu nimic de el. E drept că nici nu m-a interesat. Din câte ştiu este însurat. Are copii?

-Da, este însurat, are copii. Îţi voi spune tot! Priveşte epava care a rămas din doctoriţa Amalia Păsculescu. Acum patru ani soţul meu a decedat.

-Ştiu, am fost la înmormântare, am stat retrasă, să nu fiu observată.

S-a făcut succesiunea în urma decesului. Am convenit amândoi să renunţ eu la partea mea care îmi revenea din casă în favoarea lui să plătim bani mai puţini, oricum casa i-ar fi revenit lui după moartea mea, i-am dat-o de atunci. Un an de zile totul a fost bine, încă lucram. Nora mea a născut pe ce-l de-al doilea copil, atunci ei au hotărât să aducă pe mama ei, adică pe cuscra de la ţară să locuiască cu mine şi cu nepoţii. Eu mi-am oprit dormitorul şi biroul, restul casei l-am lăsat copiilor şi cuscrei. Aproape nu ne întâlneam. Mâncam singură din ceea ce îmi pregăteam, rareori mâncam din mâncarea pregătită de cuscra, din alimentele mele, pentru copii.

Încet, încet, nora l-a încălecat pe Adrian, apoi a început să se ia de mine, la început căuta motive, apoi s-a luat fără niciun motiv, doar aşa, să ştiu eu cât este ea de-a dracului. Am încercat să am o discuţie cu băiatul meu, să văd ce se întâmplă, de ce se poartă aşa de urât cu mine. Adrian, deşi eram doar noi doi când am început să vorbim, a chemat-o şi pe Vali, aşa se numeşte nora şi de faţă cu ea mi-a spus:

-Mamă, ştii cât de mult te iubesc, însă, te rog să nu ieşi din cuvântul nevestei mele, nu vreau să o superi nici măcar cu un gest, nici cu o privire, mamă. Să asculţi orbeşte de ea. Acum ai ieşit la pensie, banii să-i dai lui soacră-mea să cumpere mâncare pentru copii, îţi opreşti doar 200 de lei, clar, mamă?

Emilia, am crezut că sunt într-un coşmar, credeam că visez, nu înţelegeam ce se întâmplă. Am plecat tremurând, din cauza nervilor, la mine în dormitor. Din acea zi totul s-a schimbat din rău în mai rău. Mi s-a interzis să intru în bucătărie sub pretext că mă doare piciorul şi vor să mă protejeze. Îmi aduceau în cameră ceva lături cărora ei le spuneau pompos mâncare. Cuscra mă trata ca pe o nebună tolerată. Adrian când venea pe la mine nu mă asculta, din contră, mă certa şi el pe motiv că sunt rea de gură şi o supăr pe draga de soacră-sa. Nu am mai răbdat, am mers la primărie, la Direcţia de sănătate, toţi au dat din umeri, nimeni nu m-a putut ajuta, până la urmă mi-am găsit liniştea într-o micuţă casă la marginea oraşului. Are livadă cu pomi, vara e umbră, iarba printre pomi e de un verde închis, plăcută privirii. Proprietarii, nişte tineri tare cumsecade, mi-au instalat o bancă, acolo mă gândesc la viaţa pe care am trăit-o până acum. În imagine îmi apare mereu soţul, bunul meu bărbat pe care nu am ştiut să-l preţuiesc, pe care l-am chinuit până când l-am băgat în pământ.

Recunosc, de multe ori m-am gândit la tine şi la buna ta mamă. Ce primesc acum, este  răsplata răutăţilor la care v-am supus pe tine şi măicuţa ta. Când vine la tine, să o aduci, să-mi cer iertare de la ea. Nu am ştiut să preţuiesc bunătatea, am crezut că totul mi se cuvine.

-Uite, aici locuiesc, acum înţeleg că tu ai fii fost nora pe care mi-o doream. Te rog să mă ierţi, deşi nu ştiu dacă nişte simple cuvinte pot înlocui tot veninul pe care l-am aruncat asupra ta. Dumnezeu să te binecuvânteze Emilia!

Fata s-a urcat la volan, avea lacrimi în ochi. A pornit maşina, a plecat cu ochii în oglinda retrovizoare. Cu fiecare metru parcurs de maşină, bătrâna devenea tot mai mică în portiţa pe care încă nu se îndura să o închidă.

În faţa blocului a parcat pe acelaşi loc pe care staţiona de fiecare dată când venea la prietena ei.

A urcat în fugă treptele până la etajul trei unde Gabriela împreună cu Alex locuiau de câţiva ani. Primăria, prin „spaţiul locativ”, le repartizase un apartament confort I sporit cu hol mare şi WC de serviciu. Aranjaseră camera copiilor cu multă grijă. De copii aveau grijă, prin rotaţie, mamele lor. Nu se certau, se împăcau foarte bine.

Cum a ajuns în faţa uşii, Gabi a deschis:

-Nu te mira scumpo, nimeni nu tropăie cu blacheurile ca tine, te cunosc, de cum te aud şi te aud de când eşti la etajul doi. Alex, iată, cine a venit!

-Cumătră, ce bucurie! Nu sunt copiii acasă, mama i-a luat la ea, abia mâine îi aduce. S-ar fii bucurat să-şi vadă naşa.

-Nu-mi place când îmi spui aşa, mă face cumva bătrînă, ţaţă şi nu sunt. Gata cu ţăranca, m-am operat băiete. Sunt mare doamnă, mă îmbrac în pantaloni şi beau tutun ca bărbaţii. Sunt emancipată, rochiţele le port scurte până la fund, dacă nu sunt atentă când mă aşez pe scaun mi se văd toate cele intime. Ce vrei scumpule, sunt femeie singură şi la modă. A, să vă spun! Am fost într-o fugă acasă zilele trecute. Mama era la poartă cu câteva muieri, tăinuiau, tocmai luaseră retribuţia în cereale şi bani de la colectiv .

Când am coborât din maşină, am dat piciorul stâng în afara portierei, urmând să-l trag şi pe dreptul şi să ies cu totul din maşină, atunci una dintre muierile care tăifăsuiau a exclamat:

„-Marina, fata ta nu are rochie pe ea, este în curul gol? Ţăranca îşi pusese mâna la gură  şi belise ochii la mine.

-Floareo, a răspuns mama, să umble cu o vrea, e avocată fa, vezi maşina? E cumpărată de ea, pe munca ei. Spune-mi, care din sat mai este ca a mea? Mama, mândră de mine, s-a apropiat m-a sărut pe amândoi obrajii. Bine ai venit copila mea! Doamne, cât eşti de frumoasă! Îţi stă bine în minijupă, ai picioare frumoase, aşa să te îmbraci, să bagi bărbaţii în boale! Milica mamă, să faci un copil, nu trebuie să te măriţi, să mi-l aduci mie, am să-l cresc!

Când ţărăncile au auzit ce îmi spunea mama, au privit cu făţărnicie şi s-au arătat indignate de sfaturile pe care mi le dădea.

-Marina, cum poţi să-ţi înveţi fata, să facă copil din flori? Mare păcat, Emilio maică, să nu te măriţi, să-ţi pui pirostriile pe cap, să juri credinţă bărbatului până când moartea vă va despărţi. Atunci poţi face copil. Să mergi în sfânta biserică să vă cunune preotul, doar aşa copilul va fi binecuvântat.

Fără să o bag în seamă pe Floarea, am întrebat despre ce vorbeau până să sosesc.

-Despre colectiv, am luat cerealele şi ce brumă bani au dat pe zilele muncă.

-Nu te văita Marino, a sărit Zamfira cu gura. Omu’ tău are serviciu, de bine de rău îţi pune banii în poală de două ori pe lună. Mulţi, puţini, îi aduce, nu-i dă pe băutură ca al meu. Ieri, cum am venit cu banii acasă de la caserie, îmi zice din poartă: „dă fa banii să merg să beau o ţuică, îmi arde dracului gâtul de când mă uit înaintea ta, unde dracu ai umblat?” Am încercat eu să nu-i dau, am vrut să trec pe lângă el, însă m-a prins de păr şi m-a tras la el. „dă-mi banii ori te omor” . Măi omule, lasă banii, ştii că îi strâng şi eu leu, cu leu, poate s-o îndura bunul Dumnezeu să cumpăr o maşină de cusut pentru fată, aragaz i-am cumpărat, îi mai trebuie butelie. „ Ce vorbeşti fa? Mie îmi arde gâtul de ţuică şi tu vrei să cumperi maşină de cusut? Cine o place să o ia cu cămaşa de pe ea, eu nu-i dau nici un capăt de aţa zestre. Să rămână în vatră, abia avem braţe de muncă. Scoate dracului banii ăia o dată că te snopesc  în bătaie”. Ce credeţi? De frică, am băgat mâna în sân, am scos motoşca cu bani şi i-am dat-o nebunului. A luat banii cu o mână, m-a mai tras o dată de păr, apoi mi-a băgat un şut în spate de am crezut că m-a deznodat. Cu banii în mână a luat-o spre cârciumă. Am privit în urma lui, mi-am făcut o cruce mare şi mi-am îndreptat ruga spre cer: Doamne, fă cum ştii ca acasă să-i vină doar numele!

-E păcat Zamfiro să blestemi, a sărit Floarea cu gura, privind cu ochii ei crucişi spre nicăieri.

-Păcat o fi, însă nu mai pot, eu muncesc şi el bea. Am fata de dat în rândul lumii, mâine poimâine are 16 ani. Of, nu l-ar mai răbda Dumnezeu! Că m-am apucat la bătrâneţe să fac copii, eram şi fericită rău. Însă, ce mi-am zis, lasă să rămână şi în urma mea cineva, un suflet de om, că şi pe mine m-a adus maica, pe mine şi alţi şapte, că fuserăm opt copii cu toţi la casa părintească. Da, eu vă ţin cu prostiile mele şi voi aveţi de vorbit de-ale voastre. I-a spune Emilio mamă, ce mai este pe la oraş, ce se spune la gazete? Să-mi fie iertată vorba proastă, poate trebuia să-ţi spun „tovarăşa avocată” ori chiar „doamna”, aşa-i maică?

-Hai mamă în casă, am multe să îţi spun, iar timpul e scump. Lele, spune cum vrei, nu mă voi supăra, doar vorba să-ţi fie curată.”

Aşa s-a întâmplat când am fost acasă. Voi ce faceţi? Gabi, mult ai muncit pentru procesul ăsta.

-Lasă, tu, modestia! Dacă nu-i ameţeai cu pledoaria ta, nu câştigam nimic. Facem o echipă bună, multe am învăţat de la Dem. Nu mai ştiu nimic de el de un an de zile. Tu ai aflat ceva?

-Nu, nu ştiu nimic. De fapt Emilia aflase, cu câteva zile în urmă, că este îndrăgostit lulea de o avocată frumoasă abia ieşită de pe băncile facultăţi. Nu mă mai interesează, decând a plecat din oraş. M-am hotărât, nu mă mai mărit. Am să caut un tăuraş bun de sămânţă să fac un copil cu el, apoi mă despart. Căsătoria cu Adrian mi-a lăsat un gust amar, nu mai repet prostia. Apropo! M-am întâlnit cu doctoriţa Amalia Păsculescu, fosta mea soacră.

-Unde iubita? Tot aşa băţoasă este? Gabi, ca orice femeie era bolnavă de curiozitate.

-Nu, este umbra celei care a fost. A alungat-o Adrian împreună cu nevasta din casa ei, acum stă cu chirie într-o căsuţă la marginea oraşului. Abia merge, accidentul de când şi-a rupt picioarele îi creează probleme. Abia merge. E pensionară, însă nu poate să-şi facă singură piaţa, nu o ajută picioarele.

-Scumpo, Adrian a ajuns rău. Jocurile de noroc l-au pus bine. Le place viaţa şi lui şi nevestei. Gurile rele spun că acolo ar fi un menaj a trois, în care, pe lângă Adrian cu nevasta ar intra şi soacra în jocul erotic. Aşa se spune. Mai ştiu, cu precizie, că Adrian a vândut casa lui, unde ai locuit şi tu şi s-a mutat în casa mamei lui.

Să vorbim despre noi, am hotărât cu Alex să ne cununăm religios. Am nevoie de naşi, tu erai bună, pe tine te voiam noi, însă nu vrei să te măriţi. M-am gândit să vorbim cu mama ta, ce părere ai, aşa, ai fi tu naşa noastră.

-Băi, m-aţi luat prin surprindere, ce să vă spun, mama va fi încântată să vă cunune, ştii cât de mult ţin părinţii mei la tine. Gabi, Alex, căutaţi-vă naşi printre colegii voştri!

-Nu vrem infatuaţii ăştia, vrem nişte oameni adevăraţi, unde să mergem cu drag şi să fim primiţi cu dragoste. Ce zici iubita, ne pui o vorbă bună?

-Pentru voi fac totul. Voi vorbi cu ai mei. Haideţi cu mine sâmbătă la ţară, luaţi şi copiii şi stăm de vorbă cu toţii. Vreţi? Emilia radia de bucurie, îşi dorea să fie naşa de cununie a lui Gabi şi Alex, doar aşa putea să-şi realizeze visul de a fi tot timpul aproape de Gabi.

-Mergem! Nu sâmbătă, ci duminică dimineaţa este mai bine. Te aşteptăm la ora opt să vii să ne iei.

Au discutat încă două ore tot felul de banalităţi. Într-un târziu Milica a ieşit pe uşă după ce a pupat pe cele două gazde.

Zilele mohorâte se târau greu, ploaia alterna cu ceaţa, cu burniţa, iarna se apropia grăbită. Oamenii gospodari alergau în pieţe şi aprozare să-şi termine de făcut aprovizionarea pentru iarnă.

Emilia a ieşit din aprozar cu morcovi, păstârnac, rădăcină de pătrunjel, ceapă usturoi, câţiva ardei graşi şi roşii. Cu plasa încărcată a mers la boxa de carne, a cumpărat câteva antricoate fragede de porc şi un medalion de viţel. Încărcată ca un Moş Gerilă a oprit la poarta doctoriţei Amalia Păsculescu.

A intrat în curte, nu se vedea nimeni, era pustiu, din câţiva paşi a ajuns la uşă. A bătut, din casă s-a auzit un glas slab. Emilia a apăsat clanţa, uşa s-a deschis cu un scârţâit care semăna cu răgetul unui animal rănit, balamalele erau aproape cocsate.

-Bună ziua, doamna doctor! În camera semiîntunecată, lumina intra printr-o mică fereastră insuficientă să lumineze întreaga cameră, a văzut o mogâldeaţă întinsă pe pat, învelită cu  o plapumă grea. În odaie era frig mai rău ca afară. Soba nu era racordată la gaze, focul îl făce cu lemne. S-a uitat să vadă unde sunt lemnele, nu era niciun băţ. V-am adus câteva alimente.

-Nu trebuia să te deranjezi, îţi place când mă vezi cum am ajuns? Eşti satisfăcută?

-Doamnă, lăsaţi dracului, măcar acum, aroganţa, nu eu v-am adus în halul ăsta. Fiul dumitale, nora de acum, cuscra dumitale. Eu am venit să-ţi aduc câteva alimente, nu pentru că nu ai avea bani, ci pentru că am intuit că nu poţi să mergi să le cumperi. Îngheţi naibii în casă de frig şi eşti cu colţul tare. Las-o baltă, nu mai ai ce să-mi demonstrezi mie. Cu mine conturile sunt încheiate, pentru mine eşti doar o cunoştiinţă. Acum spune-mi de unde iau lemne, să-ţi fac focul.

Amalia plângând, a chemat-o pe fată la pat şi într-un gest suprem, i-a luat braţul şi fără să ezite a sărutat mâna fetei, apoi a dus-o la frunte.

-Nu merit mila ta. Eşti un înger pentru mine, deşi nu ştiu dacă merit să am vreunul.

-Toţi greşim, nimeni nu este perfect, în afara lui Dumnezeu, căci spune cartea:”numai tu eşti fără de păcat Doamne”. Te-am iertat mamă, erai o biată ţărancă, fugeai de obârşia dumitale, altfel, nu erai un om rău. Ce a fost, nu mai putem întoarce. Merg, să iau lemne!

Emilia a făcut focul, aerul în cameră a început să se dezmorţească. Trosnetul lemnelor arzânde aducea bucurie pe faţa bătrânei doctoriţe. Împreună au curăţat zarzavatul pentru ciorbă şi au pregătit carnea pentru tocăniţă. Doctoriţa, care era o bună bucătăreasă, o dirija pe Emilia cu glas blând, cu mâinile tremurânde o ajuta acolo unde putea şi ea să facă ceva. Când mâncarea a fost gata, fata a pus o faţă de masă frumoasă pe micuţa masă din cameră, apoi a tras-o lângă pat în faţa Amaliei. A pus ciorbiţă în două farfurii şi au mâncat cu poftă amândouă, aşa cum nu făcuseră niciodată cât fuseseră noră cu soacră. Mâncau şi râdeau, căldura şi mâncarea, dar şi blândeţea Emiliei păreau că îi dau puteri noi şi nesperate bătrânei doctoriţe.

Tocmai terminaseră de mâncat. Emilia turna cafea în două ceşcuţe din porţelan fin, chinezesc, când uşa s-a deschis cu putere, în cadrul ei s-a oprit Adrian. Mirosea a alcool.

-Ce dracu e aici? Sărbătoriţi!? Tu ce cauţi femeie aici? Cine dracu te-a invitat pe tine la măicuţa mea? Adrian părea băut, se clătina uşor, iar vorba îi era nesigură.

-Băiatul meu, ai venit după 59 de zile, unde ai fost în tot acest timp? Ai uitat că ai o mamă?

-Da, nu-mi mai trebuieşti! Am mamă, pe măicuţa nevestei, o adevărată bijuterie de femeie. Am plecat! Rămâi cu asta care ţi-a distrus viaţa. Adrian a ieşit furios, a trântit uşa, din tavan a căzut o coajă de var.

Amalia a rămas împietrită. Emilia nu a scos nici un cuvânt. S-au privit amândouă. Mili s-a ridicat de pe scaun,a tras masa la locul ei, apoi s-a aşezat pe pat lângă doctoriţă. A cuprins-o pe după umăr, cu mâna cealaltă a mângâiat-o pe părul alb şi încurcat, se vedea că era nespălat şi nepieptănat de multe zile.

-Nu te voi părăsi mamă, sâmbătă voi veni cu Gabi să-ţi fac baie şi să te pieptăn. Am adus lemne destule, să-ţi faci focul. Mâncare ai, sâmbătă îţi voi aduce alte provizii.

-Fata mea, nu merit atâta compasiune din partea ta, eu te-am chinuit şi tu mă milueşti?

-Mamă, nu uita că  suntem oameni şi putem să greşim!

Sfârşit!

Blocajul total al guvernului

În sfârşit, nu avem miniştri în fruntea a două ministere principale, nu avem defel. Suntem într-o ţară originală. Iohannis obligă guvernul României să experimenteze. Este posibil să observăm că aceste organisme să meargă mai bine fără un conducător politic. La fel de bine este probabil ca Ţara să meargă fără Preşedinte. Aici lucrurile sunt şi mai simple decât în cadrul ministerelor. Să facem un joc de logică:

Avem Preşedinte ales din toamna-iarna lui 2014. A fost domnul Preşedinte Iohannis mai mult în vacanţe în străinătate în această perioadă?  Răspuns: a fost. A mers ţara în acest timp? A mers foarte bine fără el. Când a revenit din străinătate a fost în staţiunile româneşti fără să treacă pe la birou? A fost. A mers treburile în Ţară , au mers. A produs Preşedintele vreo dudă de când este Preşedinte? Nu. A mers ţara? A mers.

Prin urmare ne putem lipsi de o asemenea marionetă plătită cu foarte, foarte mulţi bani, fără să producă o anume lucrare care să justifice salariul, escortele, vila de lux şi nervii şoferilor pe Valea Oltului în fiecare vineri şi luni când domnul Prezident merge şi vine de la Sibiu.

Din noiembrie şi până acum, azi 21 feb. , două ministere sunt fără miniştri. Asta pentru că aşa a considerat domnul Preşedinte să se joace, pentru că nu este altceva decât un joc prostesc. Aşa zisă partea adeversă a Preşedintelui, mă gândesc la coaliţia de guvernare PSD-ALDE, este slabă, nu este un partener de joc redutabil pentru locatarul de la Cotroceni. Iohannis, ca Preşedinte, trebuia suspendat, trebuia trimis la CCR să constate onoarata Curte că domnul prezident nu are chef de serviciu, să decidă ce se poate face. Putea fi acţionat în instanţă pentru abuz în serviciu. Se puteau face multe acţiuni împotriva unui Preşedinte care nu vrea să se achite de sarcinile de serviciu. Slaba coaliţie de guvernare, în loc să-l pună la punct cu mijloace parlamentare şi instituţionale, a preferat să-l perie, să-l mângâie, să-l aduleze. Astfel, au retras nominalizările Olguţei Vasilescu şi a lui Drăghici, trimiţând în locul lor alte nominalizări. Ei, şi? Iohannis tace. Tace pentru că poate şi vrea să tacă. Nu-l deranjează nimeni.

Iohannis, din bârlogul lui din Cotroceni, în lipsă de activitate fiind, se distrează cu lamentările de babe ale alianţei de la guvernare. Aşteaptă să blocheze activitatea guvernului, nu-i pasă dacă Ţara suferă, vrea COMPROMITEREA GUVERNULUI ÎN CADRUL PREŞEDINŢIEI CONSILIULUI UNIUNII EUROPENE.

Nu putem noi, ca Ţară, să plătim în continuare un individ ajuns accidental în fruntea Ţării. Nu există argumente de bun simţ, profesionale şi instituţionale pentru ca el să fie plătit în continuare. Preşedintele României nu este plătit de state străine, este plătit din banii tuturor românilor. Este plătit din banii atât ai celor care simpatizează cu dreapta cât şi ai celor care simpatizează cu stânga ori sunt indiferenţi de cine face politica.

Constituţia trebuie modificată şi să prevadă sancţiuni drastice împotriva unor Preşedinţi cu un comortament deviant. Nu este posibil ca în trei luni să nu se găsească o soluţie la o problemă relativ simplă. Scriam cu ceva timp în urmă că retragerea candidaturilor lui Vasilescu şi Drăghici nu va rezolva problema. Domnul Iohannis are o problemă cu România, nu cu candidaturile unor oameni. Sarcina domniei sale este de a bloca funcţionarea guvernului. Se pare că a reuşit. Nici Băsescu nu a mers până într-un asemenea moment. Nu a blocat activitatea vreunui guvern.

Cred că juriştii trebuie să caute soluţii pentru a ieşi din acest impas, chiar dacă trebuie acţionat în judecată pentru paralizarea activităţii guvernului.

Domnul Iohannis, conform Constituţiei, nu are nicio implicare de oportunitate în numirea miniştrilor, ci dor de legalitate. Respingerea candidaturii Olguţei s-a făcut pe bază de oportunitate, prin urmare nu a respectat legea. Chiar nu există sancţiuni? Cum este posibil?

Dacă traversezi strada prin loc nepermis poliţistul, în baza legii, te amendează. Dacă eşti Preşedinte, ales de români, plătit din banii românilor şi încalci legea prin abuz în serviciu nu păţeşti nimic? Ce lege este asta? Atunci trebuie să-i mulţumim Domnului că Iohannis a conlucrat în câteva situaţii cu guvernul.

Vor veni alegerile prezidenţiale. Cum dracu să poţi realege în fruntea Ţării un duşman declarat al Ţării.

Bun, este un guvern prost, nu ştie să-şi aleagă viitorii miniştrii, însă domnule Iohannis, asta este treaba primului ministru, nu a Preşedintelui. Guvernul se numeşte cabinetul Dăncilă, nu Iohannis.

Acum, dumneavoastră nu sunteţi calificat să spuneţi care candidat pentru postul de ministru este bun, care nu. Nu aveţi calificarea necesară. Ce dracu, dumneata eşti profesor de fizică. Olguţa este absolventă de filologie. Dumneata ai fost primar la Sibiu. Ea a fost primar într-un oraş mai mare, Craiova. Nu văd de unde vine superioritatea dumitale. Poporul te-a ales să devii Preşedinte, nu ţi-a injectat o inteligenţă multilaterală.

Întreb pentru Prişcă, Iohannis ştie cu adevărat ce face?

Pentru liberalii care se înfoaie cu amendamentul privind creşterea alocaţiei de stat, vreau să precizez. Nu este suficient să se adopte un amendament în plenul Parlamentului, dacă nu se votează bugetul în ansamblul său. La votul final a votat alianţa, liberalii nu au votat, prin urmare amendamentul lor aparţine puterii de fapt.

Băi, sunteţi nebuni!?

  Ascultam aseară, la TV, pe un anume Gheorghe Tinel, fost comunicator al regimului Băsescu, acum comunicator PNL, cum ne explica de ce trebuie ca Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie (SIIJ) să fie desfiinţată, motivul? A fost înfiinţată politic să investigheze la ordinul lui Dragnea.

Dragul meu politician, care iei de prea mult timp bani ca parlamentar, nu ştii că toate instituţiile statului au fost create politic? Dacă nu ştii, eşti un ghiolban fraier. DNA-ul, pe care voi îl iubiţi aşa de mult, ca şi pe fosta lui şefă, a fost înfiinţat în 2002 de către guvernul Năstase ca Parchet Naţional Anticorupţie. Mai târziu, tot politic, Monica Macovei, la acea oră Ministrul justiţiei, a desfiinţat instituţia ca Parchet şi a trecut-o ca Direcţie în cadrul PÎCCJ.

Înfiinţarea acestei secţii nu mi se pare puternică, până când nu se va transforma în Direcţie, cu un sediu clar definit şi bine dotat logistic şi uman.

Cât timp nu a existat această secţie, procurorii DNA, de sub patronajul lui Koveşi, au putut să timoreze judecătorii completelor cu ajutorul unor dosare abuziv construite. Acelaşi lucru s-a putut întâmplat şi între procurorii DNA.

Încerc să înţeleg un lucru de neînţeles. Personal, sunt pentru spânzurarea de limbă a tuturor celor care au participat, pasiv ori activ, au beneficiat ori nu de bani, la distrugerea economiei româneşti. Nu mă interesează numele lor, culoarea politică, sexul, religia ori vârsta. Toţi trebuie să răspundă pentru transformarea României într-o colonie fără armată, învăţământ, sistem sanitar, economie, etc.

Nu ştiu, nu am probe, nu este treaba mea să fac anchete pe tema abuzurilor făcute de DNA. Am avut ocazia să o văd plângând pe Alina Bica după ce a fost arestată, pe Elena Udrea, după ce a fost arestată, dar şi pe Mariana Rarinca şi mulţi alţii. Nu ştiu dacă sunt vinovaţi ori nu. Chiar şi pe Ponta l-am văzut la DNA. Atunci Iohannis i-a cerut demisia pentru că avea dosar penal. L-a invitat şi Iohannis, dar şi Kovesi, să meargă în instanţă să-şi „probeze nevinovăţia”, aşa e la noi. Acum, nou înfiinţata secţie, (SIIJ), a deschis un dosar penal pe numele lui Kovesi, cred că sunt chiar două. Dintr-o dată s-a inflamat toată opoziţia, haştagiştii nu zăngăne cătuşele la urechile lui Koveşi aşa cum au procedat cu alţi musafiri ai DNA-ului, ci au început să strige "nu DNA să vină să te ia", ci: „jos justiţia”. Drace! Ce s-a întâmplat? Opoziţia care striga: „du-te în procuratură, în instanţă să-ţi dovedeşti nevinovăţia că nu se produc abuzuri în procuratură”, acum strigă : „justiţia şi procuratura, jos mâinile de pe Kovesi”.

De ce s-au schimbat Iohannis, PNL, USR, haştagiştii? Unde este ruptura? Este posibil să fie un abuz împotriva lui Kovesi? Se poate întâmpla asta în procuratura şi justiţia română? Să ştie ceva despre asta Iohannis şi ceilalţi? Asta e grav. Altfel, de ce jos mâna de pe Kovesi? Are Iohannis şi ceilalţi susţinători ai lui Koveşi puterea de a o declara nevinovată pe această femeie fără să fie nevoie să-şi „dovedească nevinovăţia” în instanţă? Întrebările sunt multe. Controversele sunt multe. De unde ştie Klemm că fostul procuror şef DNA este nevinoat? De unde atâta susţinere externă pentru L.C. Kovesi? Ce merite deosebite să fii avut faţă de occident pentru ca acum, vestul, să o susţină să devină Procuror şef al UE?  De ce ar fi decorat Republica Franceză, Suedia, SUA, pe Procurorul şef DNA Laura Codruţa Kovesi? Orice decoraţie vine ca o recunoaştere a unor merite ale unei persoane faţă de un anumit stat. Putem desprinde o singură idee, Koveşi prin trepăduşii ei, au distrus patronatele româneşti, lăsând cale liberă unor concerne străine să vină să se instaleze în locurile rămase goale prin eliminarea investitorilor români.

 De unde ştie Gheorghe Tinel, Hildegard Brandl, Prişcă şi ceilaţi că anchetarea lui Kovesi este la ordinul lui Dragnea? Băi, sunteţi nebuni? Dragnea se chinuie dracului de trei luni să-şi pună doi miniştri şi nu poate din cauza lui Iohannis, dar să ordone anchetarea lui Kovesi. Liberalilor, dacă vreţi să nu mergeţi pe urmele PNŢcd-ului, deveniţi lucizi, nu cred că toţi sunteţi după calapodul şefului vostru.

Uitaţi-vă în sondaje, sunteţi fuziunea dintre două partide, ar fi trebuit să aveţi cel puţin 40%, nu aveţi mai mult de 20%, oare de ce? Puneţi-vă întrebări. Fiţi o opoziţie constructivă! Eu am fost tot timpul cu opoziţia atunci când spunea aşa: „puterea a greşit, soluţia ar fi trebuit să fie asta”. Asta înseamnă opoziţie. Lupta cu un singur individ, în vremea lui Ponta, biata Alinuţa, pe atunci şefa liberalilor, striga toată ziua penalul de Ponta, jos Ponta. Până la urmă, prima instanţă a zis că Ponta nu este vinovat. Acum liberalii se luptă cu Dragnea, orice ce se întâmplă, el e de vină. Şi dacă plouă, ninge, bate vântul, ori e secetă, Dragnea este de vină. Nu spun că ar fi vreun înger, departe de mine asta. Da, are o condamnare, însă nu are o pedeapsă suplimentară care să-i îngrădească drepturile cetăţeneşti. Unde a decis instanţa, oamenii nu mai au ce spune, e bătut în cuie, prin urmare, funcţia o deţine legal, mă refer la Preşedinţia Camerei Deputaţilor. A doua mare problemă este V.Dăncilă, jos premierul, e analfabet. Bravo Vijulie! Viorica, pe fond emoţional, comite rar, e drept, greşeli gramaticale, însă aceste greşeli nu schimbă fondul discursului. Nu am auzit pe doamna Vijulie spunând că o măsură luată de Dăncilă nu este bună. Am auzit-o cum o critica pentru că s-a comportat ca o adevărată româncă în PE. Vreau ca opoziţia să vină cu soluţii, nu cu contre de Gâgă şi Gică Contra.

Da, alianţa e slabă, pentru că în afară are duşmani puternici, totuşi, guvernul, nu trebuia să retragă nominalizările pentru funcţiile de miniştri, nu trebuiau să se lase călcaţi în picioare.

16 februarie 1933

  Cine îşi mai aminteşte de 16 februarie 1933? Nimeni. Nici nu trebuie, România în perioada interbelică a avut cea mai mare creştere economică, democraţia era la ea acasă. Ţara era condusă prin rotaţie atât de PNŢ-ul lui Iuliu Maniu şi Ion Mihalache cât şi de PNL-ul Brătienilor. Nu pot spune un cuvânt de rău împotriva acestor foşti mari politicieni şi împotriva partidelor lor, îmi sar în cap Pavelescu, Ţurcan, Prişcă, Nazare, ori marele jurnalist  Radu Tudor.

Prin urmare nu putem vorbi despre înăbuşirea în sânge a răscoalei ţărăneşti din 1907, când la putere era un guvern liberal, iar rege era Carol I. Îmi vor striga că sunt comunist, că atunci în acel „fierbinte” sfârşit de iarnă şi început de primăvară, nu armata a tras în ţărani, ci ţăranii au atacat armata, care, venise cu tunurile doar aşa în plimbare, să le arate ţăranilor ce tunuri frumoase şi-a tras armata, nu să radă satele de pe suprafaţa pământului. Minte Zaharia Stancu, un scriitor vândut comuniştilor, minte şi Rebreanu, toţi mint. S-au vehiculat multe cifre care să evidenţieze numărul morţilor din timpul răscoalei. Se pare că cea mai apropiată cifră de realitate ar fi 2000-2500 de morţi la această cifră a ajuns  gen Averescu. Mulţi, şi 200 ar fi fost mulţi şi 20, chiar, ar fi fost mulţi. Ciudată dreptate făcută celor care nu aveau niciodată dreptate. Nu contează de unde a plecat focarul, ce a stat la baza zavistiei, guvernul a pierdut controlul, a tras împotriva propriului popor.

Lupeni 1929, o grevă a minerilor înăbuşită în sânge. Ştiu, comuniştii sunt vinovaţi, patronii doar s-au apărat de furia muncitorilor nemâncaţi. Bieţii de naţional ţărănişti, ei erau la putere, cu lacrimi în ochii au ordonat reprimarea grevei în sânge. Mulţi muncitori au muşcat din ţărana pământului, ca ultimă masă înainte de înfăţişarea înaintea Domnului.

Februarie 1933, greva muncitorilor ceferişti. Criza economică din 1929-1930 continuă să afecteze salariile muncitorilor. Patronii caută tertipuri pentru a plăti cât mai puţin angajaţii. Pe fondul acestor curbe de sacrificiu la care erau supuşi salariaţii au loc o serie de greve în ţară, cea mai importantă este greva ceferiştilor de la Atelierele Griviţa. Nu voi descrie cum s-a declanşat greva, voi spune că, din nou comuniştii au fost scoşi vinovaţi. Atât de vinovaţi au fost, încât l-au obligat pe Armand Călinescu, care era subsecretar la interne, să reprime greva cu brutalitate. Mulţi şi-au găsit moartea sub gloanţele frăţeşti trase de jandarmi şi poliţişti sub oblăduirea guvernului ţărănist. Au vrut hrană, li s-au dat gloanţe, au vrut dreptate, au primit moartea. Iaca trei evenimente dureroase trăite de poporul român. Iată trei momente în care guvernele liberal în 1907 care avea pe Dimitrie A Sturdza ca prim ministru a înăbuşit în sânge răscoala. Greva minerilor din 1929, prim ministrul, Iuliu Maniu, înăbuşă în sânge greva. Greva ceferiştilor din 1933 a fost înăbuşită în sânge tot de către naţional ţărănişti, atunci prim ministru a fost Alexandru Vaida-Voievod.

Istoria ţării este scăldată în sângele poporului, fie că a fost nevoit să şi-l dea ca soldaţi în războaiele cu turci pentru neatârnarea ţării, independenţă  care a fost înfăptuită în 1877. Mai târziu au fost războaiele mondiale, iar când războaiele au încetat, muncitorii au fost omorâţi de partidele vremelnic aflate la putere.

Sunt sigur că acest articol îmi va aduce multe critici, nu-mi pasă, oamenii trebuie să ştie adevărul. Dreptatea în perioada interbelică şi mai înainte a fost făcută cu arma. Muncitorii cereau condiţii mai bune de muncă, salarii mai bune, iar patronii, prin guvernanţii, folosindu-se de armată, jandermerie şi poliţie, le împărţeau cu dărnicie gloanţe care le curmau vieţile.

Nu voi discuta numărul victimelor, un singur om dacă a fost ucis a fost o crimă, iar cel care a ordonat moartea acelui om trebuia să plătească cu viaţa. Comuniştii spuneau că Vasile Roaită a murit trăgând sirena, era un tânăr de doar 18 ani. Mai nou se spune că nu a avut nimic de-a face cu comuniştii, ori cu sirena, ci pur şi simplu a fost omorât de un glonţ rătăcit. O victimă colaterală se spune azi. Colaterală ori nu, acel vlăstar tânăr a fost omorât.

Niciodată nu ar mai trebui ca mişcările revendicative să fie înăbuşite în sânge. Când un guvern este depăşit de un conflict social, trebuie să-şi dea demisia. Nu forţa este soluţia. Forţa dreptului trebuie să primeze, nu dreptul forţei.

Când vorbim despre partidele istorice, despre realizările acestor partide în perioada în care au guvernat ţara, trebuie să ne amintim şi greşelile făcute în perioadele în care au fost la guvernare.

Cert este că în anii 1950 ţăranii erau în evul mediu ca mod de viaţă. Iar muncitorii, deşi trăiau mai bine decât ţăranii, aveau tot o viaţă mizeră.

Istoria trebuie scrisă ţinându-se cont de toţi actorii de pe scenă.

O lege pentru toţi. Nici Kovesi nu este deasupra legii.

  Într-un sat cu oameni gospodari, văcarul, printre celelalte vaci ale sătenilor, avea şi vaca unui judecător. Într-o seară văcarul a mers la poarta judelui:

-Săru’ mâna stăpâne! Umil văcarul a salutat.

-Ce-i mă? De ce mă deranjezi acum în faptul serii? Judele era nervos.

-Stăpâne, vaca ta a împuns rău pe vaca mea.

-Şi? Ce vrei de la mine? Vino în bătătură să caut în lege şi dacă vei avea dreptate, eu te voi despăgubi. Ajung ei în curte, judele aduce codul penal, caută în el, nu găseşte nimic:

-Băiete, asta este, rămâi cu paguba, chiar dacă vaca ta e moartă, eu nu pot să te despăgubesc, nu mă lasă legea. Spune-mi, rogu-te, vaca mea unde este, că nu am văzut-o astă seară?

-Am uitat să vă spun, de fapt, vaca mea a împuns pe vaca dumitale.

-Cum ai zis nerodule? Stai să-ţi arăt eu ţie, să-mi plăteşti vaca, uite scrie aici la lege.

-Ai zis că nu este text de lege.

-Legea este pentru cei puternici, nu pentru plebea proastă.

Aşa se întâmplă lucrurile şi la noi. Ani de zile, Preşedintele României (Băsescu, Iohannis) au îndemnat adversarii politici, care erau chemaţi la DNA, să meargă să-şi demonstreze nevinovăţia în faţa organelor de anchetă şi a judecătorilor..

Însăşi şefa DNA, temuta L.C.Kovesi, întrebată dacă Victor Ponta, acesta în iunie 2015 era premierul României, era o coincidenţă că fusese chemat la audieri în ziua în care opoziţia introdusese moţiunea de cenzură, a răspuns că nu este o simplă coincidenţă.

În data de 5 iunie 2015, ziua în care fusese chemat la DNA, V. Ponta era chemat de către preşedintele Iohannis la Cotroceni unde i s-a cerut demisia pentru că are dosar penal. Toate fuseseră făcute ca guvernul Ponta să cadă. Câteva luni mai târziu Ponta demisionează, ca mai apoi instanţa să-l declare nevinovat.

Opoziţia şi strada cereau demisia lui Ponta, a lui Dragnea, pe motiv că aveau dosare penale. Koveşi şi Iohannis erau portavocea celor care încriminau persoanele cu dosare penale, deşi beneficiau de prezumţia de nevinovăţie.

Acum, după ceva timp, Koveşi are un dosar penal, este suspectă că a comis mai multe infracţiuni. Dintr-o dată datele problemei s-au schimbat. Kovesi acuză procurorii că i-au făcut dosar penal la ordin politic. Iohannis iese public şi, în loc să-i ceară lui Kovesi să facă un pas în spate cum a procedat până acum, acuză şi el procurorii. Ambasadorul Klemm al SUA susţine pe Kovesi şi acuză procurorii. Strada, rezist, nu urlă: „Kovesi la puşcărie” cum ne-au obişnuit, ci: „jos procurorii care au făcut dosar penal fostei şefe DNA”.

Suntem sănătoşi la cap?

 Dacă o arzi domnule Iohannis cu justiţia să facă dreptate, cu încrederea în justiţie, apoi fii până la capăt aşa de încrezător, chiar şi când este vorba de soţia dumitale, Carmen, ori acum când vorbim despre Kovesi. Nu putem să credem că justiţia funcţionează doar când arestează adversarii dvs politici, iar când este vorba despre persoane apropiate dintr-o dată justiţia este părtinitoare. În acest fel, cu dublă măsură nimeni nu va înţelege altceva decât că ne aflăm în faţa unor găşti mafiote care se luptă între ele folosind justiţia care de multe ori poate face o injustiţie.

În iunie 2015, chiar în ziua în care Ponta fusese chemat la DNA, pentru a i se aduce la cunoştiinţă că este învinuit într-un dosar penal, Iohannis a cerut demisia lui Ponta pe motiv că este penal. Acum domnule Iohannis de ce nu faci acelaşi lucru cu Kovesi? De ce, în loc să-i ceri demisia, acuzi voalat procurorii? Care este adevărul? Dumneata deja înainte să se judece un proces, până să se finalizeze un dosar cine este vinovat şi cine nu este? Dacă lucrurile stau aşa, pentru ce mai plătim procurorii şi judecătorii? Nu mai bine ne spui dumneata cine este vinovat şi cine nu este? Cine este bun de ministru, cine nu, pentru că deja faci judecăţi de valoare în toate domeniile. 

Este bine, dacă vrem să se întroneze legea, ca în faţa ei toţi cetăţenii să fie egali. Dacă din cele mai înalte poziţii ale statului, se transmit cele mai ciudate mesaje în funcţie de interese, poporul nu va înţelege nimic.

În stradă e bine că se protestează în favoarea justiţiei, însă numai în favoarea justiţiei. Acum când este vorba de Kovesi, în stradă se strigă împotriva procurorilor. Dacă strada face legea, dacă Iohannis face legea, dacă ambasadorul Klemm face legea, pentru ce mai avem nevoie de Parlament, de procurori, de judecători şi în general de justiţie?

Un precedent periculos

  În lupta sterilă cu Iohannis, PSD a cedat, a determinat-o pe Olguţa Vasilescu să-şi retragă candidatura pentru Ministerul Dezvoltării. S-ar putea spune, că cel mai deştept cedează. Eu nu accept o asemenea afirmaţie. Consider că  motivele invocate de domnul Preşedinte Iohannis, pentru respingerea candidaturii doamnei Vasilescu, sunt reale din moment ce PSD şi le-a însuşit.

Motivele PSD, cum că o sesizarea a CCR-ului ar dura prea mult, sunt de Gâgă. Au trecut două luni de la preluarea Preşedinţiei Consiliului UE, lucrurile merg bine cu miniştri interimari. Până când noul ministru îşi va intra în mână mai trec două luni, preşedinţia Consiliului UE va fi pe sfârşite. Acest motiv nu stă în picioare, este spus pentru proşti. Motivul adevărat pentru care a fost retrasă candidatura Olguţei Vasilescu poate fi doar bănuit, cineva, de undeva, cumva persoană importantă, suspusă şi în umbră ţinută, l-a chemat pe Dragnea şi i-a spus ca în Teleorman: „bă, gata, termină dracu cu prostiile, ia-o p-aia din lista cu propuneri, adu’ în locul ei un Gigel de-al nostru şi suntem preteni, clar?”

Dragnea şi-a schimbat izmenele, s-a primenit ca orice bun gospodar, mai ales cu banii altora, apoi s-a întâlnit cu Olguţa. A privit-o în ochi, şi-a muşcat mustaţa, apoi i-a zis cu glas tremurat: „Liuţa, Olguţa, fată dragă, te rog, nu te supăra...” „Ce este Liviule, gata, ţi-au arătat pisica moartă? Te-au somat să mă îndepărtezi?” „Da Olguţa, mă strâng de ouă ăia din umbră, să renunţ la candidatura ta” „Liviu, renunţ, nu pentru că te strâng ăştia, că tu nu ai ouă, renunţ, să nu fiu nevoită să vă încing dracului pe toţi. Pe mine să nu mai contezi de-acum în colo. Viorica ce părere are, ai întrebat-o?” „Nu, de ce? Trebuia?”

Iohannis, Dragnea, Orban, Barna, Tăriceanu nişte indivizi rupţi de nevoile acute ale României. Sunt nişte clovni care folosesc Ţara ca scenă unde se produc. Nu pot să mai cred în instituţia prezidenţială, în seriozitatea unor propuneri venite din partea unui Partid de guvernământ.

Dacă Iohannis a încălcat legea, PSD-ul trebuia să meargă până la capăt cu propunerile de miniştrii care fuseseră votate în structurile de partid. Prin retragerea propunerilor de către PSD, se creează un precedent periculos care va pune în pericol bunul mers al guvernării Ţării. De acum Iohannis şi cine va urma ca Preşedinte se urca cu genunchii pe gâtul celor din guvern, al alianţelor de la guvernare, nu vor mai avea nici o reţinere. Constituţia va deveni o broşurică numai bună de călcat în picioare.

Nu trebuiau să retragă nici o propunere, trebuiau să meargă până la capăt pentru a putea fi tranşată o dată pentru totdeauna o situaţie care iese din cadrul legal. În loc de a face ordine, aşa cum a promis, Dragnea se pleacă în faţa cerbiciei lui Iohannis. Oare de ce? Cine, sau ce stă în spatele acestor maşinaţiuni? Ce ură îl mână în luptă pe Iohannis? Cine i-a dat peste picioare lui Dragnea?

Noi, proştii, care ne uităm la scena politică precum viţelul la poarta nouă, ce să înţelegem din toată hârjoneala asta miştocărească? Are Iohannis dreptate? Are Dragnea dreptate? Cine ne spune adevărul? Dăncilă unde este, există cu adevărat acest premier? Ori ne aflăm în situaţia în care putem spune că: „nu este adevărat ceea ce vedem, adevărul este altul” Albul este negru şi invers. Ce vremuri trăim? Preşedintele statului îşi bate joc de guvernul propriei ţări, iar în final adversarul îl aplaudă. Retorica tip Codrin Ştefănescu nu impresionează pe nimeni, noi vedem un singur lucru: pesediştii îşi retrag propunerile de miniştri, asta poate presupune că PSD-ul face jocul lui Iohannis. Întrebarea este de ce? Vor răspunde că cel deştept cedează. Greşit! O asemenea cedare îl va urca pe Iohannis din nou în Dealul Cotrocenilor. Dragnea l-a făcut puternic pe Iohannis, i-a dat muniţie să spulbere alianţa de la guvernare.

Toată lumea vorbeşte despre informatorii securişti din vremea comuniştilor, însă despre informatorii de tip nou, care fac poliţie politică mai dihai decât cei din vremurile apuse nu spune nimeni nici un cuvânt. Oare de ce? Sunt aşa mulţi? Poate avea dreptate Geoană când spunea referitor la ofiţerii acoperiţi şi informatorii încă nedescoperiţi : „nici noi nu mai ştim câţi suntem”.

Sunt dezamăgit de politica făcută de Dragnea şi Tăriceanu, amândoi sunt depăşiţi de situaţie, cred că a venit timpul să se retragă, Tăriceanu la pensie, iar Dragnea undeva la umbră să se hârjonească cu Irina, poate îi iese mai bine decât cu Iohannis.

RETRAGEREA CANDIDATURILOR LUI DRĂGHICI ŞI OLGUŢA VASILESCU ESTE GREŞEALA CAPITALĂ A PSD-ALDE. ACUM POT PLECA LINIŞTIŢI ACASĂ.

Renunţarea, la candidatura Olguţei pentru minister, din partea PSD, o mare greşeală politică

  Mi-a şoptit o păsărică, cred că era una dintre miile de păsărele care umblă prin capul politicienilor din fruntea Ţării, că PSD s-a sucit şi de frica lui Iohannis retrage candidatura Olguţei pentru Ministerul Dezvoltării. Personal ţin mult la olteanca asta bătăioasă, însă aici nu despre asta e vorba, ci despre voinţă, principii şi lege. Dacă alianţa de la guvernare, personal Viorica Dăncilă, de dragul unei himerici păci între palate, va retrage candidatura Olguţei, s-a dus dracului actul de guvernare şi de legiferare. Alianţa îşi poate face bagajele să plece în opoziţie. Iohannis îi va distruge, omul ăsta nu are limite de nici un fel, nici constituţionale nici morale. Este un om paranoic care consideră că orice prostie îi iese pe gură trebuie analizată, digerată, rumegată, regurgitată, apoi admisă ca teză de lucru pentru jurnalişti şi politicieni.

Orice cedare a alianţei în faţa acestui om, care şi-a propus ca temă de campanie distrugerea adversarilor politici, va fi catastrofală.

Nu credeam că Dragnea şi Tăriceanu să fie aşa de slabi, sigur, nici prea puternici nu i-am crezut. Urmează o campanie electorală drăcească pentru prezidenţiale, cum dracu să-l bată pe Iohannis, când ei se bat singuri de frica lui?

Nu o plâng pe Olguţa, este senatoare, nu moare de foame, însă aici este vorba de principii, de legi clare.

Dacă Dăncilă o abandonează pe Vasilescu, înseamnă că Iohannis a avut dreptate, dacă are dreptate Klaus, de ce dracu Dăncilă nu a acţionat de la început să o schimbe şi a continuat circul ca scuze pentru proşti?

Dragnea, renunţarea la Olguţa o va împinge pe aceasta în braţele duşmanilor tăi, pe bună dreptate, pentru că acum nu eşti în stare împreună cu alianţa să o susţineţi.

O gaşcă de babe s-au strâns în această alianţă, culmea este că vreţi să candidaţi şi la prezidenţiale, vă mănâncă Klaus tăcând, fără să vorbească.

De trei luni de zile de când este criza asta, puteaţi face multe, inclusiv reglementari în lege prin OU. Însă pentru asta, trebuia ca acolo, în fruntea PSD, să fie bărbaţi cu de toate, însă, nu prea sunt şi ce-i care sunt ,sunt feminizaţi.

Doamna Dăncilă, nu renunţaţi la candidaturile pentru cele două ministere, nu va fi pace dacă veţi renunţa, din contră, va fi un război total în care veţi da tot timpul înapoi, fără să trageţi un foc de armă. Asta vreţi? La Cotroceni există un om care nu vrea binele Ţării, nici măcar pe al opoziţiei, acolo este un om care vrea binele celor care îl manipulează şi nu românii o fac. Doamnă, încercaţi să fiţi lucidă şi putenică aşa cum v-am perceput. Sunteţi la ora asta singurul BĂRBAT de stat, mergeţi tot aşa înainte. Ignoraţi-l pe Dragnea dacă vă cere să o schimbaţi pe Olguţa, nu pentru că Ţara ar sta pe loc dacă Vasilescu nu este în guvern, ci pentru principii, pentru că doar dvs. decideţi cine să fie membru al guvernului, este dreptul dvs. constituţional. Dacă aveţi acest drept, folosiţi-l şi insistând, veţi obliga şi pe ceilalţi să vă respecte decizia. Orice dovadă de slăbiciune, va fi taxată puternic de electorat, dar mai ales de Iohannis. Acesta se va urca cu bocancii pe biroul dvs din Palatul Victoria, nu veţi mai avea ce să-i faceţi, vă va încălica, nu veţi respira decât prin bunăvoinţa lui, iar de bunătatea lui „să vă ferescă Dumnezeu”! Guvernul dvs. va muri asfixiat din cauza lipsei de fermitate.

În ce priveşte recunoaşterea, de către Iohannis a autoproclamatului preşedinte interimar al Venezuelei Juan Guaido, după părerea mea, este o mare greşeală, care poate crea precedente.

Să nu uităm două elemente esenţiale:

1.       Venezuela are un preşedinte ales în mod democratic în persoana lui Nicolas Maduro.

2.       Venezuela este, încă, printre cele mai bogate ţări în domeniul petrolului.

Nu ar trebui să încurajăm loviturile de stat, nu sunt benefice. Statul de drept înseamnă lege şi vot. Când vorbeşte forţa, s-a dus dreptul legii. Venezuela e victima propriei bogăţii, este un stat bogat cu populaţia sub limita sărăciei care are în jur şacalii gata pregătiţi să intre peste ea să o devoreze pe nemestecate.

Cred că trebuia să aşteptăm ca poporul venezuelean să decidă care este drumul pe care şi-l alege, apoi noi, celelalte state, să recunoaştem voinţa de drept a poporului. Recunoaşterea loviturilor de stat date împotriva instituţiilor alese în mod democratic, anulează ceea ce ar trebui să ne fie literă de evanghelie: „dreptul legii” ori cum se mai spune statul de drept.

Avem politică externă?

Plictisit, ascultam cum vâlvătăile focului ardeau cu trosnete lemnele în sobă. Era cald, moţăiam în fotoliu, ştirile politice nu mă mai captivau, în liniştea căminului, vocea nevestei a venit ca un şuier:

-Auzi tu, americanii ştiu că sunt partenerii noştri strategici?

Drace! Mi-am zis. Ce bălmăjeşte asta?

-Cum dragă să nu ştie? Doar au montat la noi scuturile antirachetă de la Deveselu. Ce vrei mai parteneriat decât atât? Nu de la ei am cumpărat rachetele Patriot? Bieţii oameni, au venit de la mii de kilometri doar să ne apere de Ursul de la Răsărit. Însă, un cap sec ca al tău e greu să priceapă subtilităţile politice. Mi-am întins mai bine picioarele, am rezemat capul de fotoliu cu gândul să adorm puţin.

-Băi „dăşteptule”, tu chiar crezi în visul american? Să-ţi spun eu ce nu înţelegi tu cap luminat. După mintea mea de femeie proastă, noi, adică România, tocmai ce devenirăm inamicii ruşilor, deşi ăştia nici nu visau la noi. Păi de ce să viseze? Ce interes ar avea ruşii să ne ocupe? Poate să ne aducă tezaurul înapoi, pe care fraierii ăia de români l-au făcut cadou cu dedicaţie ţarului şi mai târziu lui Lenin.

Firma aia a lor, Mechel, a pus pe butuci siderurgia românească. Lukoil operează cu brio. Ce dracu interes am prezenta noi pentru ei? Nici unul. Însă de când cu baza de la Deveselu şi ce mai este prin Kogălniceanu, în mod sigur am devenit ţinte.

Bărbate, politica noastră externă este haotică, nu ştim ce vrem, nu ne cunoaştem interesele, boii de politicieni se lasă antrenaţi în lupte intestine, lăsând de izbelişte România în relaţiile cu alte state.

Preşedintele este în afara jocului, fotoliul de Preşedinte s-a dovedit uriaş pentru un gâgă în ale politicii. „Copilul cu două moaşe moare cu buricul netăiat”, aşa sună un proverb românesc. La noi politica externă este făcută de Preşedintele Ţării în colaborare cu Guvernul. Doar că unul este câinele iar celălalt pisica.

-Măi femeie, văd că nu mă laşi să mă odihnesc. Bine, admit că ai dreptate. Cred că ne poziţionăm rigid de partea unei ori alteia din tabere. Acum suntem în tabăra americană? Suntem! Europa are alte interese decât Statele Unite. Merkel ne-a cerut ajutorul, Dăncilă nu i l-a dat, mulţi au aplaudat, încă mă gândesc, dacă a făcut bine.

România şi aşa nu este prea iubită în UE, mergând pe ideea asta de pus talpă nu câştigăm nimic.

Bine, suntem parteneri strategici cu SUA, întreb şi eu aşa, pentru amantă, nu te uita aşa la mine, „noi trebuie să facem cum dictează „Tatăl cel alb de la Washington”, SUA, a făcut vreodată cum am spus noi?”. Pentru că dacă nu a făcut, ori noi nu am avut curajul să cerem americanilor să facă, înseamnă că aici nu este vorba de parteneriat, ci de relaţii de subordonare. Adică americanii stăpâni, noi slugi. E bine că suntem prieteni cu americanii, însă cu ruşii de ce dracu nu putem fi prieteni? Sunt ruşii mai imperialişti decât americanii? Să fim serioşi! SUA i-a depăşit cu un cap. Mai este Rusia bolşevică? Nici vorbă. În loc să băgăm tot timpul băţul prin gardul rusesc, să facem de aşa natură să extindem relaţiile comerciale cu ei, sunt o piaţă bună de desfacere şi nu sunt nici aşa de cusurgii precum vest europenii.

Noi fugim de ruşi şi de chinezi, iar Germania şi multe alte ţări europene le caută în coarne pentru că îşi cunosc interesele.

Iohannis, între două alunecări pe pârtie şi o plajă la Miami, ar putea să vină în faţa ţării şi să-şi expună programul de politică externă pentru viitor, dacă mai are vreun viitor, pentru că până acum doar s-a plimbat, iar în ultimul timp încearcă să demonstreze Ţării ce greşeală a făcut, electoratul, când a fost ales ca Preşedinte.

Lupta cu frumoasa Lia Olguţa Vasilescu pare să nu se oprească. Şi-a ales prost omul. Olguţa şi-a făcut ucenicia în ale politicii în ograda lui Vadim Tudor şi nu se sperie uşor de piedicile puse de Înscăunatul de la Cotroceni.

Până la urmă ministerele merg şi fără miniştrii plini, sigur nu aşa de bine, însă merg. Este foarte probabil ca Iohannis să fie cel care va plăti în final oalele sparte. PSD-ul va arăta spre Iohannis, CCR va arăta spre Iohannis, doar haştagiştii vor spune:”bravo Clau, la mai mare”

Suntem o societate normală?

3 februarie, România încă nu are buget, însă are destui nemulţumiţi de modul în care se conturează a fi bugetul. Cei mai nemulţumiţi s-au dovedit a fi edilii de localităţi (comune, oraşe, municipii, inclusiv capitala).

Cu ceva timp în urmă, Olguţa Vasilescu, prin lege, a dat posibilitatea primarilor şi consiliilor locale să mărească salariile propriilor funcţionari în raport cu veniturile primăriei.

Există câteva evenimente organizate de primării care nu au de loc transparenţă. Zilele localităţilor sunt sărbătorite cu fast, cântăreţi, mese, etc. Şi nu numai, sunt oraşe unde se organizau concerte gratuite în mod frecvent, aici se pot sifona bani fără probleme, chiar dacă ar fi fost  corect organizate, banii în loc să fie folosiţi pentru drumuri, transport, canalizare, etc., erau daţi pe apa sâmbetei.

Acum, prin faptul că Dăncilă a tăiat din fonduri, primăriile, primarii, trebuie să se gândească bine dacă salariile au fost mărite corect, ori umflate. De asemenea trebuie să se gândească bine când organizează un eveniment.

Doamna Firea, în favoarea căreia am scris de multe ori, mă dezamăgeşte. A plătit anul trecut câteva  milioane de lei pe spectacole gratuite reprezentate prin pieţele bucureştene. Probabil că mai urmau altele, ne gândim că anul viitor va fi o campanie electorală dură. Realizările primarului Bucureştiului şi ai celorlalţi primari nu prea se văd. În această situaţie, Gabriela Firea împreună cu toţi primarii, revoltaţi, au căutat un vinovat, pe care, să arunce neputinţa nerealizările lor. L-au indentificat în premierul Dăncilă şi în vinovatul de serviciu pentru toate relele de pe mapamond Dragnea. Au început să strige pe toate drumurile că, din cauza acestor doi nenorociţi România va pieri, nu vor mai fi spectacole, funcţionarii nu vor mai avea salarii mari, ce mai, va fi dezastru. Bieţii primari, aproape lăcrimez când mă gândesc la ei, când mă gândesc că este posibil să fie nevoiţi să devină economi cu banul public. Vor fi, ori vor băga primăriile în faliment aruncând vina pe guvern? Dumnezeu ştie! Vom vedea!

Vor fi doi ani electorali grei pentru popor, sigur că politicienilor, fie ei şi primari, nu le pasă de norod. Vorba lui Lăpuşneanu: „cine îl întreabă pe popor?” Poporul este o masă de manevră, manipulabilă până la încrâncenare. Gradul de manipulare a dus până la orbirea poporului. Nimeni nu gândeşte, nu analizează ce se petrece cu adevărat, ce s-a făcut şi ce se intenţionează să se facă. Dacă li se ordonă să strige :”jos” strigă jos, nu contează pe cine vor să dea jos, nu contează dacă acea persoană a făcut treabă sau nu, contează ce li se cere să facă.

Exemplu: studenţilor li s-au dat bilete de călătorie gratuită pe CFR de către guvernul PSD, li s-au mărit bursele de studii, cu toate acestea peste tot ei strigă „jos PSD”, „Dragnea la puşcărie”. De ce? Pentru că ONG-urile anti pesede, anti România asta le comandă.

Guvernul, mai acum doi ani, a mărit salariile, Hosu cu sindicaliştii lui au ieşit în stradă să protesteze că li s-au mărit salariile. Suntem noi o societate normală?

Iohannis, care încă susţine că este Preşedintele României, dă decrete ca un veritabil dictator, numeşte şeful Marelui Stat Major al Armatei printr-un decret personal. Ignoră deciziile CCR. Cu toate acestea partidele de la putere se poartă cu el cu mănuşi, cu atenţie, de parcă ar fi un buboi şi nu vor să-l spargă, de teamă că puroiul ar infecta toată ţara.

Domnilor, dacă vreţi să întronaţi legea, aplicaţi-o cu discernământ împotriva oricărei persoane care o încalcă. De la preşedinte, până la portarul celei mai mici primării din ţară, toţi sunt plătiţi din bani publici şi toţi trebuie să răspundă în faţa legii când greşesc. Iohannis, cu rânjetul pe buze, un rânjet rău, de om fără suflet, pe care femeile, gravide, când îl văd, îşi scuipă în sân, să nu avorteze, îşi bate joc de ţară în aplauzele câtorva vânduţi. Preşedintele României nu trebuie să facă stand up comedy în faţa Ţării cu ochii la spectatori să vadă dacă este aplaudat. Trebuie, cu hotărâre şi determinare, să sprijine guvernul, să vină cu soluţii, să facă naibii ceva pentru banii pe care îi primeşte. Excursiile, fie ele în ţară, nu motivează de ce este nevoie să-l plătim. Nu am văzut nici o vizită în vreun stat străin unde să fie însoţit de oameni de afaceri, unde să se caute pieţe de desfacere, ori să atragă investitori pentru România. Singura preocupare, după aceea a plimbatului, a fost denigrarea  guvernului şi alianţei PSD-ALDE. Oare pentru asta trebuie să plătim un preşedinte de stat? Cu tălpile puse guvernului şi alianţei de guvernare ar trebui să se ocupe opoziţia. Cum dracu? Avem Preşedinte doar pe 30% din Ţară, atâta câţi adepţi are el? Restul pe cine are Preşedinte? Iar dacă lucrurile stau aşa, ar trebui ca şi salariul să fie pe măsură, adică 30% din tot salariul pe care îl încasează acum nemeritat.

Trebuie aplicată legea, indiferent de manifestaţiile din stradă, indiferent de protestele prezidenţiale, eventual, să fie începută aplicarea legii chiar cu Preşedintele pentru nerespectarea sarcinilor de serviciu, care se transformă la nivelul funcţiei în abuz în serviciu.