Interviu cu Președintele în timpul pandemiei

     Trimisesem de mult o cerere, la Palatul Cotroceni, prin care solicitam să-mi acorde un interviu. Nu, nu Palatul trebuia să-mi dea interviul, deși poate ar fi fost mai vorbăreț, ci Președintele.

     Am ajuns la poarta Palatului, m-am recomandat cine sunt, jăndarul din post mi-a cerut să-mi pun masca, mi-a zis așa mai încet că: „în Palat toți poartă o mască”. M-am conformat, mi-am pus masca până sub ochi, să-mi ascundă toate grimasele, apoi m-am dezinfectat și, însoțit de însoțitorul meu, care era o însoțitoare am fost introdus în lungul cabinet pătrat după ce mai înainte mă mai dezinfectasem de câteva ori. Fătuca mi-a șoptit că ordinul șefului este să mă dezinfectez cu clor de mai multe ori fiindcă a auzit el că aș fi dintre aceia care circulă pe stânga. Am asigurat-o că este adevărat, fiind pieton merg pe partea stângă a drumului.

     Am fost așezat la o masă lungă cât o zi de post din săptămâna mare. Am fost lăsat să aștept. Am așteptat, altceva tot nu aveam ce face. Am tot așteptat și am așteptat până când, după vreo două ore, s-a deschis ușa. M-am ridicat fain frumos în picioare crezând că a intrat prezidentul, nu a fost el, era o subretă, nostimă, cu rochița scurtă  și șorțuleț cu volănașe care m-a întrebat cu o voce fermecătoare dacă mai aștept ori plec. I-am răspuns că nu mă dau dus din Palat până ce nu-i iau un interviu. Ea a zis bine și dusă a fost. Apoi eu am așteptat, iar s-a deschis ușa, eu m-am ridicat în picioare, era aceeași subretă care m-a privit neutră, a ieșit, ușa s-a închis. Eu am așteptat, ușa s-a deschis, nu m-am ridicat în picioare, nici nu am privit spre ușă, nu voiam să văd din nou acea salariată care mă împingea cu privirea afară din birou.

     -Bună ziua, domnule! Am auzit un glas cu vorbire lentă și sacadată. De ce nu vă ridicați în picioare când eu intru în birou?

     -Domnule Prezident, sincer, nu mă așteptam să mai veniți. Mă ridic acum. Mulțumesc lui Dumnezeu că în sfârșit ați catadixit să veniți.

     -Dumnezeu nu are nici o legătură cu asta, eu am hotărât, dacă mă lăsam în voia Domnului nu veneam nici acum. Președintele era calm, îmi vorbea din înălțimea funcției sale unde se simțea destul de confortabil, după spusele sale.

      -Domnule Președinte, dat fiind faptul că între noi este o distanță uriașă,  ne aflăm într-o încăpere unde suntem singuri, evident în afara celor care sunt prin diferite colțuri și nișe pentru a vă asigura protecția, eu zic : jos masca, domnule prezident!

      -Nu, un politician trebuie să poarte tot timpul masca, altfel se vede ipocrizia, sigur eu pot să-mi dau masca jos, nefiind ipocrit. De când am venit la Cotroceni nu am făcut nici o greșeală, dovadă este faptul că nu mi-am dat niciodată demisia. Cei vinovați au demisionat, mă refer la Ponta, Grindeanu, Tudose, pe Dăncilă am dat-o noi jos.

      -Ce vreți să spuneți prin „noi” domnule Președinte? Am făcut pe niznaiul, să-l fac, să fie mai exact.

      -Cum care noi? Noi PNL-ul...

      -Dumneavoastră nu mai sunteți membru PNL, ați demisionat din funcție. Acum sunteți Președintele tuturor românilor.

      -Măi tu ești prost? Cum să fiu eu președinte pesediștilor? Eu sunt președintele liberalilor. Nu carnetul de partid îmi dă calitatea de liberal, ci doctrina pe care o am în suflet.

      -De aici vi s-a tras și faptul că ați dobândit o grămadă de case?

      -Da, le-am cumpărat din activități liberale, mai o meditație, mai făcând pe șoferul, iar soția pe translatorul unor canadieni care cumpărau, drace, înfiau copii din România. Recunosc, m-au plătit bine. Au mai fost și case pe care le-am dobândit forțând un pic legea.

     -Să ne oprim aici, ați pierdut în instanță casa din Sibiu închiriată băncii Reiffeisen, din câte știu dumneavoastră trebuia să returnați statului român chiria obținută în mod ilegal din închirierea acelui imobil pierdut în instanță. Ați plătit banii? Era o sumă frumușică.

     -Da de unde, uite aici, Președintele se apleacă, ridică o geantă tip „Diplomat” așa cum vedem prin filmele cu mafioți și mi-o arată. E plină cu bani, am vrut să-i returnez, statul nu-i vrea. Am încercat să îi dau, asta îmi este sfânta cruce. Președintele a bătut trei cruci mari ortodoxe pe pieptul lui lat de sas îmbuibat.

      -Domnule Președinte, dumneavoastră  faceți parte din Biserica reformată, vă închinați ca ortodocșii?

      -Dragul meu, nu știi proverbul: „te faci frate cu dracu, până treci puntea?” Ce contează cum te închini și apăi îți mai spun un secret, Dragnea e de vină că am ajuns să mă închin. Am dat acatiste la toate bisericile, de toate riturile, doar, doar am să scap de Dragnea. Până la urmă m-am închinat DNA-ului, ăștia cu o moliftă bine țintită l-au trimis pe Dragnea să facă penitențe la Rahova. Îmi mai rămăsese Dăncilă. Băi băiete, nu te supăra că îți spun așa, însă eu sunt cogeamite Președintele, așa că nu te supăra...

       -Nu mă supăr, aveți dreptate, sunteți cogeamite omu*...

       -Lasă bă chestiile astea de detaliu, cum îți spuneam, mai rămăsese Dăncilă. Era bună administrator, mai făcea greșeli de exprimare, aici am taxat-o. Mi se făcuse frică, asta să nu scrii că te belesc, chiar guverna bine. Mă gândeam cu groază că va veni anul 2020 cu alegerile și proasta asta, cum îmi plăcea mie să zic despre ea, mărea pensiile cu 40% și PESEDEU câștigă iar alegerile, asta nu mai puteam suporta. Am aranjat cu Tăriceanu să rupă alianța cu Dăncilă, apoi am atacat-o, a mers, am trimis-o la plimbare, așa am ajuns noi la guvernare.

        -Vi se pare că merge bine guvernarea? Se descurcă băieții lui Orban? Încerc o întrebare capcană.

       -Ești naiv, să nu spun că ești prost dea binelea. Cum să nu meargă? Guvernul în ansamblul lui e catastrofal, însă am doi acari pe care pot arunca vină: pandemia, domle, asta a fost mană cerească și PESEDEU. Ăștia sunt vinovații de serviciu. Spuneam că pandemia e mană cerească, păi cine poate controla tot ce se face în timpul unei asemenea nebunii?

       -O întrebare puțin mai delicată: cazurile de îmbolnăvire sunt reale?

       -Da, în parte da...

      - Dar decesele din cauza Coronavirusului? Sunt reale, adică, toți decedații raportați au plecat în loc cu verdeață din cauza Covid-ului?

       -Măi băiete, dacă tot e mort, ce mai contează din ce cauză a murit? Îl mai înviază cineva? Lasă-i dracu, Doamne iartă-mă că era să-i și drăcui, să fie mulți fiindcă nu le iese numărul de morți la ăia de la OMS și mai ales celor din spatele ălora de la OMS. De acum încolo, ordinul e clar, suntem nevoiți să-i declarăm morți din cauza Covid-ului și pe cei care sunt accidentați de mașină, călcați de tren, de avion, spânzurați și alți suicizi. Ne facem de rușine. Gripa spaniolă într-un an de zile a omorât între 50 și 100 de milioane de oameni între 1918-1919 la o populație de 1,7 miliarde de locuitori pe tera, iar acum, la o populație de 7.5 miliarde de locuitori, abia avem aproape  jumătate de milion de decese, mai mare rușinea. Nici pandemia nu mai este ce era odată. Acum întinde-o, ți-am spus destule, vezi perie și tu spusele mele, nu le publica așa că o încurci. La bună vedere!

        Acest articol este un pamflet.