În anul 356 î Hr., regele Alexandru Macedon a câștigat prima sa victorie împotriva perșilor. Avea 22 de ani. La 33 de ani a murit, însă, până la acea vârstă a devenit stăpânul lumii cunoscute de atunci.
Revoluția franceză dintre anii,
mai 1789-noiembrie 1799, a fost făcută de oameni tineri, foarte tineri,
devotați unei cauze în care credeau. În ciuda opoziției nobililor, bătrânilor
conservatori, cantonați în privilegiile lor de ordin feudal și având curajul de
a dărâma o dinastie monarhică, au pus bazele unei noi societăți, a unei noi
orânduiri.
Revoluțiile de la 1848 din Țările
Române au fost făcute de oameni tineri, Bălcescu, Alexandri, Negri,
Kogălniceanu, frații Golescu, frații Brătianu, etc. Cel mai bătrân dintre ei
era I.H. Rădulescu, avea vârsta de 46 de ani. Exemplele pot continua.
Singurii în măsură să aducă un
suflu nou României sunt tinerii. Doar ei înțeleg perfect realitatea românească
și ce doresc să facă pe mai departe. Doar ei și copiii, copiilor lor vor fi
beneficiarii a ceea ce vor face acum. Niciodată, de-a lungul istoriei, tinerii
nu s-au înțeles cu părinții lor. Întotdeauna au existat diferențe de opinii.
Cei în vârstă sunt tentați să se cantoneze în trecutul lor având o teamă
firească față nou, față de schimbările pe care, probabil, nu le vor înțelege.
Nu trebuie să ne fie teamă de
tineri, trebuie să-i încurajăm, să-i determinăm să-și ia soarta în propriile
mâini. Poate vor greși, atunci vor deveni înțelepți și nu vor repeta o greșeală
odată făcută. Se vor război între ei pe ideologi, pe doctrine, pe fel de a
vedea și pune în practică asemenea măsuri. Nu avem dreptul moral și legal de a
tăia avântul tinerilor. Vor exista frământări, ciocniri, unele mai dure, altele
doar de la tribune, însă asta nu trebuie să-i facă să dezarmeze. Trebuie să
devină ostași credincioși patriei lor, asta care mai este.
Din când în când pădurea este igienizată.
Anumiți copaci bătrâni, umbroși și cu
coroană bogată, care pun în pericol existența celor tineri, trebuie
îndepărtați. Asta nu este o crimă, este o metodă chirurgicală de a menține
pădurea sănătoasă.
Aud de mult timp faptul că
tinerii noștri sunt vânduți, că sunt superficiali, că nu vor binele țării.
Poate că lucrurile stau așa. Însă cine sunt acești tineri? Sunt copiii noștri,
nepoții noștri. Dacă ei au clacat înseamnă că noi nu ne-am făcut datoria față
de ei. Când spun noi, mă refer la Instituțiile Statului și la Familie.
Ne lăudăm cu marile noastre
construcții din vremea socialistă. De la revoluție au trecut 30 de ani. Chiar
și revoluția din 1989 care a făcut posibile aceste schimbări radicale în
societatea noastră a fost făcută de tineri. Tinerii născuți la revoluția din
1989, au astăzi vârsta marilor înantași de la revoluția din 1848. Ei nu au
apucat să vadă grandioasele realizări din vremea socialistă. Nu le-am dat voie,
noi, ăștia care, acum, ne batem cu cărămida în piept spunând peste tot ce eroi
am fost când am construit industria în România. Drept este, pe atunci România
se bătea pe burtă cu marile puteri ale lumii, pot da exemple însă nu este
cazul. În schimb am fost niște canibali, noi am făcut industria, noi am
distrus-o. Noi am făcut ca România să aibă una dintre cele mai puternice flote
comerciale și de pescuit. Noi am făcut multe pentru Țară, însă tot noi am
vândut flota, am distrus economia. Însă, spre rușinea noastră, tot noi am
distrus tot ce s-a făcut atunci. Trebuia
să înlocuim o orânduire cu alta, fără să distrugem industria, comerțul, Țara.
Când spun noi, mă refer la
Instituțiile statului, la aleșii noștri, poate aici, noi, electoratul, putem fi
culpabilizați. Poporul a ales în dese rânduri să schimbe puterea de pe o mână
pe alta. Să aducă la cârma țării de fiecare dată alt partid, altă alianță.
Zadarnic, timp de treizeci de ani toți aleșii, toți funcționarii și Înalții
funcționari ai statului au fost cantonați în rele, toți au pus umărul la
distrugerea țării, la furtul economic, la despuierea ei, la deznaționalizarea
Țării. S-a mers până acolo încât ni s-au tăgăduit înaintașii, reperele istorice
și culturale, ne-a fost smulsă din suflet ideea de patrie, de popor, de
națiune.
Mă întreb acum: cu ce venim noi
în fața tinerilor? Ce le arătăm? Ruinele pe unde cândva erau combinate, uzine,
bănci, agricultură irigată? Asta văd ei... doar ruine, unde mai sunt, în cele
mai multe locuri s-au construit Mall-uri, SuperMarket-uri, mari Complexe
Comerciale, sigur nu au capital românesc, au capital străin. Suntem robi în
propria țară. Doar tinerii pot decide
ce vor face, noi am decis cândva, a ieșit prost. E vremea lor.
Nu putem merge cu România mai
departe avându-l ca port drapel pe Traian Băsescu, unul dintre oamenii care au
făcut cel mai mult rău României. La lada de gunoi a istorie trebuie alungat și
Isărescu, prietenii știu de ce. Deasemenea tineretul nu poate merge mai departe
cu Orban Ludovic, îmbătrânit în politică, un arivist și un fripturist, lângă el
îl așez pe Tăriceanu, Iohannis, V. Paul Dobre, Stolojan, Petre Roman și mulți
alții al căror nume nu-mi scapă, însă nu vreau să enumer mai departe.
Tinerii trebuie să se organizeze,
să-și facă partid, să aibă un parcurs clar, să cunoască, să învețe noii pașii
de dans. Nu vor câștiga din prima, poate nici din a doua încercare, însă vor
câștiga în final. Vor trebui să facă o politică clară, să aibă un program clar.
Politica de Gică Contra nu este constructivă, oamenii nu vor știi ce doriți
voi, tinerii, de la ei și mai ales ce vreți voi.
De bătrâni să aveți grijă, sunt
părinții voștri, bunicii voștri. Iar cum vă veți purta voi cu ei, așa se vor
purta copiii și nepoții nostri cu voi.
Poveste: Un tânăr și-a băgat
tatăl în sac și a pornit cu el să-l înece în apa curgătoare ce trecea prin
apropierea casei. Ajuns pe marginea apei, în momentul în care tânărul a vrut să
împingă sacul în apă, tată-su, care a văzut din sac printr-o mică găurică în ce
loc al apei se aflau, a prins a grăi:„rogu-te, copilul meu, îneacă-mă mai la
vale, aici l-am înecat eu pe tata, bunicul tău”.
Istoria se repetă, important este
să avem puterea de a învăța din ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu