Mă
numesc Cârstea Ion (Ionel) m-am născut în anul 1951, apr, 29.
În anul în care m-am născut,
primăvara a venit dintr-o dată, era într-o vineri pe la unu fără un sfert, tata
împreună cu mama îşi minţeau foamea cu puţine prune afumate gătite cu câteva
boabe de orez. Mâncau tăcuţi, doar mamei, din când în când, i se lumina faţa de
bucurie când mă simţea cum o lovesc cu picioarele în burta ei.
-„Bărbate, ăsta micu vrea să vină mai repede pe lume”. În acel moment, ca
semn divin, soarele a intrat pe fereastră, razele lui au încălzit sufletelor
celor doi tineri săraci.
Tata a împins ceaunul, cu restul de prune, în faţa mamei:
„-Mănâncă tu, femeie, de acum nu vom muri de foame, a venit primăvara!
Mama a fost o femeie dură, însă dreaptă, înţeleaptă şi caldă. De la ea am
moştenit dragostea de carte.
De mic am cochetat cu scrisul,
însă cu adevărat am început să scriu abia după ce am ieşit la pensie, atunci
când un laptop m-a lăsat să-mi aştern
gândurile pe blog.
Timid am început să scriu articole de analiză politică care, încet , încet,
au început să prindă. Reviste online ca :Justiţiarul, Facla au început să-mi
preia articolele.
La recomandarea unei prietene
am început să scriu în revista online „Confluenţe literare” aici am scris
ciclul „Confesiuni” dintre care amintesc câteva: „Prima iubire, O zi în
comunism, O zi la munte”. Câteva mininuvele au fost găzduite de aceaşi revistă.
„Dracu’ nu este aşa de negru, Călătorie neterminată, Doi buni prieteni, Mihai
şi Gilă”. O parte dintre aceste lucrări au fost publicate în cartea „Călătorie
neterminată” apărută la editura Grafix- Craiova în februarie 2017. Cea de-a
doua carte „Istoria aşa cum a fost”, a fost tipărită la aceeaşi editură în vara
lui 2018. În 2019 am publicat cartea „Prizonierul”, iar în 2020 a văzut lumina
cartea „Pe aripi de vis spre cerul deschis”.
Restul materialelor scrise se află pe blogul meu : ionel.carsteablog spot
.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu