Măcelul din 6 August 1945.

 

   6 August 1945. O zi neagră în istoria omenirii, poate cea mai neagră. Un avion de tip B-29 Superfortress, aparținând flotei aeriene a SUA a lansat prima bombă atomică folosită într-un conflict militar.

  În dimineața zilei de 6 august cetățenii orașului Hiroșima își vedeau de treburile lor, fiind, evident îngrijorați de mersul războiului, însă, cum frontul era încă departe, iar în orașul lor nu exista încartiruit nici un detașament militar, erau liniștiți. Nu știau ce nenorocire avea să se abată asupra lor.

   Comandatul unui avion B-29, colonelul Paul Tibbets, își botează avionul cu numele mamei sale: „Enola Gay”. Avionul de tip B-29 botezat Enola Gay, este însărcinat să încarce la bord prima bombă atomică denumită: „Little Boy” (Băiețelul, copilașul).

   În dimineața zilei de 6 august Avionul Enola Gay trimite „băiețelul”, în fapt bomba atomică, asupra orașului Hiroșima la ora 8 și 15. Explozia a fost atât de puternică încât 80.000 de oameni, copii, femei, bătrâni, mor instantaneu. Peste alte câteva zile, săptămâni, mai mor încă 70.000 de oameni ca urmare a rănilor și radiațiilor. Orașul Hiroșima a fost distrus în proporție de 90%. Reiau. Un bombardier care purta numele mamei pilotului lansează bomba atomică denumită Băiețelul. Cât cinism!

   80.000 de oameni nevinovați, printre ei copii de țâță, copii nenăscuți, femei, femei gravide, bătrâni. Toți acești oameni nevinovați mor din cauza unor descreierați care pun armele mai presus de viața oamenilor. Cine ne dă dreptul să luăm viața unui semen de-al nostru? La crimă răspundem cu crimă?

Atunci înseamnă că toți sunt criminali.

    Este adevărat că în dimineața zilei de 7 decembrie 1941, fără să declare război SUA, Japonia trimite o uriașă forță aeriană care bombardează Pearl Harbor.

Conducătorii militari și civili, în frunte cu împăratul, sunt vinovați pentru măcelul din 7 decembrie din Pearl Harbor. Prin urmare, ce vină au cetățenii pașnici ai orașului Hiroșima de atacul mișelesc al armatei nipone asupra provinciei SUA?

  După bombardamentul asupra Hiroșimei conducătorii japonezi nu înțeleg ce se întâmplă, nu se dezmeticesc, abia trei zile mai târziu când un alt bombardier tip B-29 aruncă o altă bombă și mai puternică, de aceea era botezată „Fat Man” (Grăsunul), asupra orașului Nagasaki și când văd proporțiile dezastrului produs și de această a doua bombă, coroborat și cu faptul că URSS atacase Japonia, armata japoneză, girată de împărat, capitulează la 15 august 1945.

  Atrocități au fost în tot timpul războiului din 1939-1945, dar, de departe, cele două bombe atomice au făcut cele mai multe victime într-un timp foarte scurt.

  S-a spus că prin cele două bombardamente războiul a fost scurtat cu câteva luni care ar fi făcut mult mai multe victime și americane, dar și japoneze.

   Poate că așa este, poate că japonezii meritau o corecție, însă corecția, pedeapsa, trebuia să o primească cei vinovați de producerea, de inițierea, de coordonarea, de porunca conflictelor.

   Nu este drept, sigur, războiul în sine, războaiele în sine, nu sunt drepte. Dacă cineva îți omoară fratele, iar tu mergi și-l omori pe criminal care este deosebirea dintre voi? Niciuna.

   Dacă acele bombe din 1945 au putut face asemenea dezastre, mă întreb ce se va întâmpla cu bombele sofisticate din ziua de azi, mai ales că atunci SUA avea doar trei asemenea bombe. Astăzi pământul geme de greutatea silozurilor pline cu rachete purtătoare de focoase nucleare.

   Încotro se îndreaptă lumea? Indiferent câte tratate se vor face, când un stat este la ananghie va arunca asupra statului cu care se află în conflict tot arsenalul atomic. Pe liderii politici din ziua de azi nu-i interesează ce se întâmplă cu lumea de aici. Majoritatea liderilor ar trebui să-și facă control psihiatric, așa, poate, vom avea liniște.

   Prima condiție ca un lider să ajungă în capul unui stat va fi aceea de a avea copii, de a fi părinte, de a ști ce înseamnă dragostea pentru copii.