luni, 2 februarie 2026

După 36 de ani.

 

    Privesc în jurul meu cu indignare, durere și fără să pot pricepe. Nu înțeleg ce se întâmplă în România? Nu pricep unde este Țara mea? Unde sunt românii mei? Vorbim de austeritate, de curbe de sacrificiu de parcă am fi în anii 1929-1930. Taxele cresc alarmant, jugul birurilor, din ce în ce mai multe și mai grele, apasă grumazul bieților români care, încă, mai sunt pe acest pământ strămoșesc.            Țara este datoare undeva la 60% din PIB. Nu ar fi o datorie prea mare dacă banii ar fi fost folosiți pentru construcția de spitale, școli, înzestrarea armatei, infrastructură rutieră, construcții feroviare, flotă civilă pentru pescuit marin și comercială, etc.

    Nenorocirea este că în 36 de ani România a ajuns o Țară datoare cu un deficit enorm fără să construiască ceva care să explice, să justifice această datorie. Nu doar că nu au construit nimic, însă au vândut și ceea ce era deja construit de comuniști. Oare chiar tot ce s-a construit până în 1989 a fost rău? Spunea cineva de pe la DIGI 24 că PIB-ul României a crescut față de 1989. Este adevărat a crescut, însă prin devalorizarea dolarului față de 1989.

    Dacă România este prosperă cu un PIB mare, cu economie care duduie, de ce 5.000.000 de români sunt peste graniță? De ce nu-i aducem acasă? Am putea să le asigurăm aici locuri de muncă bine plătite.

    În 1989 aveam 11.ooo.ooo de salariați. În ziua de azi avem undeva spre 6.ooo.000 de salariați. Cu 11.000.000 de salariați nu ne mai punem problema că nu sunt bani de pensii.

    Peste 5.000.000 de români au luat drumul pribegiei, nu pentru că au vrut să se plimbe prin lume bucuroși că scăpaseră de comunism, ci pentru că le era foame, iar România nu le putea oferi bucata de pâine de care aveau nevoie pentru familiile lor. Politicienii români au falimentat, în mod intenționat, economia Țării. Ne plângem că nu avem venituri la buget, de unde dracu venituri dacă România nu produce nimic? Tot ce se produce în România are capital străin, iar profitul pleacă peste graniță.

    Populația României este îmbătrânită, decesul în rândul populației este mai mare decât natalitatea. În ianuarie 2025  decesele au fost de 1,9 ori mai mari decât nașterile. În luna iulie 2025 s-au înregistrat 19122 decese, dar numai 14236 de nașteri. Sigur că femeile române nasc, însă nu în România, ci în Italia, Spania, Germania, Franța, Marea Britanie, etc.

    Politica proastă dusă de guvernele României din 1989 încoace a adus România în stadiul în care se află astăzi. Atât partidele de dreapta cât și cele de stânga sunt la fel de vinovate și dacă fac socoteala la anii în care au guvernat există o egaliate. Prin urmare, nu talpa Țării, care astăzi suportă încă o dată povara birurilor crescute, este vinovată de dezastrul economic în care este România, ci politicienii și politica lor de jaf și distrugere a economiei Țării. Politicienii și acoliții lor au jefuit cu premeditere România.

      Vine un nesimțit ca Bolojan, de parcă ar fi coborât de pe Muntele Athos unde și-a petrecut timpul în post și rugăciune și ne cere cu indolență și insolență să plătim datoriile Țării. Domnule Bolojan, plătește tu împreună cu cohortele din jurul tău, pentru că, TU ȘI LIBERALII TĂI, GRINDEANU CU SOCIAL DEMOCRAȚII LUI ȘI HUNOR CU UDEMERIȘTII LUI, voi ați despuiat Țara de bogățiile ei.

    Pe ultima sută de metri, adulmecand un rest rămas din prada numită România, s-a alăturat și USR, partid cu o sete de înavuțire mult mai mare decât al celorlalte partide.

    Nu sunt bani la buget. Așa este. Pentru a avea un buget cu excedent ar trebui să punem în fruntea Țării oameni care iubesc această glie străbună. România, timp de 36 de ani, a fost condusă de fripturiști și impotenți politic, de aceea în anul de grație 2026 poporul este supus unor asemenea biruri grele.

    Da, în anii 1982-1989 România a trecut printr-o perioadă grea, de austeritate și raționalizare a bunurilor, însă la sfârșitul acestei perioade România nu mai avea nici o datorie externă. Nu știu dacă a fost bine ori rău. Așa a gândit Ceaușescu, cu mintea lui de țăran, să nu fie Țara datoare.

    Acum ne aflăm într-o situație aproape la fel. Atunci aveam bani dar nu erau produse. Acum sunt produse, dar nu sunt bani. România e datoare mai mult de jumătate din PIB doar pentru ca unii să se îmbogățească.

    Asta nu este drept.

                       Dumnezeu să apere România!

 

După 36 de ani.

       Privesc în jurul meu cu indignare, durere și fără să pot pricepe. Nu înțeleg ce se întâmplă în România? Nu pricep unde este Țara mea?...