Grădina Maicii Domnului

 

  Astăzi creștinii prăznuiesc „Întâmpinarea Domnului”, ziua în care Maica Sa împreună cu Iosif, l-au dus pe Iisus Hristos, la 40 de zile de la Nașterea Sa, în templu. Toți creștinii știu despre ce este vorba, așa că nu voi zăbovi asupra subiectului.

Cu coada ochiului am simțit pe cineva tresărind când am scris despre întâmpinarea Domnului. Domnule Iohannis, nu este vorba despre Dvs. , este vorba despre Fiul Tatălui nostru ceresc.

Se spune despre România că este „Grădina Maicii Domnului” și că noi vom fi ocrotiți indiferent de vicistitudinile vieții. Nu cred asta, orice grădină, fie ea și a Maicii Domnului, trebuie îngrijită. Pomii e nevoie să fie curățați la timp de putregaiuri și uscăciuni, doar așa pot rodi, altfel devin niște copaci nefolositori. Iarba trebuie tăiată și menținută curată pentru a nu fi împânzită de buruieni. Toamna, fructele pomilor din grădina Maicii Domnului, trebuie alese și depozitate cu grijă, este suficient un singur fruct pătat, moral și penal, pentru ca toate celelalte din jurul lui să se contamineze.

Exemplul am putea să-l luăm din basmul lui Ion Creangă „Fata Babei și fata moșului”. Fata în drumul ei a curățat un păr de uscăciuni, părul a rodit, a sleit o fântână care avea apa mocirloasă, apa a devenit limpede, a lipit un cuptor de pâine, cuptorul a putut coace pâine.

Așa trebuie să procedăm și noi cu Grădina Maicii Domnului, România. Însă, politicienii noștri, veri primari cu Mamona, mulți chiar posedați de Îngerul Negru, nici nu vor să vadă paragina în care a ajuns Grădina Maicii Domnului.

Politicienii nu numai că nu au cârpit gardul, nu au curățat pomii, nu au selectat fructele bune de cele sănătoase, au vândut chiar bucăți întregi din Grădină.

Domnul Iohannis mai are puțin și termină mandatul de Președinte dacă va fi să-l întrebe cineva ce a făcut el în cei 10 ani cât a fost întâiul Baci al României, cât timp a fost Grădinarul șef al Grădinii Maicii Domnului, nu va avea ce să răspundă în afara faptului că a îmbrăcat geaca roșie și a strigat din toți bojogii „pesede, ciuma roșie”. M-aș bucura dacă acest grădinar șef care a lăsat Grădina în paragină va fi ajutat, de Simion și alții ca el, să meargă mai repede la Sibiu fără să se mai întoarcă în București, adică pe românește și fără subtilități, să fie suspendat și demis. Nu ar strica să ia la plecare și pe Orban, Vâlceanu, Cîțu, Popescu, Țurcanu și Gorghiu, dacă mai poate, să ia cât mai multe din aceste fructe putrede ce tind să strice și pe celelalte care mai sunt bune, puține din păcate.

Frați creștini! Nu este suficient să spunem că România este aleasă de Domnul, că este Grădina Maicii Domnului nostru Iisus Hristos, dacă nu ne ocupăm și de întreținerea ei. Pelerinajele sunt bune, întăresc spiritul, dau speranță, însă nu sunt suficiente.

Să fim mai atenți când ne alegem reprezentanții. Nu putem pune mereu să ne conducă pe toți posedați pe toți aceia care și-au vândut sufletul lui Scaraoschi, Mamona, Sarsailă, Diavol, Demon, Ucigă-l Toaca, Necuratul, Îngerul Negru, Lucifer, ori cum dracu i-o mai fi spunând.

Dacă nu avem pe cine alege, să ne anulăm votul și să-l introducem în urnă. Asta este arma noastră. Trebuie să o folosim. Nu ne obligă nimeni să alegem împotriva voinței voastre. Chiar dacă cineva vă dă un kg de zahăr, deși nu cred, luați-i zahărul, iar la urnă votați cum credeți. Să nu vă mustre conștiința, fiindcă nici pe el nu l-a mustrat când a furat din bugetul țării. Nimeni nu vă dă nimic din avutul lui, ci doar din ceea ce a furat și din ăla doar cât să vă cumpere votul.

Dumnezeu să apere România! Noi avem alte treburi. Apropo, atacă Rusia Ucraina?

 

Ion Luca Caragiale

 

   Pe 1 februarie 1852 s-a născut Ion Luca Caragiale, după alte surse s-ar fi născut pe 30 ianuarie și declarat pe 1 februarie. Dramaturgul a văzut lumina zilei în satul Haimanale, azi I.L.Caragiale, din județul Dâmbovița. Circulau  niște versuri în satul natal al lui Caragiale care sunau așa:

Caragiale, Caragiale, dacă nu erai matale/ rămâneam tot... haimanale.

Ion Luca Caragiale a fost dramaturg, gazetar, pamfletar, sufleur, revizor școlar, copist, profesor, corector, registrator, director general al teatrelor, patron de berării falimentare.

Personajele pieselor de teatru scrise de Caragiale le găsim la tot pasul. Parlamentul este plin de Farfuridi, Cațavenci, Dandanache. Prefecți precum Tipătescu, ori alegători de felul Cetățeanului Turmentat, găsim cu duiumul și azi. Cât despre Ghiță Pristanda ce să mai vorbim, sunt la tot pasul. Mulți Pristanda numără și astăzi steagurile după metoda fostului polițai, se gândesc că „renumerația, după buget, este mică și că în munca de polițai dacă nu curge, ...pică. Chiar și Zoe Trahanache avem cu duiumul, cât despre bătrânul Trahanache parcă nu a plecat niciodată dintre noi.

Jurnaliști ca Rică Venturiano care scriu în alte gazete de tipul „Vocea Patriotului Naționale” despre cum suge guvernul sângele poporului avem destui, însă ei înșiși uită că au buzunarele umflate cu bani proveniți, pe căi oculte, tocmai din buget.

Doar niște cetățeni turmentați au putut să-l aleagă de două ori pe Iohannis în funcția de Președinte și de două ori pe Băsescu. Doar niște cetățeni turmentați au putut alege atâția demagogi de talia lui Dandanache, Farfuridi, Brânzovenescu în Parlamentul României. De multe ori m-am întrebat dacă nu cumva Caragiale nu a murit la Berlin în 1912 și este încă viu și de undeva din berăria lui ne dirijează râzând pe sub mustață și, privind mucalit prin ochelari.

Este notoriu cât de mult se chinuie parlamentarii noștri să semene cu personajele lui Caragiale. Ascult discursul lui Vâlceanu și mă întreb dacă nu cumva vorbește Farfuridi. Câțu este un Brânzovenescu sadea. Rareș Bogdan este un veritabil Cațavencu. Dandanache este omul cu bilețelul „roz” din vremurile noastre.

Marele Caragiale, scriitorul iubit, hulit, contestat, adulat, acuzat ca fiind plagiator, este, pentru noi, cei care trăim la 100 de ani de la moartea lui, contemporan, companion și conectat la viața noastră politică.

Marii scriitori, Eminescu, Caragiale, Creangă, etc., nu mor, ei trăiesc prin operele lor care sunt mereu actuale.

 

Despre lepră și lepre

 

   Astăzi 30 ianuarie sunt prăznuiți sfinții Vasile cel Mare, Grigore Teologul și Ioan Gură de Aur. Urez multă sănătate, fericire, împlinirea tuturor dorințelor tuturor celor ce poartă aceste nume. La mulți ani!

Tot astăzi este ziua mondială împotriva leprei. După cum se știe boala este foarte contagioasă și are urmări dintre cele mai nefaste. Totuși știința a reușit să stopeze această boală care în trecut a făcut mii de victime. Este adevărat că am reușit stoparea leprei ca boală, însă am rămas cu leprele.

Leprele sunt indivizi care produc mult rău societății. Ei se găsesc așezați pe diferite trepte sociale ajungând chiar să ocupe posturi cheie în administrarea țării,exp. Președinte de țară, Prim Ministru, Miniștri, Consilieri Prezidențiali, Judecători, Procurori, Polițiști, Jandarmi, doctori, profesori, jurnaliști, etc.

Se recunosc doar la o privire mai atentă, mai ales dacă privirea o face un polițist, un procuror, aceștia adună probe despre lepră, îi controlează simtomatologia, îi verifică istoricul bolii, apoi cu dosarul de caz  merge la un judecător care va stabili tratamentul în funcție de gravitatea bolii, a se citi faptei.

Acestea ar putea fi posibile dacă polițistul, procurorul și judecătorul nu sunt și ei atinși de boală și nu au ajuns niște lepre, nu leproși.

Pentru ca toată lumea să poată identifica mai ușor leprele voi aduce definiția leprei din DEX:

Om lipsit de: conștiință, caracter, fără scrupule, ticălos. Viciu care macină chipul moral al omului.

Nu-i așa că acum ați descoperit toate leprele care ne înconjoară, care ne face viața grea, care fură profitul munci noastre? Sunt ticăloși și-s mulți. Doar vaccinul justiției poate eradica, ori cel puțin diminua efectul acestor nenorociți care ne-au despuiat și ne-au furat toată agoniseala țării.

Pentru ca justiția să administreze cu adevărat vaccinul împotriva leprelor, trebuie ca ea mai întâi să se scuture de ticăloșii din interiorul justiției. De asemenea trebuie să adune toate leprele din poliție, procuratură, politică, administrație, mass media, doar după ce se va face această epurare în scop sanitar-moral, se va putea trece la tratare în masă a leprelor de tot felul, multe emanate din revoluție, altele sunt ereditare, iar altele sunt infectate prin contactul cu alte lepre.

Dumnezeu să ne ajute! E Singurul deocamdată. Poate peste niște ani vor mai fi și alte instituții care vor lupta împotriva leprelor.

 

UNA pe ZI. Ziua internațională a automobilului, ori graba strică treaba.

 

    29 ianuarie 1889 ziua automobilului. Ziua când un dispozitiv mecanic denumit Motorwagen a primit un brevet imperial. A fost realizat de inginerul Karl Benz care, de altfel, s-a și prezentat pe străzile orașului Mannhein cu ciudata sa construcție pe trei roți, în care se puteau cocoța doi călători.

În cei 133 de ani de la apariție, primitivul automobil cu ardere internă în patru timpi a suferit o uriașă transformare. De la viteza uluitoare de 15 km/h cu cât circula Motorwagenul în 1889, la mașinile din ziua de azi care pot rula cu peste 200 de km/h. Progresul nu cred că a fost în beneficiul oamenilor. Doar aparent. În schimb, cu cât mașinile au devenit mai sofisticate, mai robotizate, cu atât oamenii au devenit mai stresați. Televiziunea, mai apoi internetul, au răpus sufletul din om.

Mașinile, televiziunea și internetul au distrus empatia, socializarea, bucuria de a trăi. Deși avem mașini de spălat rufe, mașini de spălat vase, servicii de catering, curierate, etc, noi, oamenii, suntem tot mai stresați, mâncăm în fugă, dormim cu ochii pe ceas, ne întâlnim cu copiii în weekend, ori seara când îi luăm de la creșă.

Oamenii în puținul lor timp liber nu merg să se întâlnească cu prietenii, să-și viziteze părinții, ori pur și simplu să iasă la un restaurant să mănânce un mic și să bea o bere, preferă să stea acasă, să vadă un film pe Netflix, ori să discute pe laptop cu prietenii virtuali.

Copiii nu mai aleargă în jurul blocului cu ceilalți copii de vârsta lor jucându-se de-a baba oarba, batistuța, mijoarca, hoții și vardiștii, etc., acum stau în casă, butonează telefonul și „vorbesc” pe mess cu prietenii.

Așadar, dacă știința s-ar fi oprit la tren și la vaporul cu aburi în paralel cu calul și trăsura și eventual bicicleta, fără cinema, fără televiziune, fără internet, oamenii ar fi fost mult mai „bogați spiritual”. Progresul a distrus interiorul individului, l-a transformat într-un sloi de gheață care privește doar spre Fata Morgana în versiunea modernă „Banii”.

Mașina a distrus poezia plimbărilor pe drumurile rustice, pe sub umbra duzilor și puful plopilor. Suntem tot timpul grăbiți, de multe ori nu ne vedem nici pe noi înșine, noroc că mai trecem pe lângă un geam de vitrină, ori dimineața oglinda ne reflectă fața. Întâi ești tentat să-l cerți pe cel pe care apa oglinzi ți-l aduce în față, să-l întrebi dacă a plătit întreținerea, chiria și impozitul dacă tot locuiește cu tine. Târziu îți dai seama că privitorul din oglindă nu este altcineva decât chiriașul sufletului tău.

Mi-ar fi plăcut să trăiesc în evul mediu, să îmi scot cu eleganță pălăria cu pene în fața doamnelor care se plimbau pe aleele vreunui parc, ori stau pur și simplu la taclale punând țara la cale, ori căutând pețitori pentru fetele bătrâne. Mi-ar fi plăcut să pot apăra doamnele de mitocani, ăștia au existat tot timpul și vor exista în continuare. Seara, când amurgul, în liniște, s-ar pogorî peste case, trimițând gâinile la culcare și scoțând, la fluieratul flăcăilor, fetele mari la poartă, eu să aprind lumânarea și să citesc nepoților povești cu cavaleri rătăcitori.

Astăzi lumea este artificială, găunosă, lipsită de suflet, rece ca un sloi de gheață, gata să calce pe cadavre, lipsită de compasiune, de milă, de dragoste. Nu se mai căsătoresc, trăiesc în parteneriate. Sunt un fel de tovarăși într-o firmă în care fiecare a investit 50% din suflet. Nu este obligatoriu să fie un parteneriat civil între un bărbat și o femeie, poate fi și între două femei, ori doi bărbați. De altfel nici cuvântul mamă și tată nu mai sunt de actualitate, chiar nu mai este de „bonton”. Acum strigi părinți cu apelativul „părinte”, sigur, părinte unu, părinte doi. Fiindcă în actuala situație nu se știe care dintre ei e tata, care dracului e mama, de aceea pentru a nu-i încurca îi strigi doar „părinte”.

Ce-i mult strică, spune un proverb. Prea mult progres a stricat bunul mers al sufletului, a distrus spiritul. Oamenii au devenit vulgari, triviali, mitocani, ticăloși, ipocriți, insolenți, indolenți, cinici.

Copiii sunt introvertiți, anxioși, nu mai au copilărie. Au doar telefon.

Nu citesc, cărțile cu basmele copilăriei mele acum sunt interzise pe motiv că provoacă tulburări emoționale, în schimb au voie la fel de fel de jocuri video care mai de care mai violente.

Am pornit de la automobil. După părerea mea nu a adus nimic bun pentru OM.

Și pe vremuri se trăia destul de bine, poate mult mai liniștit. Omul nu era informat în timp real și nici atât de manipulat ca astăzi. Nu auzea toată ziua de dimineață până seara toate posturile de televiziune că Rusia va invada Ucraina. Ne-am săturat dracului de știrea asta. Știe Ucraina cât plătim factura la gaz și curent, cât este litrul de benzină, cât costă un kg de carne? Astea sunt problemele românilor. Au mai fost diferendumuri între Rusia și Ucraina, este ca o ceartă între doi soți care s-au despărțit după o mezalianță. Să nu fugim de propriile probleme. Dacă nu exista televiziunea și internetul, evident nici radioul, habar nu aveam de ciondăneala dintre cele două state.

Și totuși, chiar și fără voința mea, știința a evoluat mult, însă nu atât de mult, fiindcă nu a răspuns la o întrebare: unde merge sufletul după moarte? Și mai este una: unde este sălașul Domnului? Că doar mașinile oamenilor au ajuns pe Marte, tot nu au dat de el?

 

 

Nicolae Ceaușescu

 

Astăzi se împlinesc 104 de la nașterea lui Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului Comunist Român, Președintele Republici Socialiste România din 1974, în perioada 1965-1989.

Spun istoricii și deontologii emanați de revoluție, ori cu studiile făcute după revoluție, însă sunt mulți și dintre cei care au trăit în jurul lui Nicolae Ceaușescu, că N. Ceaușescu nu ar fi fost altceva decât un țăran șiret și analfabet. Tot ce se poate. Nu am trăit în preajma „tovarășului”. Însă l-am auzit vorbind liber și nu avea un discurs prost, sigur, el avea probleme cu dicția și nu pronunța bine unele cuvinte dau ca exemplu: „peroada”, a, nu, ăsta altul nu-l pronunță bine.

În perioada de după 1965, industrializarea țării a luat un adevărat avânt. Construcțiile industriale cât și cele de blocuri de locuințe, creșe, grădinițe, școli, au cunoscut o dezvoltare fără precedent. Țara era un adevărat șantier. Toți cetățenii patriei aveau un serviciu. Cei care nu munceau erau condamnați, conform decretului 153/1970, până la 6 luni închisoare contravențională. Condamnații erau obligați să muncească în agricultură ori pe șantier.

Oamenii în perioada 1970-1980 își petreceau concediile la munte, ori la mare, prin bilete de la sindicat, ori pe cont propriu.

Ceaușescu, mai ales după invazia țărilor membre ale Tratatului de la Varșovia în Cehoslovacia, a fost remarcat de occident. Faptul că Secretarul General al PCR dintr-o țară membră a Tratatului de la Varșovia, a condamnat cu vehemență atacarea Cehoslovaciei și arestarea conducerii existente în această țară, i-a adus recunoașterea internațională. Asta nu însemna că occidentul începuse să iubească România, ori pe Ceaușescu, ci văzuse în Ceaușescu o posibilă opoziție la politicile Moscovei.

Ceaușescu, pe durata cât a fost Secretar General al PCR și mai apoi din 1974 când a devenit și Președintele țării, a avut întâlniri cu președinții SUA, care fie au făcut vizite în România, fie l-au primit pe Ceaușescu în vizită la Washington, întâlniri avute cu Nixon, Carter, Ford. Menționez dineul oficial oferit de Richard Nixon și Patricia Nixon în cinstea soților Ceaușescu. Președinții Franței, generalul de Gaule, președintele D’Estaing, Pompidou, Mitterand. S-a întâlnit cu regina M.Britanii, Elisabeta a II, care l-a primit cu cel mai mare fast. Vizite în China, Coreea și în multe alte state. Asta era ca o recunoaștere a meritelor analfabetului Ceaușescu la politica externă a României.

Despre Ceaușescu se pot scrie tomuri întregi. Mă opresc aici, însă nu înainte de a face precizarea că Nicolae Ceaușescu a fost cel mai mare om politic de după cel de-al doilea război mondial.

Nu cunosc motivele pentru care s-a luat hotărârea să plătească datoria externă, este foarte probabil, văzând cum ne tratează și în ziua de astăzi Băncile Internaționale, ca România să fi fost forțată să plătească datoria externă. Istoria va desluși și această încâlcită problemă. În perioada 1982-1989, în România totul fusese cartelat și raționalizat. Oamenii aveau bani, nu aveau alimente, gaze, curent electric. Pentru asta Ceaușescu a fost judecat sumar de un tribunal Militar instituit ad-hoc și executat la câteva minute după ce a fost dată hotărârea instanței de condamnare la moarte prin împușcare. Sentință executată în data de 25 decembrie 1989. Nicolae Ceaușescu, cântând „Internaționala”a mers cu mâinile legate la spate spre locul de execuție. Dumnezeu să-l ierte!

Președinții de după revoluție, toți democrați, toți doctori în științe, profesori, oameni cu carte, cum s-ar spune intelectuali distinși, la fel și premierii și miniștrii și parlamentarii și cu toate astea acești oameni rasați au dus România de râpă, în timp ce un analfabet reușise să facă România să strălucească pe firmamentul lumii.

Iohannis, în cei 7 ani și ceva de când este locatarul Cotroceniului, nu a făcut nici o vizită în afara țării din care să se întoarcă acasă să spună poporului că el a reușit să aibă contacte cu șefii unor state cu care noi urmează să facem o dudă. Timp de 7 ani a dormit pe banii statului. Nu este băgat în seamă de nimeni, noi nu existăm pentru țările Europei și țarile NATO, pentru SUA nici atât, dovada: ultima întâlnire a lui Biden cu liderii statelor din NATO, mai puțin România. Franța își permite să spună că trimite trupe în România. Iohannis a auzit de asta? Pentru ce devenim teatru de război?

Nu pot să-l condamn pe Ceaușescu după ce am văzut ce nevolnici ne-au condus România. Am tremurat de frig, ne-a fost foame pe timpul lui Ceaușesu, cel puțin atunci țara plătea datoria externă. Acum răbdăm de foame și de frig, stăm pe întuneric pentru ca niște îmbuibați să se îmbuibe și mai mult, pentru ca datoria externă să crească și mai mult.

Este un paradox al istorie să-l condamni la moarte pe acela care ți-a dat și să-I faci eroi pe aceea care ne-au distrus.

 

172 de ani de la nașterea Poetului Nepereche.

 

  La 15 ianuarie 1850 se năştea, la Ipoteşti, Mihai Eminovici, cel de-al 7-lea copil din cei 11 pe care îi va avea tatăl său căminarul Gheorghe Eminovici şi mama sa Raluca Eminovici.

Nu voi descrie biografia marelui poet, voi încerca numai să spun câteva cuvinte, atâtea câte pot eu, despre ce a însemnat această fiinţă, meteorică, pentru mine.

Când pronunţ numele Eminescu, Iosiv Vulcan a schimbat numele din Eminovici în Eminescu, mă gândesc la poezia istorică, la poezia de dragoste, la basmele scrise, la articolele critice scrise în presa vremii chiar şi împotriva partidului pe care îl agreea.

   Nu pot să recitesc poezia „Scrisoarea a III” fară să nu las câteva lacrimi amare să ude fila cărţi, nu pentru vitejia lui Mircea, nu pentru demnitatea Bătrânului ce a ştiut să-l înfrunte pe neînvinsul Baiazid, ci pentru slăbiciunea, laşitatea, lipsa de demnitate, umilinţa, hoţia, celor ce stau în scaunul ocupat odată de marele Mircea. Tot în poezia istorică caută eliminarea relelor din ţară atunci când întreabă şi invocă venirea celui ce a fost Vlad Ţepeş :

Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

O, Doamne, dacă îl vezi pe Ţepeş, Mărite Poet, trimite-l! Acum e mai mare nevoia decât atunci. De altfel poezia de mai sus nu este numai despre Vlad Ţepeş, este poezia geniului, despre modul în care percepe  viaţa.

Poezia despre dragoste este înălţătoare, triumfătoare, dar şi trădătoare.

Geniul şi anticiparea ştiinţifică a lui Eminescu s-a putut observa în multe lucrări, dar cu precădere în Luceafărul şi La Steaua.

Eminescu este la fel de important pentru noi cum sunt: munţii, Dunărea, ori Marea Neagră.

„Dunăre de nu aveam, Jiul Dunăre făceam”, ne spune poetul V. Carianopol. Eminescu de nu aveam, munţii noi îi dărâmam şi-un Eminescu făceam.

    172 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu. Sunt destui detractanţi care vor să-l scoată pe Eminescu din literatura română. Cred că este suficient răul făcut de Maiorescu  împreună cu soţia lui Slavici, la ordinul consulului imperiului Austro-Ungar, atunci când, deşi sănătos, Mihai Eminescu a fost închis în casa de nebuni, la vârsta de numai 33 de ani.

Au scris mulţi despre Marele, Inegalabilul, Românul, Mihai Eminescu, eu nu am făcut astăzi decât să reamintesc românilor că acum 172 de ani s-a născut Omul Nepereche.
Mulţumesc pentru poză :marianaqurza.ro

Omicronul din facturile de gaze și curent

 

   

    Trăim vremuri ciudate, unice în istorie. Coronavirusul, acest virus nesimțit, venit, Dumnezeu știe de unde, ne-a schimbat viețile. Părinții nu-și mai pupă copiii, mirele nu-și sărută mireasa, copiii nu se mai joacă la școală. Oamenii umblă mascați pe stradă de parcă am trăi în filmele americane de groază a cărei acțiune se petrece într-un viitor îndepărtat. Din cauza acestui virus care ia diferite forme mai ceva ca zmeul din poveste, oamenii au rămas fără locuri de muncă, întreprinderile se închid, doctorii sunt importanți și spitalele gem din cauza supraaglomerării. Suntem obligați să ne vaccinăm, de fapt suntem într-un maraton al vaccinărilor, într-o escaladare a numărului de vacinuri pe cap de locuitor. Marile concerne farmaceutice producătoare ale vaccinurilor își freacă mâinile și prosperă.

     În fapt, problema cea mai mare a românilor, în aceste zile calde de iarnă, este FACTURA.

Da, Factura la gaze, factura la curent, factura la încălzire. Prețurile au crescut într-un mod iresponsabil, pare că a fost un concurs cu tema „cine are prețul cel mai mare” între distribuitorii de curent și gaze. Ne îngrijorează coronavirusul? Dă-l încolo. E de doi ani aici, ne-am obișnuit cu el.

  Să ne îngrijoreze ce se va întâmpla de la 1 aprilie 2022 când vor veni facturile neplafonate, necompensate și care va avea adevăratul preț pe metru cub /gaze și kw/oră. Cum vor putea plăti oamenii obișnuiți care au un venit de până la 4000 de lei/lună  și patru copii? Gazul metan se vinde la această oră între 10 și 14lei/mc. O familie obișnuită consumă cel puțin 3-400 metri cubi pe lună într-o iarnă mai zbârlită puțin. Asta înseamnă că factura la gaze va fi de 3000-4000 de lei/lună, mai adăugăm și factura la curent care se mai ridică și asta la 300 de lei. Aici va fi marea problemă. Bun! Îmi veți spune că mai este până iarna viitoare. Să ne gândim la factura de acum. Dacă depășim metri cubi supuși compensării plătim gazul cu 2,92lei/mc. Asta înseamnă că factura care are un consum de 300 de metri cubi va avea valoarea de 900 de lei, la care mai adăugăm telefoanele, curentul, apa, TV, banca (CAR), faceți socoteala, mie îmi este groază.

   Oamenii buni, asta este marea noastră problemă acum. De coronavirus scăpăm, de frig, nu. Nu am auzit pe nimeni să vină cu soluții. Parole, parole, cum ar spune o mare cântăreață. Spunea ministrul energiei, îmi scapă numele, nu mi-a dat nici un motiv să-l rețin, că vor face investiții în sistemul energetic. Omule, nu am nimic împotrivă să faci investiții, însă asta înseamnă să avem un rezultat peste niște ani, or oamenii îngheață de frig azi. Doamne, cum a putut România să ajungă în starea asta de degradare economică? Ce blestem planează asupra noastră? Cum am putut fi, cum putem fi atât de creduli încât să credem că străinii ne vor binele? Străinul întotdeauna a fost pervers, ipocrit, viclean, gata să ne pună genunchiul pe grumaz. Noi ce am făcut? Ne-am rugat de occident să vină să ne jupoaie, că la o adică se vor găsi hingheri printre politicienii români.

  Răul, pe care singuri și binecuvântați de occident, ni l-am făcut, nu are echivalent în toată istoria noastră milenară. Domnitorii fanarioți, greci din Fanar-ul Constantinopolului, nu au distrus cele două principate române cât au distrus nemernicii politicieni din 1990 până astăzi.

   Toți sunt vinovați. Toți s-au complăcut. Toți au vândut. Toți au furat. Toți au distrus. Toți ne-au distrus. România a ajuns nu la fundul sacului, ci mai jos de atât.

   Ne plângem de virus? Va ajunge ziua, ferească Dumnezeu, când ne vom ruga de el să vină să ne ia.

  Oamenii ies în stradă și protestează împotriva măsurilor restrictive cauzate de răspândirea virusului Covid cu multiplele lui variante. Nu am auzit pe nimeni strigând împotriva facturilor uriașe care deja vor începe să sosească.

  Oameni buni, să ne rugăm la Dumnezeu să nu scadă temperatura afară sub -10 grade Celsius, va fi groaznic. Nu vom avea cu ce plăti. Asta este problema reală a României. Aceste creșteri uriașe ale prețurilor vor băga, și ce bruma întreprinderi mai avem, în faliment.

   Va veni timpul oameni buni când vom ieși în stradă de frig, vom alerga să ne încălzim, probabil nici atunci nu vom protesta.

  Mă întreb ca un om bătrân, ce în viață am văzut multe, am citit despre multe lucruri, România mai există, ori trăim într-un perimetru fantomatic? Poate că eu sunt într-un coșmar, poate nu mai știu realitatea, poate sunt senil, poate nu reușesc să înțeleg progresul, progresiștii, părinte unu, părinte doi, poate noile generații sunt niște umanoizi și eu îmi fac probleme degeaba.

Sunt totuși fericit că avem legea care dă voie bărbaților să nască. Asta ne lipsea, vorba lui Bulă.