Tratat de dezinformare

 

   

Vladimir Volkoff a pus pe fațada copertei cărții sale Tratat de dezinformare următoarele idei esențiale:

                Discreditați tot ce merge bine în țară!

                 Implicați conducătorii în acțiuni ilegale!

                Subminați-le reputația, supuneți-i disprețului!

                Răspândiți discordia între cetățeni!

                Întărâtați-i pe tineri contra bătrânilor!

                Ridiculizați tradițiile!

Prin urmare toată arta războiului se bazează pe înșelătorie. Asta o știe și Bush și Blair.

Privind îndemnurile scrise de Volkoff văd ce se întâmplă în țară de 30 de ani încoace. Aș putea să iau punct cu punct toate aceste îndemnuri și să le pun în oglindă cu ce s-a întâmplat în România.

Discreditați tot ce merge bine în țară! Ăsta a fost ordinul dat de cei care acum ne-au ocupat. Asta s-a întâmplat cu industria românească a fost discreditată. Îmi amintesc că guvernul Ciorbea vorbea despre marile noastre centre industriale ca despre niște căpcăuni economici, energofagi falimentari ai României. Mai propunea premierul Ciorbea, și liderii Convenției Democrate care-i susțineau guvernul, ca marile unități industriale să fie privatizate simbolic pe un dolar cu condiția ca noii proprietari să investească în întreprinderile preluate. Pentru că, mai spunea Ciorbea, doar așa vom avea privatizare pe pâine, iar la capătul tunelului să se vadă  luminița.

Privatizările au fost făcute nu chiar pe un dolar, ci pentru „câțiva dolari în plus” intrați în buzunarele largi ale decidenților politic. După privatizare, instituțiile trebuiau să urmărească mersul investițiilor pe care trebuiau să le facă în intreprinderile achiziționate noii proprietari. Din nefericire nimeni nu a urmărit aceste investiții, nu aveau nici un interes, banii primiți când s-a făcut tranzacția privatizării au fost suficienți să-i facă să închidă ochii la nerespectarea legii, iar noii patroni, sprijiniți politic, au băgat în faliment întreprinderile achiziționate. Patronii după declararea falimentului au dezmembrat uzinele și le-au dus la fier vechi, de aici au luat bani frumoși pentru ei, păguboși pentru statul român. Din aceste motive au fost distruse bijuteriile industriei românești, dau două exemple: Uzinele 23 August din București, Electroputere Craiova și multe altele.

Rezultatul final a fost distrugerea în proporție de aproape 90% a industriei românești.

Agricultura, care, în 1989 avea sisteme de irigații, diguri și canale de aducere a apei, infrastructură pentru creșterea animalelor și mari complexe agro-industriale, a fost distrusă fără milă, ordinul distrugerii agriculturii a venit din același loc și pe aceleași canale. Săpânii de acum știu despre ce vorbesc.

Ce este ciudat, foarte ciudat, au dispărut animalele din curțile țăranilor, de fapt au dispărut țărani ca populație activă. În vremea tinereții și copilăriei mele, însă venind din negura vremurilor, fiecare gospodar de la sat avea o vacă, capre, oi și păsări pe lângă casă, plus caii cu care se aducea din câmp toate bucatele și nutrețul pentru ca animalele să aibă ce mânca pe timp de iarnă. Noi, oamenii, ne îngrijeam ca animalele din bătătura noastră să fie bine hrănite și adăpate, iar ele în schimb să ne dea, lapte, ouă, lână, miei și viței, porci pentru perioada de iarnă. Țăranul dimineața nu lua sacoșa în mână să meargă la prăvălie să-și cumpere de mâncare. Mergea în pivniță, în cămară ori în celar, după cum avea fiecare depozitate alimentele, de aici luau slană, șuncă, brânză, oua, carne de la garniță, cârnați afumați întinși pe culme, făină și mălai din hambar. Doar de sărbători cumpărau zahăr, orez și drojdie.

Acum animalele au dispărut, țăranii, se numesc așa fiindcă locuiesc la țară, stau cu mâinile proptite pe vârful ulucilor privind în lungul drumului, ori în înapoia vieții. Din mici producători care își asigurau traiul zilnic acum au devenit consumatori și, la fel ca aceea care locuiesc la oraș, dimineața își iau sacoșa pe umeri și merg la prăvălie să-și cumpere cele necesare traiului.

A fost posibilă această dezrădăcinare a țăranilor din cauza politicilor proaste ale guvernanților. Dintr-o dată laptele produs în gospodăria țăranilor nu mai era bun. Brânza nu respecta normele de igienă. Găinile aveau gripă, porcii Pestă, iar vacile înnebuniseră.

Mai mult decât atât, de la țară a dispărut apa potabilă. Când eram copil și mai târziu când munceam pe câmp, găseam fântâni, unele vechi de sute de ani. De acolo beam apă. Mai târziu gospodarii și-au săpat fântâni în propriile ogrăzi, să nu mai meargă în drum să ia apă de la fântânile săpate cu zeci de ani înainte și care erau în afara gospodăriilor pentru aș putea potoli setea și călătorii ce s-ar fi nimerit să circule pe acolo. Acum constatăm că, dintr-o dată, apa din fântânile noastre este infestată. Așa a apărut în supermarket-uri apa de vânzare. Cumpărăm APĂ. Groaznic.

Iată cum, dispărând aceste activități specifice satului, au dispărut și tradițiile. Ne dispar rădăcinile. Populația îmbătrânește, în jur nu mai apar vlăstare. Viitorul nostru ca neam este sumbru.

Cu ceva timp în urmă #reziștii au dus o campanie de  asmuțire a  tinerilor împotriva bătrânilor. S-a ajuns până acolo încât copiii își alungau proprii părinți din casă. Ce nemernici au putut pune la cale asemenea ticăloșii?

Iată dară cum ceea ce mergea bine în țară, ceea ce asigura un loc de muncă românilor, a fost distrus bucată cu bucată, unitate cu unitate.

Românii rămași pe drumuri din cauza închiderii unităților unde își câștigau pâinea, cu lacrimi în ochi, au luat drumul bejeniei. A plecat aproape jumătate din populația activă a României. În Țară au rămas copiii, bătrânii și cei bolnavi. Îci colo mai vezi câte un român care merge la lucru. Dintr-o populație de 19 milioane de locuitori, avem 5 milioane de salariați, foarte puțini.

Instituțiile statule au fost supuse oprobriului public printr-o denigrare susținută. Mă refer la Parlament, la Sănătate, la Învățământ și multe altele.

Cele mai hulite două cuvinte în România acestor ani, acestor vremuri, este: „IUBESC ROMÂNIA”

Partidele politice care ar fi trebuit să aibă în Parlament și în spațiul public confruntări de idei bazate pe ideologii, s-au transformat în adevărate lupte. Liderii unor partide, împreună cu șeful statului au asmuțit populația pe un alt partid considerându-l pe acesta răspunzător de toate relele întâmplate României în cei 31 de ani, uitând cu bună știință, că jumătate din această perioadă au fost tocmai ei la guvernare. Populația, la rândul ei, simpatizantă a uneia dintre tabere s-a poziționat antagonic, talibanic, chiar, împotriva celeilalte.

Iată cum s-au făcut toate exact după cartea lui Volkoff, ca la manual.

               

Despre discriminare

 

Sebastian Colțescu a fost suspendat din arbitraj până la sfârșitul sezonului pentru că ar fi spus despre un personaj din staful unei echipe că este negru. Întreb pentru o vecină curioasă: „dacă jucătorul era blond, cum sunt norvegienii, suedezii și ceilalți nordici și ar fi zis: „ăla blondul” la fel ar fi fost sancționat?

Europa cu democrația și normele ei a luat-o razna.

În România am văzut persoane politice hărțuite de demonstranți fără ca oamenii legii să intervină. De ce? Este democrație.

Despre români se spune în Europa că sunt țigani, nimeni nu sancționează pe aceea care strigă astfel de sloganuri. Personal nu am nimic cu țiganii, chiar îi consider un popor descurcăreț, de multe ori prea descurcăreț. Un popor unit, un popor care știe ce vrea și vrea ce știe.

Colțescu ar fi trebuit să-l decoloreze pe acel negru? Dacă spui că o persoană este neagră, doar pentru a face deosebirea de una galbenă înseamnă că îl discriminezi? Că îl batjocurești? Dacă spui despre un român că este brunet, așa cum sunt și eu, ar trebui să mă simt ofensat? Cred că în situația dată Colțescu ar fi trebuit să fie apărat de statul român și nu noi să-l încriminăm primii.

Există un continent plin cu populații de culoare neagră, mă refer la Africa, există Asia o mare de popoare galbene, există Europa cu populație albă, Americile cu populații albe și de culoare.

Cum ar trebui să procedăm când mergem în Africa și ajungem în Congo într-un un trib de băștinași? Să ne prefacem că nu le vedem culoarea? Ei înșiși sunt mândri de aspectul lor.

De la un timp democrația a început să-și depășească limitele. Exemplu: Spunem despre o minoritate sexuală că este gay, imediat suntem taxați că am făcut o discriminare. Dacă spunem că sunt heterosexuali este în regulă, însă se revoltă minoritatea că nu le recunoaștem drepturile.

Am senzația că din ce în ce democrația este mai mult a minorităților, fie că vorbim de culoare, orientare sexuală, ori religioasă.

Un alt aspect al noii democrații. Strig din toți bojogii mei de român: „Trăiască România, stat liber, unitar și independent”. Hopa, ONG-urile, UE și alți cârcotași încep să strige mai tare ca mine etichetându-mă drept naționalist xenofob periculos.

În România pensionarii sunt discriminați. Persoanele cu dizabilități pot fi discriminate, dacă îi zici unuia fără o mână că este ciung, dacă nu are picioare și îi zici că este olog îl discriminezi,ș.a.m.d.

Dincolo de sentimentul de compasiune pentru persoanele cu dizabilități, indiferent cum ne adresăm noi către ei, nu le rezolvăm problemele. Ei vor rămâne tot orbi, ologi, ciungi, etc. 

Îi zic unui consătean care este țigan: „băi țigane”. Lucrurile sunt grave, sunt rasist. Dacă el îmi spune mie că sunt român eu trebuie să mă consider discriminat?

În viitorul nu prea îndepărtat este posibil să ne considerăm discriminați când ni se va spune că suntem români. Există o fugă a românilor de propria naționalitate. Probabil și ăsta este unul dintre motivele care ne determină să ne căutăm conducători din alte nații: exp: germani, maghiari, francezi, etc.

Dacă fac discuție despre marii noștri înaintași: Mihai Eminescu, Creangă, Caragiale, Sadoveanu, Arghezi, ori despre Ștefan cel Mare, Țepeș, Mihai Viteazul, etc. îmi sare în cap H.R.Patapievici, acest evreu polonez pripășit în România, care îmi va spune că noi, românii, dacă vrem să fim respectați în Europa trebuie să aruncăm peste bordul istoriei balastul înaintașilor noștri.

Românii, mai bine spus o parte din conducerea politică a Țării, văd viitorul nostru doar prin ochii americanilor ori ai UE.

Întreb: „România mai contează ca stat?”

 

 

 

 

8 martie. Ziua femeii. La mulți ani femeie!

 

    Mahatma Gandhi: „Femeia nu este sexul slab. E cel mai nobil dintre cele două, prin puterea sa de sacrificiu, de suferință în tăcere, de umilință, credință și cunoaștere.”

    Camil Petrescu: „Dacă nu ați văzut niciodată o femeie care iubește, atunci nu ați văzut niciodată o femeie frumoasă.”

    Bedros Horasangian: „Nu cred în clișeul cu sexul slab și tare. Sunt convins că femeile au împins lumea înainte.”

    De Finod: „Femeiele ne-au făcut să pierdem raiul, dar îl regăsim de multe ori în brațele lor”.

    Honore de Balzac: „Niciodată femeile nu au fost mai puternice decât după ce au fost înfrânte.”

    Este dificil să înțelegi femeia, să pătrunzi în mintea ei.   

    Legenda spune așa: „Un pescar a prins peștișorul de aur. Pentru a nu fi omorât, peștișorul a promis că îi îndeplinește o dorință. Pescarul a ordonat bietului peștișor să-i facă un pod care să aibă un capăt pe pământ francez, apoi să continuie peste oceanul Atlantic până pe țărmul american. Peștișorul s-a plâns că dorința lui este exagerată și că el, un biet peștișor, fie el și de aur, nu  va putea realiza un asemenea proiect. Atunci pescarul a renunțat la prima dorință, în schimb i-a cerut peștișorului să-i spună ce gândește nevasta lui, a pescarului. Peștișorul s-a gândit puțin, apoi a răspuns: „ori de unde până unde voiai să fie podul? Este, totuși, mai ușor pentru mine să fac această uriașă construcție, decât să aflu ce gândește femeia ta”.

Oscar Wilde :„Femeile sunt creaturi menite să fie iubite, nu înțelese.”

            Toate comorile ascunse și nevăzute ale universului le găsim într-un suflet de femeie.

            Femeia a fost tot timpul un simbol al frumuseții, al gingășiei și delicateții.

            Dumnezeu, în marea să iubire pentru oameni, a făcut două ființe minunate: femeia și floarea.

Femeia știe să-și ascundă  suferința în spatele unui zâmbet înșelător.  Femeia, prin grație și frumusețe, a inspirat mulți artiști de-a lungul timpului. Femeia a fost cântată, elogiată, adulată în versuri, proză, pictură, ori sculptură.

Femeia a fost schinjuită și umilită de puternicii zilei fiindcă s-a ridicat mai sus decât condiția ei de femeie.

Marele Grigore Vieru spunea despre femeie că este: „al cincilea anotimp…poetic, romantic și atotcuprinzător.” Definiția aceasta surprinde exact complexitatea femeii.

             De-a lungul timpului multe lucruri au fost rezolvate de către femei, indiferent dacă au fost de domeniul politic, militar, științific. La fel de multe lucruri au fost și încurcate. Aceasta este femeia, sarea și piperul vieții. Fără ea viața ar fi insipidă.
            Femeia este mamă, soție, bucătăreasă, amantă, iubită. Ea este aceea care înghite toate răbufnirile bărbaților, care suportă toate mitocăniile soților. Ea ne oblojește sufletul când suntem răniți. Ne hrănește când suntem flămânzi și ne adapă când setea ne cuprinde. Tot ele ne ajută pe noi, bărbaţii, să înţelegem ce vor femeile să înţelegem. Bărbatul are muşchii, femeia are capul.
           Femeia a pornit războaie, a adus pacea acolo unde bărbaţii s-au împotmolit, a făcut regi din ţărani şi a distrus regate.
           Femeia este mai puternică decât un bărbat, numai că puterea ei nu stă în masa musculară, ci în modul în care percepe lucrurile. Să mulțumim cerului că femeile nu sunt conștiente de puterea lor. Femeia e pata de culoare a vieții, e bucuria de a trăi. Femeia este ceea ce vrea ea să fie.

              Femeia este  sprijinul bărbatului puternic, este motorul din spate care-l împinge în sus pe treptele nevăzute ale puterii.

            Femeile sunt adevărate eroine care luptă pentru scopurile lor și care trec prin viață cu fruntea sus. Femeile adoră să fie respectate și iubite.
          Am considerat întotdeauna femeia ca pe o redută. În viaţă, a trebuit  să elaborez strategii, să fac învăluiri, asalturi, ofensive, contraofensive, pentru a putea cuceri femeia şi a mă bucura de farmecele trupului său. Numai violatorii se aruncă asupra femeilor precum lupii asupra prăzii. Femeia este o poezie erotică, fiecare parte a trupului ei este un vers din poezie.

                Iubiţi femeia, nu lăsaţi necitit niciun cuvânt de pe trupul ei! 

La mulți ani, Femeie!

Mulțumesc pentru poză: peroz.ro

 

 România comemorează astăzi 44 de ani de la dezastrul natural din 4 martie 1977. Acel cutremur ne-a luat total prin surprindere, mai ales că venea la o distanță de 37 de ani de ultimul mare cutremur care zguduise țara. Bucureștiul, dar mai ales orașul Zimnicea, au fost cele mai afectate de seism. Populația țării a acționat ca un singur om. Noi, cei care eram mai departe de zona afectată, am contribuit cu bani și îmbrăcăminte pentru sinistrați. Muncitorii și-au donat câte o zi din salariu pentru „Fondul de Solidaritate” creat pentru ajutorarea celor rămași fără locuință. Armata, gărzile patriotice, cascadorii de la studioul cinematografic București, alți cetățeni ai țării, au participat nemijlocit la salvarea celor prinși sub dărâmături, apoi la îndepărtarea molozului și reconstruirea de locuințe. Faptul că exista o conducere unică în acel moment a fost benefic pentru țară. Mă gândesc cu groază ce s-ar putea întâmpla acum, dacă, din nefericire, am fi loviți de un alt seism la fel, sau poate chiar mai puternic?
     Cine ar conduce operațiunile: primul ministru, președintele, sau ordinele ar fi contradictorii?
     Atunci, la cutremurul din *77, am văzut multe ruine, credeam că doar după mari seisme ne este dat să privim uzine, fabrici, complexe agricole etc. toate în paragină și ruină. După *90 Dumnezeu ne-a ferit de seisme mari, dar oamenii (oare au fost oameni?) din fruntea statului au reușit prin hoție și indolență să aducă industria în stare de ruină, așa cum arătau cele distruse de marele seism.
Trăim vremuri tulburi cu mișcări tectonice în politica românească. 

Să ne ferească bunul Dumnezeu de un nou cutremur precum cel din 1977. În România zilelor noastre nu sunt bani nici să se mărească alocațiile copiilor, dar să se mai reconstruiască ce ar putea distruge un eventual cutremur.

Să facem un exercițiu de imaginație. Ce credeți că ar face „dragul” nostru Președinte în cazul unui cutremur. Ați ghicit, nici nu era greu. Întâi va spune populației să poarte mască și să se spele pe mâini, după care, va spăla putina și, împreună cu numeroasa sa escortă, ar pleca la munte pentru relaxare. Premierul României ar veni în fața televizoarelor și ne-ar comunica ritos:„nu sunt bani” Descurcați-vă! Cutremurul nu a fost prins în buget.

Barna, cu privirea lui fixă și ochii beliți, ar privi tâmp în camerele de luat vederi după care, plin de emfază, ar declara următoarele: „cutremurul a venit pe fondul guvernării trecute a PSD. Doar PSD-ul, prin măsurile luate în perioada 2017-2019, au pus bazele acestui seism. Așadar, noi, ca alianță politică de după 2020, nu avem nicio obligație față de populația săracă, mai ales că nu sunt votanții noștri.

Kelemen Hunor, calm, cu fața senină, va declara fără rezerve: „fiind vorba de distrugeri aflate în partea regățeană a României spun doar atât: nem tudom romano”

În 1977 a fost posibilă reconstrucția României, în urma dezastrului provocat de cutremur, fiindcă țara avea o conducere unitară. În fruntea României se afla un „analfabet”, cel puțin așa este considerat de unii politicieni din ziua de azi, care a reușit nu doar să refacă tot ce a fost distrus de cutremur, însă în paralel să meargă și cu construirea metroului care, de altfel, a și fost inaugurat doi ani mai târziu în 1979.

De treizeci de ani suntem conduși de mari învățați, de doctori în științe, singura lor realizare în toți acești ani a fost faptul că au reușit să distrugă tot ce construise Ceaușescu împreună cu poporul în 25 de ani și, ca o altă mare realizare, a politicienilor de tip nou, a fost împrumutarea statului cu sume uriașe de bani pe care, aceeași dragi politicieni, împreună cu camarila lor, iau furat cu nesimțire.

 

Liberalii vinovați de înăbușirea în sânge a răscoalei din 1907.

 

          Sub domnia lui Carol I industria cunoscuse o oarecare dezvoltare, in schimb agricultura, care era principala ocupatie a populatiei tarii, ramasese mult in urmă. Practic relatiile dintre boierii ce erau proprietari pamantului, arendaşii, care se ocupau de administrarea moşiilor boiereşti și țăranii care munceau pe moșiile boierilor, erau de tip feudal. Țăranii, lipsiti de pamant, erau obligati sa lucreze pamantul boierilor aproape gratis. În 1905 aproximativ 48,7% din întreaga suprafață cultivabilă a regatului o deținea 0,6% dintre proprietarii de pământ, în timp ce 95,4% dintre proprietari, aproximativ un milion de familii, aveau 51,3% din terenul arabil. În preajma izbucnirii răscoalei 3,8% din numărul de familii țărănești locuiau în bordeie săpate în pământ, 26,5% locuiau în case cu o singură cameră, iar 69,7% în case cu două camere. Casele erau construite din lut, ori din gard de nuiele, erau învelite cu paie, coceni de porumb, ori trestie. Regele, el insusi, intaiul boier al tarii, mare proprietar de moșii, nu a fost capabil sa rezolve problema țăraneasca printr-o reforma agrară, acest neajuns a dus la multe rascoale ale taranilor, prima fiind in 1888 care a cuprins 27 din cele 32 de judete. A urmat rascoala din 1907 care a debutat in februarie in satul Flamanzi din Moldova, cuprinzand pana in martie si sudul tarii. Răscoala s-a declanșat pe fondul sărăciei țăranilor, a lipsei de pământ, a obligațiilor tot mai mari puse ca un jug greu pe spinarea țăranilor. Se spune, conform unor documente ale vremii, că în Flămânzi răscoala ar fi fost îndreptată împotriva arendașilor evrei. Foarte probabil, însă indiferent împotriva cui a pornit revolta țăranilor, vinovați pentru viața grea, sub limita sărăciei a țăranilor români, era statul român în frunte cu regele Carol I. In timpul crizei taranesti Carol I a promis țăranilor ca vor fi improprietariti printr-o reforma agrara daca vor inceta rascoala. 

Guvernul Conservator condus de Gh.Gr. Cantacuzino nu a fost capabil să reprime răscoala, în această situație și-a dat demisia. În locul guvernului demisionar a fost instalat un guvern liberal condus de D.A.Sturdza, având ca ministru de război pe generalul Alexandru Averescu, iar ca ministru de interne pe Ion I.C.Brătianu. Cei doi miniștrii au fost însărcinați de Carol I și primul ministru să facă un plan de înăbușire a răscoalei. Într-adevăr în timp de 10 zile a fost întocmit planul de luptă. 

Regele, in loc de reformă, a trimis armata care, in unele locuri, a folosit si artileria impotriva taranilor, Oltenia, omorând circa 10.000 de țărani (dupa alte surse numarul mortilor ar fi fost de 9.000, iar dupa altele de 11.000), generalul Avramescu, ministrul de război care a făcut planul înăbușirii răscoalei împreună cu I.I C. Brătianu, scria în Memorii că au fost 2500 de morți împreună cu ostașii căzuți în timpul evenimentelor. Concluzia cuprinsă în volumul VII, tomul II, al Tratatului de Istoria a României, coordonat de Gheorghe Platon, publicat în 2003, pare a fi cel mai realist: „Rezultatul general al represiunii s-a soldat cu mii de victime, la care s-au adăugat zecile de mii arestați, urmăriți și judecați pentru participarea directă sau adeziune la răscoală. Indiferent de numarul lor, chiar si un om daca ar fi murit, cineva tot trebuia sa plateasca. Nu s-a intamplat nimic, guvernul a mers mai departe, regele a uitat fagaduiala facuta țăranilor, cum ca vor fi  improprietăriţi cu pamant printr-o reforma agrara. Nici nu avea cum sa se tina de cuvant, atata timp cat el avea cele mai mari suprafete de teren arabil, forestier si pasune. Rezultatul a fost ca principalul sector  al economiei romanesti, in vremea in care era antrenata majoritatea covarsitoare a populatiei, a ramas intr-o stare primitiva.

            Interesanta a fost si pozitia primului ministru de atunci D.A. Sturdza care, desi cunostea situatia grea a taranilor (vezi discursul din Parlament din noiembrie 1907), nu a ezitat sa trimita armata sprijinita de artilerie impotriva taranilor, rezultatul a fost un adevarat genocid. 10.000 de oameni si-au gasit sfarsitul in urma gloantelor trimise cadou de regele „milostiv” al tarii. Desi au murit atatia oameni, nimeni nu a platit pentru asta. M-as fi bucurat daca regele Mihai ar fi recunoscut greselile facute in acea vreme si impreuna cu mostenitorii partidelor istorice si-ar fi cerut scuze poporului pentru sangele varsat in acele vremuri.

            Noi, romanii, suntem multumiti de modul cum a fost condusa tara de regele Carol I, atat de mult suntem multumiti, incat am vrea sa vina inapoi dinastia de Hohenzollern. Am uitat baile de sange in care au fost scăldati muncitorii grevisti din Lupeni din anul 1929, ori ceferistii din februarie 1933, sigur ca regele a primit un mare ajutor de la partidele politice ale vremii, respectiv PNT si PNL. Daca ne uitam atent la mainile celor care au condus tara in acele vremuri vom exclama precum Vitoria Lipan: “Gheorghita, vezi daca pe mainile lor scrie sange!”.Nu putem vorbi de o societate echitabila in perioada regatului, atata timp cat au fost omorati oameni numai pentru faptul ca si-au cerut drepturile salariale ori au cerut parte din pamantul pe care il munceau. Unii îmi vor spune că lucrurile nu sunt adevărate. Îi întreb doar atât, au fost îmuşcaţi ţărani şi muncitori în perioada descrisă de mine? Nici nu mai are importanţă care a fost motivul, important şi dureros este faptul că nişte oameni au fost omorâţi, prin urmare, acolo au fost comise crime.

            Mai nou a aparut o “alteta” cu pretentii de latifundiar nabab. Ma gandeam ca ar fi bine sa mosteneasca din averea ce a adus-o stra-strabunicul sau cand a venit in tara in 1866. Ce dracu astia au fost domnitori in Romania 80 de ani si au strans o avere mai mare ca regina M Britanii care, are o dinastie de cateva sute de ani.

            Eu zic sa mai cautati prin lumea asta, poate mai sunt ceva bastarzi care ateapta sa fie improprietariti de biata Romanie, ţară care este condusa de niste nevolnici.

            Saraca tara bogata,  cu capete incoronate si mâini inmanusate, de excroci ai fost furată.

Cîțu luat de valul trei al pandemiei

 

A început să se vorbească despre valul trei al pandemiei cu Sars-Cov2. Guvernul, ca de fiecare dată, este prins cu izmenele în vine. Cîțu, premier disciplinat, s-a urcat în mașină, a pus paznicii să pornească girofarurile și, sub ploaia de înjurături ale șoferilor trași pe dreapta, a ajuns la Cotroceni.

-Domn Președinte, ce ne facem, suntem morți. Cîțu și-a pus mâinile în cap, ar fi vrut să-și smulgă părul să-i demonstreze tătucului său cât este el de afectat.

-Stai blând, nu mai încerca să-ți smulgi ce nu ai. Ce s-a întâmplat? Stai, nu-mi spune încă! Ai masca pusă strâmb, ți-ai spălat mâinile? Ori iar umbli cu ele nespălate? Mă, ce mă fac eu cu tine? Președintele obosit de discuția lungă, s-a prăbușit pe un fotoliu. O clipă a rămas cu ochii ațintiți în pământ, apoi și-a amintit că are un musafir în audiență. A ridicat privirea plictistă și, cu un fel de „hai siktir” al buzelor încremenite într-un rânjet rău, s-a adresat lui Cîțu: zi mă, care-i baiul!?

-Vine valul trei de coronavirus. Ce ne facem? Premierul, disperat, privea la Președinte ca la mântuitorul său.

-Când vine mă, în ce dată, la ce oră, dă-mi toate detaliile. Cum vrei să-ți dau sfaturi, dacă nu-mi spui tot.

-Nu știu când vine, dar vine, așa a spus Vlad Voiculescu, ăsta a aflat pe sub mână de la niște doctori pe care îi are în nu știu ce comitet. Ce mai, e daravelă mare.

-Bă, ești prost! Tu te iei după Voiculescu? Ți-am spus de atâtea ori, în țara asta nu se mișcă nimic fără știrea mea. Ai înțeles? Președintele s-a ridicat din fotoliu și l-a privit pe Cîțu de la înălțimea funcției sale.

-Și dacă are Voiculescu dreptate? N-ai putea matale, tăicuță, să pui o vorbă bună pentru noi la prietena Merkel, să mai țină valul la ei în Germania, să nu-i dea drumul pe Dunăre să vină la noi. Mă gândeam să rețină valul trei la ea, la Merkel, măcar până la rectificarea bugetară din vară. Atunci facem rost de bani, luăm de la Transporturi, oricum nu-i va cheltui Drulă.

-Am să vorbesc cu ea, este o idee bună. Pune și tu pază întărită la graniță, să nu scape niciun virus în țară, mai ales din ăla britanic, nu are ce căuta la noi, englezii au ieșit din UE.

-Prin octombrie poate terminăm de vaccinat domn Președinte, nu pe toți, pe ăia care vor să se vaccineze. Cum s-ar spune, noi am vrut, ei nu au vrut, dacă, ferească Sfântul, pățesc ceva, nu vreau să zică rele despre noi. Domn Președinte, vă rog, faceți ceva, nu avem nici buget. Dacă vine acu* valu* trei nu putem nici să furăm din banii de măști, de dezinfectant și celelalte produse. Nu avem cum. Drăcia dracului, da ce bre valul ăsta trebuie să vie așa la oră fixă? Nu se mai poate rătăci, că doar Europa îi mare, cum dracu să ne găjbească pe noi așa, pe nepusă masă.

-Lasă mă, că vorbesc eu cu tanti Angela. Nu mă lasă Ea pe mine. Merkel vorbește cu ștabii Europei și împreună fac ei ceva să ne ferească pe noi de al treilea val de Covid. Ce dracu, europenii, ăștia sclifosiți, când au vrut ne-au lăsat fără economie, acum nu ne pot feri de o biată pandemie ajunsă pe val, al treile val? Poate, ai să vezi!

Tu dă-i bătaie cu bugetul, mi-a spus șoferul că escorta mea nu mai are bani de combustibil, ocupă-te de problemă, nu cumva vineri să nu pot pleca acasă, fiindcă ai încurcat-o cu mine. Fugi, la treabă! Mă ocup eu de Covid. Tu ai grijă de fă plinul mașinilor și să plătești diurna la timp celor care mă însoțesc. Nu strâmba din nas, nu sunt mulți, ca la 50 de oameni. Pandemia, las-o în seama mea, ehei de aici se poate trăi bine, vorba unui înaintaș de-al meu.

Acest articol este un pamflet...

Mulțumesc pentru poză: cotidianu.ro

 

 

Un premier violent, indolent, ipocrit și demagog-Florin Cîțu

 

DEMOCRAȚIE = Forma de organizare și conducere politică a societății în care puterea supremă este exercitată de POPOR. Forma de organizare politică a societății care proclamă principiul deținerii puterii de către POPOR.

Mark Twain spunea, pe la sfârșitul sec. XIX începutul sec XX, că: „Dacă ceva ar depinde de alegeri nu am mai avea voie să votăm”.

Din cauza pandemiei participarea la vot, pentru alegerile parlamentare din decembrie 2020, a fost foarte slabă. Parlamentarii din actuala legislatură, practic, nu au legitimitate, sigur, conform legii alegerile au fost validate. Însă, dacă privim cu atenție numărul celor care au participat la vot, din totalul de alegători înscriși în Registrul Electoral la data de 25 august 2020, vom observa o diferență enormă.

Numărul total al alegătorilor prezenți la urne = 6.059.000. Numărul total al alegătorilor înscriși în Registrul Electoral la data de 25 aug. 2020 =19.004.986.  Numărul alegătorilor care nu s-au prezentat la urne este de =12.945.986.

De ce nu s-au prezentat? În primul rând pandemia a fost unul dintre motivele pentru care oamenii nu au ieșit din case. Altul a fost faptul că partidele înscrise în listele de votare nu prezentau încredere pentru potențialii votanți.

Revin la primele definiții date despre democrație. Însă înainte vreau să precizez că numărul alegătorilor care au votat actuala alianță este de aproximativ 3.000.000 de votanți.

O alianță votată, susținută, doar de trei milioane de oameni dintr-un total de 19 milioane nu poate vorbi în numele POPORULUI. Nu poporul este vinovat că a fost ținut în casă, ci clasa politică fiindcă nu a găsit cea mai bună soluție pentru ca alegerile să se desfășoare în siguranță.

Analizând cele de mai sus rezultă că guvernul Cîțu nu are legitimitatea morală de a conduce România.

Pentru ca acest guvern să poată funcționa și să ia măsuri de austeritate ar fi trebuit să aibă 50% din numărul total al alegătorilor, doar așa se putea prevala de împuternicirea dată de POPOR.

Guvernul Cîțu guvernează cu 17% vot din partea alegătorilor. Și totuși, acest guvern ia cele mai austere măsuri în numele POPORULUI. Asta nu este democrație, legea electorală nu este bună, ea trebuie să fie modificată. În acest fel am putea ajunge să fim guvernați de un partid care obține la urne doar 3% din numărul total al alegătorilor, dar să aibă 50% din numărul alegătorilor participanți la vot.

Pentru a putea vorbi în numele poporului trebuie să fi împuternicitul POPORULUI.

Însă în România nimănui nu-i pasă de popor, de țară, de națiune. A vorbi acum despre steagul național, despre România ca stat unitar liber și independent începi să fii atacat ca naționalist și extremist. Dacă mai plusezi și aduci în discuție și pe Eminescu și Ștefan cel Mare deja se pune problema izolării tale ca factor nociv al societății noastre efemere, bolnave și antiromânești.

Poporul, pentru politicieni, este un cuvânt abstract, este folosit doar pentru câștigul lor nu și pentru binele celui pe care îl repetă în mod abuziv.

Altminteri, guvernul Câțu trebuie să fie destituit prin orice mijloace fiindcă nu urmează programul electoral, acela care a fost spus POPORULUI SUVERAN. Partidele politice din Alianța Parlamentară respectiv PNL, USR, UDMR, au fost votate pentru promisiunile electorale pe care aceste partide le-au făcut în timpul campaniei electorale. Nici un alegător nu și-a pus ștampila pentru măsurile pe care acest guvern le-a prins în proiectul de buget. Partidele politice ar trebui să răspundă dracului o dată pentru minciunile gogonate înșirate în fața POPORULUI de-a lungul celor peste 30 de ani de haos și prădăciuni.

M-am săturat să tot văd figurile sinistre de la PNL și USR mâncând rahat (nu turcesc) că PSD-ul a stat 30 de ani la guvernare și de aceea Țara este în pragul colapsului.

MINCIUNI. Ion Iliescu a fost 12 ani Președinte, iar dreapta a avut timp de peste 19 ani Președinți, iar guvernele stânga-dreapta sunt la egalitate ca număr de ani de guvernare.

Preferam socialismul cu toate tarele lui, însă cu siguranța locului de muncă, a pensiei, a alocațiilor, a învățământului, a sistemului sanitar și a liniștii publice, decât haosul și dezordinea economică din zilele noastre. Haosul economic provine din dorința politicienilor și a acolițiilor săi de a jefui și ultimele active aflate în proprietatea statului.

În Parlament a fost „Ora primului-ministru”. Premierul Cîțu a fost invitat să răspundă unor acuzații formulate de PSD în legătură cu bugetul. Florin Câțu s-a prezentat, a urcat la tribună și de acolo, în loc să vorbască despre buget, a început să mitralieze opoziția. În 30 de ani nu am văzut un premier mai virulent, mai violent, mai necioplit, mai ipocrit, mai demagog, mai indolent, mai insolent,  mai plin de el decât am a fost premierul Cîțu în seara de 22 februarie ac în Parlament.

Domnilor de la putere, sunteți nebuni? Voi sunteți la guvernare, nu PSD, voi administrați treburile Țării, nu PSD, voi trebuie să răspundeți de prostiile pe care le-ați făcut din noiembrie 2019 până acum. Nu mai aruncați pe PSD toate ticăloșiile făcute de dreapta politică în cei 16 ani de guvernare din *90 până astăzi, vă ramintesc că ați avut și Președintele Țării tot de dreapta peste 19 ani.

Vă lăudați cu investițiile prevăzute în buget. Dacă tot ați înghețat pensiile și salariile, măcar faceți investiții, însă tare mă tem că la rectificarea bugetară din vară vor fi luați bani de la Transporturi și dați în altă parte, eventual vor fi puși în Fondul aflat la dispoziția Primului Ministru. Așa, să mai aibă și Cîțu de-o înghețată, de-o acadea etc.

România este prinsă între două plăgi una pandemică și una aflată la guvernare. Am înțeles că de prima putem scăpa prin vaccinare, dar de a doua cum scăpăm?

Televiziunile, de acum în colo când mai apare premierul Cîțu pe micul ecran, să facă bine să pună bulina cu interzis minorilor sub 12 ani, este importantă pentru sănătatea mentală a copiilor și nepoților noștri.