Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 17 octombrie 2015

Scrisoare către vremelnicul Manager al Spitalului de Urgenţă Târgovişte, jud Dâmboviţa. Partea a doua.

     Domnule Manager în acest articol am să vă aduc la cunoştinţă alte lucruri proaste şi,, pe care le cunoaşteţi în mod sigur, dar le toleraţi.
Transportul bolnavilor de la subunităţile dvs. la sediul central pentru investigaţii este deplorabil. Maşinile tip „Salvare” cred că trebuiau casate în urmă cu zeci de ani. În aceste maşini , de multe ori înghesuiţi, transportaţi bolnavi pentru investigaţii la sediul Spitalului. Reţineţi domnule manager că acolo, în maşini, sunt pacienţii din a căror bani vă umpleţi buzunarele.
    Câteva cuvinte despre criminala Unitate de Primiri Urgenţe (UPU). Aici probabil există puţin personal, care oricum este indolent şi insolent. Nu este posibil domnule manager ca un pacient cu bay-pas-uri coronaniene şi hipertensiv, adus cu „Smurdul” la urgenţă să fie ţinut trei ore fără să fie examinat de un medic. Ăsta nu este un caz izolat, astfel de cazuri se întâmplă continuu în această unitate. Unde este grija faţă de pacient? Când paramedicii de pe maşina „Smurd” au hotărât că o persoană trebuie transportată la „Urgenţe” a considerat că viaţa pacientului este în pericol, în acest caz de ce nu acţionează şi personalul angajat în UPU cu aceiaşi grijă faţă de pacient?
Aţi cerut, domnule manager, maşinii tip „salvare” corespunzătoare pentru transportul pacienţilor de la subunităţi, la sediul central pentru investigaţii?
Aţi fundamentat cererea pentru a se suplimenta numărul de cadre medicale din cadrul Unităţii de Primirii Urgenţe?
Dacă aţi făcut cerere la ministrul sănătăţii şi nu v-a fost aprobată înseamnă că nu aţi pledat convingător pe lângă ministru, iar dacă aţi fost un bun avocat, iar cei din minister au fost refractari la doleanţele dvs. care, erau de fapt doleanţele pacienţilor, Dvs. în semn de protest faţă de această decizie inumană a M.S, trebuia să vă daţi demisia. Prin acest act de înaltă responsabilitate aţi fi arătat opiniei publice, pacienţilor în slujba cărora vă aflaţi, că Dvs. puneţi bolnavul mai presus decât funcţia vremelnicească. Dar nu, nu aţi făcut acest gest, demonstrând tuturor că scaunul de Manager este mai important decât interesul pentru binele pacienţilor, al celor care vă plătesc.
    Întru-cât mă usturau ochii şi îmi lăcrimau în timpul cititului, am cerut să merg la un cabinet "oftalmologic pentru consult. Am intrat în cabinet, am explicat motivul pentru care am solicitat consultul, una din doctoriţe, erau două, s-a uitat cu un aparat la ochii mei apoi a concluzionat : "nu avem aparate pentru a stabi un diagnostic, dacă vreţi un consult amplu mergeţi la un cabinet privat". Cu toată condescendenţa am întrebat dacă nu era mai bine să fie utilat cabinetul cu toată aparatura necesară stabilirii unui diagnostic. Dorinţa mea a fost catalogată de doctoriţa oftalmolog Oprescu, prezentă şi dânsa în cabinet, ca o obrăznicie, adică cum îmi permit să emit păreri,dacă mi s-a spus să merg la un cabinet particular, să merg acolo, pot alege chiar cabinetul domniei sale. Apoi a continuat, adresându-se colegei : "dragă, s-au învăţat prost pacienţii, se internează într-o secţie, după care cer să meargă la toate cabinetele pentru consult, acest lucru trebuie să înceteze. Pacientul odată internat într-o secţie să nu mai poată cere să i se facă alte investigaţii". Vedeţi domnule Manager, ăsta este un alt caz de aşa nu. Toate neregulile sunt posibile pentru că nu există respect pentru pacient, dar nici teama că ar putea fi sancţionaţi. Mă întreb şi întreb onor conducerea spitalului, cum este posibil ca doi medici cu salarii destul de bune să funcţioneze în cabinete prost echipate? Pentru a îndruma pacienţii spre cabinete  oftalmologice particulare este suficient un simplu afiş pe uşă. Nu-i aşa domnule manager că dvs. cunoaşteţi aceste deficienţe, dar le toleraţi?
    Apropo d-le manager, într-una din zile m-am uitat pe meniul ce era afişat la „oficiu”, nu mică mi-a fost mirarea să constat că la regimul pentru diabet era, pe lângă cele două feluri de mâncare, salată de roşii cu castraveţi, iar la „comun” salată de varză albă. Niciuna dintre aceste salate nu au fost servite la masă. Am întrebat infirmierele, acestea au spus că nu au fost trimise de la bucătăria spitalului. Pentru a fi sigur că încurcătura nu s-a produs pe secţie am întrebat la bucătărie, răspunsul a fost halucinant, probabil nu s-a ajuns pentru că s-au stricat roşiile şi varza. Iar cel de-al doilea răspuns a fost că e posibil să nu fi avut şoferul, care prelua mâncarea, vase pentru salate. Acest fapt nu a fost un caz izolat, ci frecvent, abia după intervenţia mea au găsit şi vase şi roşii nealterate, astfel bolnavii au putut primii şi salatele.
Despre modul în care se găteşte mâncarea, bucătarii dvs. pot da examen pentru cea mai proastă mâncare pregătită. Mâncarea este pregătită neglijent, în bătaie de joc, nu este posibil ca pentru acea supă de legume să nu existe bani pentru a fi pusă puţină verdeaţă, sau varza călită să fie călită, nu ciorbă de varză. Sigur, ca un bun gospodar ce sunteţi, cunoaşteţi toate aceste probleme, numai că, probabil, din bucătărie mănâncă mulţi, vedeţi, nu spun că fură .
      Acestea sunt numai câteva din multiplele deficienţe de administrare pe care le are spitalul.
Domnule manager, de ce naiba nu luptaţi pentru a fi eliminate toate carenţele de administrare? Mândria de a fi putut face ceva în beneficiul pacienţilor, ar trebui să fie mai mare decât eventualele „beneficii” efemere. Dar, pentru asta ar trebui să aveţi stofă de Om Integru. Demonstraţi!

Un comentariu:

  1. Dacă aţi făcut cerere la ministrul sănătăţii şi nu v-a fost aprobată înseamnă că nu aţi pledat convingător pe lângă ministru, iar dacă aţi fost un bun avocat, iar cei din minister au fost refractari la doleanţele dvs. care, erau de fapt doleanţele pacienţilor, Dvs. în semn de protest faţă de această decizie inumană a M.S, trebuia să vă daţi demisia. Prin acest act de înaltă responsabilitate aţi fi arătat opiniei publice, pacienţilor în slujba cărora vă aflaţi, că Dvs. puneţi bolnavul mai presus decât funcţia vremelnicească. Dar nu, nu aţi făcut acest gest, demonstrând tuturor că scaunul de Manager este mai important decât interesul pentru binele pacienţilor, al celor care vă plătesc.

    RăspundețiȘtergere