Totalul afișărilor de pagină

marți, 8 martie 2016

Istoria așa cum a fost. Muncitorul IV

    După amiază Ion s-a întors la lucru, reușise, să depună dosarul la secretariatul liceului. Inițial secretara îl refuzase pe motiv, că nu are fișa medicală completată. În cele din urmă a  primit dosarul cu condiția, ca până la data examenului el să aducă fișa medicală.  Se apropia ziua examenului, Ion dusese secretarei fișa, putea merge liniștit . Cu o seară înainte inginerul Popescu venise la locul lui de muncă, l-a întrebat când are proba scrisă la limba română, Ion cu gândul la acel moment a răspuns sec:
-Mâine
-Ioane, să știi că am rezolvat problema soției. O angajăm femeie de serviciu la administrație. Mai am o veste bună, am găsit un apartament cu două camere, bucătărie, baie și tot ce trebuie pentru voi. Nu veți plăti chirie, este apartamentul societății. Veți plăti doar curentul și gazele. Ce părere ai? a continuat inginerul .
-Tovarășe inginer,demult am vrut să vă întreb: de ce faceți toate astea pentru mine?
-Măi Ioane, ai fost primul muncitor angajat pe șantierul ăsta. Când te-am văzut venind direct de la coarnele plugului, nu am crezut că vei reuși. Apoi am văzut că ai stofă, că ești un om cu bun simț, sincer, fără urmă de viclenie. Atunci mi-am zis că te voi ajuta, dacă voi putea. Asta e tot. Îmi pare bine că am investit încredere în tine. Te-ai dovedit a fi un om bun. Ține-o tot așa. Încă ceva, vezi, că duminică va veni un camion la tine, să vă transporte bagajele. Casa unde te vei muta, are sobă în bucătărie, paturi în dormitoare, o masă și câteva scaune. De altfel vom merge împreună, să vezi noua ta casă. Dacă sunteți gospodari, o veți putea face să arate mai bine
Cei doi discutau în fața halei uriașe, aproape gata, prima dintr-un număr de patru  cât va avea uzina în final. Soarele scăpăta spre locul de odihnă, vântul adia ușor, răcoarea serii era plăcută. Ion și inginerul s-au ridica de pe chitucii folosiți ca scaune și au pornit spre case.
- Nu uita că vine mașina duminică, iar mâine ai grijă ce faci.Inginerul s-a îndepărtăt de muncitor după ce i-a dat și ultimele sfaturi.
Patru zile Ion a fost în febra examenelor. Aștepta cu încredere afișarea rezultatelor, era sigur că scrisese bine. Poate la limba română ar fi trebuit să scrie mai mult. Atâta a știut, atâta a scris. La matematică picase pe rezultat. Oralul a fost mai ușor, găsise niște profesori înțelegători. Când l-au văzut intrând în sală au crezut că este tatăl vreunui elev. O profesoară l-a întrebat:
-Pe cine căutați?
-Pe nimeni, sunt candidat. Am venit să susțin examenul de admitere. Sunt mai în vârstă, dar vreau să învăț.
-Bine, a zis profesoara. Trageți un bilet.
Ion a tras biletul, a luat coala albă de hârtie din mâna profesorului care înmâna candidaților hârtie pentru ciorne, s-a așezat în bancă și a început să schițeze răspunsul la întrebarea pe ciornă. Când a considerat că este pregătit, a cerut să răspundă la întrebările din bilet. Ion a prezentat subiectele, iar acolo unde se poticnea, un profesor, ce părea a fi în consens cu ceilalți, îi spunea ce urmează.
Bucuros că a scăpat de examene, sâmbătă după ultimul examen, a plecat spre casă.
Vedea pentru prima dată duzii de pe marginea drumului. Erau mulți și umbroși, fructele lor erau de culoare neagră sau roz, moi cu o aromă și dulceață minunată. Frunzele dudului le adunau sătenii pentru hrănirea viermilor de mătase. Și elevii de la școală erau obligați să culeagă frunze de dud  pentru viermii de mătase pe care școala era obligată să îi crească. Nu era o muncă grea  creșterea viermilor de mătase, cerea multă atenție și curățenie. Era interesant cum eclozau minusculele ouă, din care ieșeau viermișorii cu o poftă de mâncare deosebită. După cca 21 de zile ajungeau la maturitate. Acum începeau să-și urzească casa în care viermele se închidea sub formă de cocon. Casa urzită de vierme era din fir de mătase. Gogoașile, așa se numea casa, gogoașă, trebuiau adunate și predate la centrul de colectare. Orice întârziere putea duce la maturizarea coconului din gogoașă și transformarea lui în fluture, moment în care  găurea  gogoașa și ieșea afară. Gogoșile astfel găurite, erau rebuturi, firele de mătase erau rupte. Își amintea bine procedeul, într-un an crescuse și el viermi de mătase.
De multe ori parcursese acel drum, niciodată însă nu percepuse atât de bine duzii și lanurile de porumb ca acum. Pășea pe drumul prăfuit cu gândul la ce se va întâmpla în viitor. În urmă cu un an și jumătate plecase hotărât să-și croiască un alt drum în viață. Atunci nu știa ce-l așteaptă, era un țăran cu cinci clase care, nu își depășise condiția de plugar. Acum după mai bine de un an și jumătate, era alt om. Învățase multe. Terminase școala elementară. Știa să facă calcule. Se calificase la locul de muncă ca fierar-betonist, avea și diplomă. Inginerul Popescu, pe lângă matematică și fizică, îl învățase să citească desenul tehnic. Oamenii începuseră să-l privească cu ochi buni. La început, din cauza prieteniei pe care i-o arăta inginerul, colegii  erau suspicioși și îl ocoleau. îl credeau un ”sifon”. Cei care pârau erau de trei feluri : unii care turnau la securitate, ăștia erau cei mai periculoși, alții care turnau la partid, iar alții care turnau la șefii direcți. Pe Ion îl considerau că îi toarnă la șef, la inginer. Cu timpul au realizat că el își vede de treabă și nu-l interesa ce fac colegii lui.
Se zvonea că oamenii vorbiseră între ei să-l propună șef de echipă. Pentru asta erau hotărâți să meargă la șeful de șantier să înainteze propunerea lor.
Tot gândindu-se, Ion încetinise pasul, s-a uitat pe cer, Soarele își căuta loc de odihnă, peste o oră avea să asfințească. Spre apus cerul începuse să se înroșească. Era în întârziere, a zorit pasul, voia să ajungă acasă înainte de a se innopta.
Pentru prima dată a găsit femeia așteptându-l în poartă.  Stana s-a grăbit să ia bagajul bărbatului. Au intrat în curtea casei. Ion s-a așezat pe un scaun la masa de sub cireș. Stana se tot învârtea pe lângă Ion. Nu apuca bărbatul să ceară ceva că nevasta se și înfățișa cu acel lucru.
-Ce e nevastă cu tine de ești așa amabilă, nu ai fost la colectiv azi?
-Nu, te așteptam să vii, am făcut ceva bun pentru voi, plăcintă cu brânză, e la cuptor, mintenaș  e gata.
-Și de ce nu ai fost la colectiv, te-ai boierit? Ion își prefăcuse glasul să sune aspru, îi plăcuse că nevasta îl așteptase în poartă.
-Nu am avut chef să mă cert cu muierile pe câmp. Stana s-a arătat supărată
-Să nu uit, de la 1 septembrie începi serviciul la oraș. Vei fi femeie de serviciu la noi la administrație. La auzul acestei vești Stana a sărit de gâtul bărbatului.
Ce mult mă bucur, scap de cloaca asta din sat.
-Auzi Ioane, nici nu mai știi cu cine să vorbești. Cum spui un cuvânt mai așa despre președintele colectivului, sau despre ăia de la raion, gata se aude. Imediat vine instructorul de partid și începe cu întrebările :” cum e tovarășa cu cutare lucru? Nu îți place colectivul? Ai vreo dovadă că a furat Președintele GAC-ului?  Dacă nu ai, de ce îl denigrezi?” ” Păi eu nu am zis nimic tovarășul instructor, nu știu cine a scos asemenea vorbe”. ”Ai grijă femeie că e păcat de tinerețea ta”. Stana povestea și se uita tot timpul în jurul ei, începuse să vadă spioni peste tot.
-Ce te tot uiți așa bănuitoare? Suntem la noi în curte.
-Așa o fi Ioane, dar mie a început să-mi fie frică.
-Bine, stai liniștită, nu este nimeni. Mergi în casă, ia  pe Sanda cu tine și începeți să împachetați. Mâine va veni o mașină și vom încărca tot ce ne trebuie în noua noastră casă. Ai înțeles?
-Ce să înțeleg, parcă vorbești în dodii, care casă? Unde să ne mutăm?
-Tovarășul inginer a făcut rost de o casă, vom locui noi în ea.
-Auzi Ioane, pe toată lumea ajută așa tovarășul inginer?
-Nu femeie, poate că erau alții mai nevoiași ca noi. Însă, tovarășul inginer ne-a ales pe noi.
Ion, se gândea la norocul pe care l-a avut să poată intra pe sub pielea inginerului. Altfel, Popescu era un om corect, dar aspru, conducea șantierul cu mână de fier. În zadar a încercat maistrul Boboază să ia inițiative în calitatea lui de secretar al organizației PMR pe șantier, șeful de șantier la pus la punct :”tovarășul Boboază, dumneavoastră aveți grijă să dezbateți documentele de partid cu membrii săi și să atrageți cât mai mulți oameni noi pentru a întări rândurile partidului. Să nu vă scape din vedere nici mobilizarea oamenilor pentru rezolvarea acțiunilor trasate de la centru.
Își amintea ultima dispută avută cu maistrul Boboază. Trebuia să fie turnată fundația la noua hală. Mai era puțin până la terminarea programului. Boboază susținea că trebuie turnată fundația în acea seară. Șeful de echipă se raliase cu maistrul. Oamenii vociferau, erau obosiți, iar turnarea fundației îi putea duce până târziu în noapte. Secretarul de partid afirma  că sunt în întârziere față de grafic. Ion aflase, întâmplător, că sunt în depășire de plan.
-Tovarășe maistru, putem lăsa până mâine, avem depășire de plan, mâine oamenii vor fi odihniți și vom putea face și treabă bună.
-Ioane, iar ești contra? Am impresia că te opui sarcinilor de partid.
-Nici vorbă tovarășe maistru. Mi-am dat cu părerea. Oamenii când s-au văzut susținuți de Ion au prins curaj, iar unul dintre ei a zis: hai mă să ne schimbăm și turnăm dimineață. Maistrul Boboază s-a văzut pentru a doua oară învins de Ion, spumega de mânie.
Secretarul de partid a intrat val-vârtej în biroul inginerului Popescu.
-Tovarășe inginer vă rog să-l puneți la punct pe Ion Irimia.
-De ce tovarășe secretar, ce s-a întâmplat?
-Trebuie să turnăm fundația la hala doi
-Da, mâine dimineață
-Cum mâine dimineață? Putem turna în această seară. Boboază era iritat de calmul inginerului și mai ales de faptul că era deacord cu Ion, deși era sigur că acesta nu vorbise cu inginerul.
-Nu se poate, e târziu, oamenii sunt obosiți. Este mult de lucru, mâine vom putea face treaba liniștiți. Dar ce ziceai că a făcut Ion? Inginerul puse întrebarea intempestiv.
-Vom face cum spuneți. În ce îl privește pe Ion, spuneți-i să nu mă mai contrazică în fața oamenilor.
-Am să-i spun, dar dacă are dreptate ce poți face? Partidul ne învață să avem curajul să ne spunem părerea, să criticăm unde vedem că există deviații de la cererile partidului. Dacă îi bag pumnul în gură lui Ion, încalc recomandările partidului. Sunt un membru vechi al PMR să pot greși acum. Tovarășe Boboază, partidul ne învață să-i respectăm indicațiile în spiritul lor. Ori noi dacă vom turna fundația în această seară, nu vom face o treabă bună. Cu oamenii obosiți și la lumina becurilor, nu vom reuși să facem lucrare de calitate. Să lăsăm lucrurile așa cum sunt. Dă drumul la oameni, să meargă acasă.
 Boboază era înfrânt cu propriile arme propagandistice, a plecat spre ușă, când era cu mâna pe clanță, s-a auzit din nou vocea inginerului
-Tovarășe secretar, am de gând să-i propun lui Ion să intre în rândurile partidului. Aș fi bucuros dacă recomandarea ar veni din partea dumitale. Inginerul urmărea reacția lui Boboază. Acesta, conștient că nu era bine să intre într-o luptă fățișă cu inginerul, aprobă din cap cererea șefului său.
Trezit din visare de Stana care îl întreba dacă pune la îndemână și oala, a mare de pământ, cu untură, Ion a răspuns.
-Da, luăm oala cu untură și să pui și o damigeană cu țuică, din a veche. Vom face o petrecere pentru mutarea în casa nouă. Să știi Stană că mai e de lucru la casă, trebuie văruită, spălate podelele, reparați pereții. O săptămână , două, apoi gata stăm liniștiți.
-Mă Ioane, cine va avea grijă de găini?
-Câte mai avem?
-Cu cocoșii sunt 52.
-Vorbește cu soru-ta să dea la găini, iar tu să lași grăunțe sub polată.
Bucuria copiilor era fără margini, vor locui în oraș.
Mulțumesc pentru poză:anunturipenet.qsp.ro

Un comentariu:

  1. -Ce e nevastă cu tine de ești așa amabilă, nu ai fost la colectiv azi?
    -Nu, te așteptam să vii, am făcut ceva bun pentru voi, plăcintă cu brânză, e la cuptor, mintenaș e gata.
    -Și de ce nu ai fost la colectiv, te-ai boierit? Ion își prefăcuse glasul să sune aspru, îi plăcuse că nevasta îl așteptase în poartă.
    -Nu am avut chef să mă cert cu muierile pe câmp. Stana s-a arătat supărată

    RăspundețiȘtergere