Istoria așa cum a fost. Inculpatul

                                
   -Tovarășe inginer au dispărut 150 de saci cu ciment din magazie   
-Cum să dispară, cine are cheia de la depozit Ioane?
-Este o singură cheie și aceea este la mine, nu am lăsat-o din buzunar, dealtfel este în aceeași legătură cu celelalte chei ale mele. Ion raporta inginerului cu ochii în lacrimi, realizase că este într-o situație fără ieșire.
-De ce este o singură cheie? Unde sunt celelalte chei? Un lacăt are trei chei, tu de ce ai numai una?
- În urmă cu o săptămână când am fost numit șef de echipă, Brașov, fostul șef mi-a predat depozitul și magazia de unelte, toate erau conform inventarului, numai lacătul avea o singură cheie. Mi-a spus că celelalte chei s-au pierdut de mult. Nu am bănuit nimic. Acum nu știu ce să zic, nu pot învinui pe nimeni.
-Ioane, lasă lucrurile așa  să vedem ce se întâmplă, apoi anunțăm miliția. Scrie o declarație așa  cum s-au întâmplat lucrurile și las-o pe biroul meu. Inginerul a părăsit încăperea supărat, Ion era într-o mare încurcătură, nu știa cum ar fi putut să-l apere. Popescu, îngândurat, se  plimba cu mâinile  la spate prin șantier. A ajuns la poarta șantierului, s-a uitat la paznicul porții, un om cu o față vicleană, cu ochii mobili, neliniștiți. Inginerul s-a apropiat de el și l-a întrebat:
-De când ești în post?
-De ieri de la trei, știți trebuia să intru aseară la 7 dar m-a chemat schimbul mai devreme, avea o treabă, așa că am intrat în serviciu ieri la ora 3 după amiază. Portarul privea pe lânga inginer, oricât a încercat inginerul să-i prindă privirea, acesta a ocolit-o.
-Ți s-a părut ceva suspect în timpul serviciului de ieri de la 3 și până în dimineața asta?
-Nu tovarășe inginer, a, da, aseară pe la ora 8, tovarășul Irimia, noul șef de echipă, a ieșit cu o mașină, în ea erau 150 de saci  cu ciment, mi-a spus că a primit ordin să-i ducă pe un alt șantier. Nu am zis nimic, am notat numărul mașinii în registrul de poartă și atât.
-Altceva ai mai văzut?
-Nu tovarășe inginer.
-Știi să scri?
-Da, tovarășe inginer.
-Să scri pe hârtie tot ce mi-ai spus  acum, am să trec eu mai târziu să iau hârtia. Dacă îți mai amintești ceva să scri în declarație.
-Am înțeles .
-De ce mai eşti în post la ora asta?
-A avut o treabă colegul, mă schimbă pe la 10.
-Bine, scrie declaraţia!
Era cutremurat, nu reușea să înțeleagă cum a putut Ion să facă asemenea faptă. Mai mult, cum de l-a putut minți de dimineață când a venit în biroul lui. Trebuia să anunțe miliția, orice moment de întârziere era periculos și pentru el. L-a căutat pe Boboază, voia să discute cu el, apoi știind aversiunea secretarului împotriva lui Ion a renunțat. A trimis un om să-i spună lui Ion să vină în birou. Intrarea acestuia l-a făcut pe Popescu să încrunte sprâncenele.
-Ioane, nu mi-ai spus tot, m-ai mințit, să-ți fie rușine, am investit încredere în tine, așa mă răsplătești? Te duci la depozit, îl cauți  pe Gheorghe Gheorghe și îi predai tot inventarul, auzi mă, tot, un cui să nu lipsească. Te pregătești, căci am anunțat miliția, vor veni să te salte. Pe Ion nu îl durea  că va fi arestat, ci faptul că inginerul și-a pierdut încrederea în el.
-Ioane, continui să minți, nu e bine, portarul mi-a spus tot. Mi-a dat și numărul mașini în care ai încărcat sacii pe care i-ai dus, tu știi unde.
-Nu am scos tovarășe inginer nici un sac cu ciment din șantier, cineva mă lucrează, nu sunt vinovat.
Intră, răspunse destul de tare inginerul când a auzit bătăile în ușă. În birou a intrat un locotenent de miliție împreună cu un plutonier.
-Sunt locotenentul Ciupercă de la miliția judiciară, iar el este plutonierul Beredeu. Ce s-a întâmplat aici? Inginerul a expus situația așa cum o știa de la Ion, dar și cum îi raportase portarul.
-Cum e tovarășe Irimia, cum să faci dumneata o faptă ca asta? Te văd om așezat, partidul a avut încredere în dumneata, ți-a încredințat o funcție de mare răspundere, iar dumneata ce ai făcut? Ai scuipat în încrederea partidului. Asta nu este bine! Vei merge cu noi, la miliție, să dai o declarație! E bine să predai tot ce ai pe inventar. Mergi cu tovarășul plutonier și rezolvă-ți problemele, să nu încerci să fugi, că nu are rost. Ai înțeles?
-Da tovarășe locotenent. Pentru o clipă Ion și-a amintit beciul securității unde fusese închis.
Oamenii nu înțelegeau ce se întâmplă, de ce Ion este însoțit de un milițian și mai ales de ce predă lui Gheorghe magazia. Dintr-o dată muncitorii au făcut un cerc larg în jurul lui, nu au îndraznit să-i vorbească, îl ocoleau ca pe un ciumat. Mai fuseseră doi ridicați după șantier cu vreun an de zile în urmă, nu se mai auzise de ei. Se vorbea că avuseseră legătură cu rezistența din munți.
Ion s-a urcat în IMS-ul miliției pe bancheta din spate. Odată suit în mașină locotenentul l-a încătușat.
-Nu sunt vinovat, de ce mă încătușați?
-Lasă Ioane, e o procedură, mergem la miliție și lămurim lucrurile, apoi îți dau drumul acasă. Ai nevastă, copii?
-Da, tovarășe locotenent, am nevastă și trei copii.
Biroul locotenentului Ciupercă, era format dintr-o masă, un dulap de fier care se încuia cu o bară, lată și groasă din fier, trecută în diagonală peste cele trei uși al dulapului. Ciupercă a descuiat lacătul de la bara de fier, apoi a scos câteva foi de hârtie albă, un toc, o călimară cu cerneală, toate le-a pus în fața lui Ion. Tot din dulap a scos și pe ”Gicu”, un baston de cauciuc cu inserție de sârmă în interior.
-Scrie tot cum a fost, absolut tot. Nu te uita la ”Gicu”, așa îl alint eu, intră în funcțiune numai când un învinuit nu este sincer, nu este cazul tău. Tu să spui cum ai făcut, câți bani ai luat, ce-ai făcut cu ei, știi tu, nu trebuie să-ți spun eu.
-Am declarat tot ce știu în biroul inginerului, nu aveți declarația?
-Nu o am, am uitat-o pe șantier, scrie alta și hai mai repede că am și alte treburi, nu ești singurul bandit, ca tine sunt mulți, iar eu trebuie să-i prind, ai înțeles? Scrie!
Ion a scris totul așa cum a fost. A întins hârtia locotenetului. Acesta s-a uitat pe hârtie, apoi la Ion cu sprâncenele  încruntate.
- Nu ești sincer mă, de ce nu spui tot? Locotenentul țipa la Ion, nervos a pus mâna pe baston și a lovit puternic în masă cu el. Te fac praf mă, tu-ți dumnezeii mă-ti de bandit, scrie cum ai scos cimentul din șantier cu mașina, cum l-ai vândut, sau ce ai făcut cu el, poate l-ai dus pe un alt șantier. Ofițerul își pierduse răbdarea. Ion privea năuc la milițian, nu înțelegea ce vrea de la el. Nu luase nimic, de ce insista ofiţerul să spună  ce nu a făcut? Pentru o clipă locotenentul a ieșit pe hol. O dată cu anchetatorul, în birou, a intrat și paznicul șantierului. La vederea lui, Ion s-a luminat la față, spera să aibă un martor care să susțină cele declarate de el.
-Ioane, când ai plecat din șantier, mai aveai vreun coleg cu tine?
-Nu, am plecat singur, după terminarea programului am rămas să fac ordine în magazie și inventarul. Apoi am încuiat magazia și am plecat acasă. Ion se uita la paznic, așteptând confirmarea lui.
-Ia zi mă portarule, tu ce ai văzut? Are dreptate ăsta, sau nu?
-Nu, știți, paznicul se bâlbâia, a ieșit cu un camion, când m-am uitat în caroserie, acolo erau saci cu ciment. I-am înnumărat, erau 150 de saci, gemea mașina sub greutatea lor. Am întrebat unde duce cimentul și mi-a răspuns că îl duce cu împrumut pe un alt șantier. Am luat numărul mașini, l-am notat în registru , puteți să vă uitați, e scris acolo. Portarul privea undeva într-un punct fix, ferindu-se  să privească  pe vreunul direct în ochi.
-Auzi mă ce zice portarul, ești mâncat, intri pe viață în pușcărie. Cum ai putut mă, să furi din avutul obștesc? Mă, ai furat din avutul nostru, al întregului popor. Locotenentul, un tânăr înalt și slab, cu fața smeadă, țipa la Ion și lovea cu bastonul de cauciuc în masă. De câte ori lovea milițianul în masă, ochii lui Ion se închideau automat. Nervos pe faptul că nu înțelegea cum în fața unor evidențe, învinuitul continua să nege, ofițerul s-a întors cu fața spre paznic.
- Mergi la masa de acolo și scrie tot ce ai declarat aici. Ciupercă simțea că îi scapă ceva , nu înțelegea ce.
Ancheta a durat câteva zile, într-una din zile, văzând că Ion continuă să nege, a ordonat unui plutonier major ”specialist în descleștarea gurilor celor care nu vor să declare adevărul”, să-l ducă în beci și acolo să se ocupe de el. Două ore l-a bătut la tălpi călăul, se făcuse carnea ca gogoașa, așa se umflase. Pe brațe l-au dus în celulă. Cu toate acestea răspunsul a fost :”nu am furat”. Au mai fost și alții anchetați ca martori, nimeni nu văzuse și nu auzise nimic.  Nici mașina nu fusese de găsit, numerele nu existau. A raportat superiorilor, hotărârea a fost clară : rechizitoriu și trimitere în judecată cu propunerea unei pedepse de 20 de ani de închisoare pentru furt din avutul poporului.
Pe șantier, inginerul făcuse o anchetă secretă, nu găsise nici un fir. Într-una din zile s-a prezentat la el un prieten din șantier al lui Ion.
-Vrei să-mi spui ceva?
- Tovarășe inginer, fostul șef de echipă de la un timp bea numai băuturi scumpe și fumează țigări cu filtru. Ieri s-a oprit la magazin și a cumpărat nevestei o broboadă luxoasă și scumpă, s-a lăudat la noi cu ea. Nu știu ce să zic, da, el este un om amărât are casă grea cu cinci copii în școală, nevasta nu câștigă prea mult, căci nu poate merge zilnic la colectiv, e cam bolnăvioară.
L-am văzut și cum se șușotea cu maistrul Boboază, se ferea de noi, până acum nu era așa. Eu nu știu ce să zic, dar parcă nu e bine.
-Bine Ocheane, nu vorbi cu nimeni, am să văd eu despre ce e vorba.
A doua zi Inginerul Popescu a plecat după șantier și a mers la miliție. A cerut să vorbească cu locotenentul Ciupercă, i s-a spus că e plecat pe teren, a rugat ofițerul de serviciu ca atunci când se întoarce, să-l anunțe.
După o oră de așteptare a fost condus în biroul locotenentului.
-Da tovarășe inginer, ce s-a întâmplat?
Inginerul a expus situația așa cum a auzit-o.
-Nu cred în povești, Ion e vinovat, am martor paznicul. Ofițerul era sigur pe el.
-Tovarășe locotenent, merită să cercetați peste tot, Ion este un om cinstit. Mi-a spus că a luat lacătul în primire cu o singură cheie. Am fost curios și l-am întrebat pe fostul șef de echipă dacă este adevărat că a predat lacătul cu o singură cheie, acesta a confirmat. Cine mai avea una din cheile lipsă putea să fure cimentul. Paznicul în acea după amiază a venit mai devreme cu patru ore la muncă. A motivat  o urgență a colegului din schimbul de zi. Nu se susține, cel pe care l-a schimbat Țăpoi, ăsta este numele portarului, mi-a declarat că el nu a solicitat să fie schimbat mai devreme, ci Țăpoi a venit la program cu patru ore mai înainte și i-a dat liber lui.
În timp ce asculta, fața milițianului începuse să pălească, intuise o eroare judiciară.
-Cercetați și pistele astea, apoi luați o hotărâre.
Bine, voi vedea ce voi face. Se gândea acum cum va da ochii cu Ion dacă este nevinovat.
Va relua cercetările, trebuie să afle adevărul
Va urma.
Mulțumesc pentru poză :unimedia.info