duminică, 8 iulie 2018

Maria XIII


Prima zi de şcoală. Maria, deşi invitată la serbarea de deschidere, a preferat să stea acasă, a mers la deschidere doar Alexa. Abia aştepta să se termine festivitatea să afle cum a fost primită iniţiativa noului Centru de Zi pentru elevii proveniţi din familii cu probleme financiare. Aflase că urma să participe la  deschidere senatorul circumscripţiei lor electorale din partea puterii şi deputatul opoziţie. Maria era interesată de poziţionarea celor doi faţă de iniţiativa locală şi individuală. E drept că ideea înfiinţării Centrului a fost sprijinită de profesorii şcolii şi de Inspectoratul Şcolar judeţean.
Maria încerca să-şi închipuie cât de frumoşi pot fi elevii în noile lor uniforme, distincte pentru clasele primare faţă de cele gimnaziale. Alegerea fusese a părinţilor după dezbateri care au durat aproape trei săptămâni. Pentru ca părinţi să cadă cu toţii la un acord, a fost nevoie de intervenţia energică a Alexei care s-a angajat că va plăti confecţionarea a două rânduri de uniforme pentru toţi elevii. Promisiunea Alexandrei a făcut ca mamele cu dare de mână să accepte şi astfel s-a rezolvat şi problema uniformelor.
Prin faţa ochilor Mariei a trecut Radu, Năsturelul ei, era minunat în hăinuţele lui cu cămaşă albă şi papionul grena. Un buchet uriaş de flori îi fusese pus în braţe de Maria. A refuzat să se urce în maşina Alexei, voia să meargă pe jos, să bată satul la pas, să-l vadă oamenii altfel, să-l vadă frumos şi curat.
Cu Gheorghe nu a mai avut nicio problemă, mai ales după ce se împrietenise cu Mariţa şi care, sentimental vorbind, devenise un fel de sală de lectură pentru el. Maria a invitat-o în mai multe rânduri pe Mariţa să vină cu Gheorghe în vizită, la început bărbatul s-a împotrivit, însă o mângâiere a Mariţei pe obrajii, o privire galeşă şi promisiunea că la întoarcere  îl lasă să facă compuneri pe trupul ei, l-a făcut pe     Gheorghe  să accepte  să meargă în vizită . La ultima întâlnire fuseseră tranşate problemele lui Radu. Alexa intrase tare în bărbatul amator de lecturat corpul Mariţei, îl atenţionase că dacă nu distruge actul eliberat de fiica lui Melciu precum că Radu este idiot, îl acţionează în judecată pentru instigare şi complicitate la fals şi uz de fals. Gheorghe, care era temerar în lupta cu mistreţii, când auzea de lege, se făcea mieluşel, el neînţelegând nicio buchie din păsăreasca pe care o vorbea Alexa. Instictual realiza că greşeşte. S-a angajat că va distruge actul, mai târziu avea să-l aducă şi să-l rupă chiar în faţa femeilor. A doua problemă pe care trebuia să o rezolve unchiul lui Radu era ca Vasilica să renunţe la salariul de părinte social. În caz contrar  urma ca Alexa să sesizeze Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.
Gheorghe s-a angajat să le rezolve pe amândouă cu condiţia ca el să aibă posibilitatea să-l vadă pe Năsturel, cum îi spunea el. Cererea lui era de bun simţ, iar femeile au fost de acord. De altfel Maria i-a cerut bărbatului să o ajute în treburile din gospodărie care ţineau de puterea de bărbat decât de inteligenţa feminină. Cum Gheorghe îşi făcea veacul mai mult pe la Mariţa, iar ţuica Mariei îi plăcea foarte mult,  lichiorul de nuci verzi era foarte apreciat de Mariţa, nu a văzut nicio piedică să se angajeze în a da o mână de ajutor.
Alexa a intrat în curtea şcolii cu gândul de a merge în sala de mese şi a rămâne acolo până la terminarea ceremoniei. Directorul împreună cu profesorii au invitat-o alături de ei în careul cadrelor didactice şi a invitaţiilor. A fost surprinsă să vadă printre invitaţi pe primarul Melciu, un senator al puterii şi un deputat din partea opoziţiei. Copiii, frumos aranjaţi într-un semicerc  aproape perfect având prichindeii de clasa întâi în faţa, iar în spate  clasele mai mari, priveau cu plictiseală spre profesori şi invitaţi. Cei mai săraci dintre copii se întrebau dacă vor primi mâncare. În spatele copiilor se găseau părinţii, unii mândrii de copiii lor, alţii cu gândul la ţuică, abia aşteptau să se termine festivităţile.
Primul a luat cuvântul directorul şcolii. Soarele, din înaltul lui, trimitea raze incandescente peste invitaţi. Un nor protector se instalase pe cer, umbra lui se proiecta pe semicercul copiilor. Bătrânul lider al şcolii  a urat elevilor succes la învăţătură, amintind în treacăt că vor beneficia de condiţii mai bune şi mai atractive pentru a urma cursurile şcolare. A încurajat, în cuvântul său, ca părinţii să-şi trimită copiii la şcoală,  aici vor primi hrană caldă şi gustări reci pentru cină,iar profesorii îi vor ajuta după ore să-şi facă temele pentru a doua zi.
Primarul, fără a fi invitat să ia cuvântul, s-a strecurat cu dibăcie la microfon, din senin s-a produs un fulger, apoi s-a auzit un tunet, copiii s-au speriat, doar primarul imperturbabi şi-a început discursul :
-Dragi părinţi, dragi elevi, astăzi când pentru toţi ar trebui să fie o zi de mare bucurie, sunt trist la gândul că veţi fi nevoiţi să vă lăsaţi otrăviţi câte puţin în fiecare zi. Doamna Alexandra Panaitescu, o ştiţi cu toţii, fata care l-a falimentat pe Mărgărit, şi-a permis în complicitate cu directorul, fără susţinerea celorlalte cadre didactice, să amenajeze un Centru de Zi pentru elevii provenind din familii cu probleme financiare. Cerul s-a dezlănţuit, tunetele se auzeau mai aproape şi mai tare. Nu zic, ideea nu a fost rea, doar aplicarea ei este toxică. Mâncarea dragi părinţi, dragi copii, a continuat primarul strivind o lacrimă sub pleoape, nu este pregătită aici în Centru, pentru ca elevii să înveţe cum se pregăteşte o mâncare, cum se curăţă zarzavatul , se fierb legumele şi se dă gust mâncării, nu, este adusă de la o firmă de „catering”, prin urmare va fi plină de „E”-uri şi toxine. Doamna, mă jenez când îi spun aşa Alexei, ea nu merită respectul nostru, a pus dorinţa de a câştiga alegerile locale de la anul mai presus de sănătatea copiiilor noştri. Vă rog dragii mei copii, să nu gustaţi din otrava  care care vă va fi servită la Centru! După cursuri mergeţi la casele voastre, mâncaţi o bucăţică de mămăliguţă rece cu o ceapă, dar veţi fi sănătoşi, iar anul viitor vă promit că vom face un Centru aşa cum l-am visat eu şi pe care nu l-am putut realiza din cauza opoziţiei. Vă doresc succes în noul an şcolar! Cât timp a vorbit primarul tunetele au fost mai puternice şi mai intense, cerul se împotrivea din înaltul lui minciunilor şi calomnilor otrăvitoare pe care primarul le spunea copiiilor.
Directorul s-a uitat la senatorul puterii, acesta jenat de cuvintele spuse de primar s-a mulţumit doar să ureze :”sănătate la toţi şi succes în noul an şcolar”.
Soarele şi-a făcut apariţia, pe cer nu mai era niciun nor, un curcubeu multicolor, ca un arc de cerc peste bolta cerească, transmitea bună dispoziţie.
A luat cuvântul deputatul opoziţiei.
-Dragi părinţi, dragi elevi, vă rog să nu luaţi în considerare cele spuse aici de primarul dumneavoastră. În incinta unei şcolii nu este voie să se facă propagandă politică ori domnul primar cu limba despicată, ca unui şarpe, tocmai asta a făcut. Faptul că aici va funcţiona un Centru de Zi pentru copiii defavorizaţi, nu poate decât să mă bucure, pe mine nu mă interesează cine l-a făcut, mă interesează că el există şi voi, copiii şi părinţii voştri, veţi beneficia de el. Mâncarea primită printr-o firmă de „catering” va avea un buletin de analiză. Furnizorul răspunde pentru ceea ce trimite aici ca hrană destinată vouă. Nu vă speriaţi, profitaţi de oportunitate, nu vă amestecaţi în jocurile murdare pe care le face edilul dumneavoastră.
-Copii, mergeţi în clasele voastre, acolo vor veni diriginţii şi învăţătorii voştri. Cei mici, care au venit pentru prima oară la şcoală, să rămână pe loc, vor fi luaţi în primire de învăţătoare şi împreună vor merge în clase. Vă doresc succes în noul an şcolar! Declar închise festivităţile prilejuite de începerea noului an şcolar. Directorul a dat mâna cu invitaţii, apoi cu profesorii urându-le succes în activitatea didactică.
-Câţi elevi s-au înscris pentru masa de prânz? Alexa abia aştepta să înceapă activitatea în Centru, era dornică să vadă că funcţioneză ideea pe care a avut-o mamă-sa şi pentru care ea se dăruise şi muncise mult.
Secretara şcolii a privit-o cu ochii ei blânzi şi umezi, ar fi vrut să o strângă în braţe, să-i transmită din puterea ei, să nu o dezamăgească când îi va spune adevărul:
-Cinci copii şi doi părinţi.
-Bine, te rog să comanzi 50 de porţii, astăzi fără hrană rece, de mâine meniul va fi complet. Alexa nu era dezamăgită, era prima zi de şcoală, elevii erau cu gândul să fugă, să nu facă ore, abia de mâine lucrurile vor intra pe făgaşul normal. Comandă cât ţi-am spus, ăsta este numărul minim de porţii pentru care firma poate face deplasarea. Nu se simţea nici un regret în vocea femeii. Simţea o bucurie lăuntrică, o mare satisfacţie, soarele îi lumina chipul, sufletul şi inima. Şapte suflete vor mânca aici, în Centru.
-Am înţeles! Am fost rugată de două mame să le las să vină la masă, nu au îndrăznit să se înscrie. Ce fac?
-Anunţă-le că sunt bine primite, chiar mai pot aduce şi alte cunoştinţe dacă vor o masă caldă, bună şi gratis. Voi lua legătura cu furnizorul ca masa de astăzi să fie foarte bună, asta nu înseamnă că nu vor trebui să fie atenţi tot timpul la modul în care vor pregăti hrana copiilor.
Cum a văzut-o intrând pe poartă, Maria a venit în întâmpinarea ei. Nu a fost nevoie să deschidă gura pentru a o întreba ceva pe fiica ei, Alexa a început să povestească:
-Întâi să-mi faci o cafea sunt obosită, am trecut prin multe, ai răbdare, îţi voi spune tot, fata şi-a liniştit mama. Nu voi sări niciun moment, văd că arzi de nerăbdare, le voi lua pe rând.
Mamă nu am vrut să mă amestec în festivităţile prilejuite de deschiderea noului an şcolar. Am considerat că nu am nicio legătură directă cu actul de învăţământ. Ceea ce facem noi este un ajutor dat familiilor defavorizate. Directorul şi profesorii au ţinut să stau alături de ei. Toţi, în cuvântul lor, au avut de spus cuvinte frumoase şi echilibrate. Doar Melciu şi-a aruncat veninul din suflet, a împroşcat cu el, tot ce  a fost mai frumos astăzi, prima zi de şcoală, cu o înverşunare care l-a făcut pe senator, coleg cu Melciu de partid, să roşească şi să renunţe la discursul pe care îl avea pregătit. Deputatul opoziţie a fost echilibrat, a încercat să meargă pe liniuţa subţire a bunului simţ, a reuşit. După ce s-a terminat solemnitatea, deputatul m-a întrebat dacă mă interesează politica. I-am răspuns afirmativ, atunci a aruncat nada: „aţi face o bună carieră dacă v-aţi alătura membrilor partidului nostru”. I-am mulţumit, l-am asigurat că mă voi gândi la invitaţia dumnealui, însă, deocamdată, vreau să fiu pe picioarele mele, nu o oaie într-o turmă mânată de la spate de interese de multe ori nu tocmai ortodoxe. Nu i-a picat bine remarca mea, m-a asigurat că partidul domniei sale are o ideologie şi doctrină de dreapta, bine conturate şi traduse în programe şi proiecte  primite cu interes şi mulţumire de electorat. Curioasă, l-am rugat să-mi spună un proiect  care a fost dus la bun sfârşit. S-a înroşit, s-a bâlbâit, a căutat în haosul din cap o idee care să-l scoată din necaz, nu a găsit nimic bietul om. M-am uitat la el cu jenă, nu am vrut să-l pun într-o situaţie delicată, chiar eram curioasă să aflu ce au făcut. Ne-am despărţit  fără alte întrebări şi promisiuni.
Mamă, dacă la anul voi candida pentru funcţia de primar, o voi face ca independent, nu voi căra balastul unui partid după mine.
-Spune-mi, câţi ai avut la masă? Pe Maria asta o interesa cel mult, realizarea idei ei.
-Nu-l văd pe Radu, unde este, nu a venit de la şcoală? Alexa era îngrijorată, nu-l văzuse nici la masă.
-A venit de mult, a mâncat, apoi mi-a cerut voie să meargă la joacă. A plecat cu Lăbuţă, cred că sunt la iaz. Mi-a spus că iar  s-a luat de el Crinu, nepotul lui Melciu. Nu a ripostat, l-a privit cu milă, apoi i-a spus să se astâmpere că-l spune lui tanti Alexa.
-L-a ameninţat că îmi spune mie? De unde i-a venit ideea? Fata era mirată, însă bucuroasă că Radu avea încredere în ea.
-Spune-mi cum a fost la masă! Nu mă mai fierbe!
-Îţi spun, ai avut o idee de milioane. Să vezi, de dimineaţă se înscriseseră vreo 7 persoane, părinţi şi copii. Am comandat  50 de porţii. Secretara s-a uitat cruciş, „e mult a zis ea”. Trebuia să comand, este minimul de porţii pentru care ăştia se deplasează pe distanţă mare. Mamă să nu o mai lungesc, a venit maşina cu mâncarea, în sală erau cinci elevi şi doi părinţi. Au mâncat, se vedea pe faţa lor că le plăcea mâncarea. Au spus frumos „sărut mâna pentru masă”, apoi au plecat. Discutam cu ospătarul despre ceea ce am putea face cu mâncarea, căutam soluţii, era multă. S-a auzit întâi un murmur, apoi  rumoarea s-a amplificat, totul se apropia de noi, nu înţelegeam ce se întâmplă? Băiatul care adusese mâncarea pălise, se pierduse. M-am apropiat de el şi l-am strâns de mână, voiam să-l încurajez. M-am apropiat de uşă şi am deschis-o, pe culoar se apropia de noi mai mulţi bărbaţi însoţiţi de femei şi copii.
-„Ce-i cu voi oameni buni? Curajoasă le-am ieşit în cale. S-au oprit speriaţi.
-Săru-mâna, ne daţi şi nouă să mâncăm? Nu avem nimic acasă de mâncare.
-De ce nu v-aţi înscris de dimineaţă pentru masă, aşa cum am convenit?
-Nu ne-a lăsat Melciu, nici acum nu ne lăsa, am fugit de lângă el. Floarea lu’ Ciuculete care a mâncat adineauri aici ne-a spus că este foarte bună şi gustoasă mâncarea. Doamna Alexa, daţi-ne să mâncăm şi de acum încolo să mor eu, dacă mai fac ce spune primarul!   Dacă vă înscrieţi în cursa pentru primărie voi fi primul dumneavoastră susţinător. Bate vânt de schimbare doamna Alexandra, iar eu voi sufla din partea dumneavoastră ca un adevărat Eol.
-Cine eşti? Nu te cunosc!
-Am fost tehnician în uzina militară, am ajuns şomer, apoi beţiv şi la mâna primarului pentru ajutorul social. Sunt instalator, zidar, faianţar, fac de toate, acum mai mult beau, e grea boală alcoolismul, iar eu sunt alcoolic.
-Cum te cheamă omule? Alexa era impresionată de sinceritatea omului căruia îi tremurau uşor mâinile, avea o privire sinceră, privirea vinovată şi neîncrezătoare.
-David Irimescu, am doi copii în şcoală, nevasta bolnavă, iar eu am reuşit să ajung un alcoolist care, nu reuşesc să ajung seară de seară acasă, din acest motiv se întâmplă să fiu găzduit de marginile şanţului.
Ne daţi să mâncăm?
-Da, intraţi la mese. David, după ce mănânci vreau să vorbim...!”



4 comentarii:

  1. ca de fiecare data imi da lacrimile ! o poveste de succes ! astept cartea ! poate si ate carti la fel de bune ! succes omule drag !

    RăspundețiȘtergere
  2. O LUCRARE IMPRESIONANTA PRIN MODUL DE RELIEFARE A REALITATILOR ZILEI, A METEHNELOR CELOR CE SE SITUIAZA PE SCARA SOCIALA A SOCIETATII , FELICITARI D-LE IONEL CARSTEA PENTRU CAPACITATEA DE A SCOATE IN EVIDENTA TOT PUTREGAIUL CE NE INCONJOARA !

    RăspundețiȘtergere

Îngenuncherea României

  Domnilor guvernanţi, daţi Olandei ce pretenţii are, să terminăm cu circul pe MCV. Am auzit astăzi un europarlamentar , cred că, după num...