Scrisoarea unui pensionar stresat

       De un an şi jumătate scriu, după puterile mele, împotriva corupţie, a politicii de gaşcă şi a prostirii proştilor. La fel ca d-l Emil Constantinescu, căruia i se facuse scârbă de politica din această ţară, în timp ce se afla în vizită în SUA, tot la fel şi mie mi s-a făcut lehamite de toţi aceşti nesimţiţi.

Domnilor politicieni, vă rog să mă scuzaţi dacă din întâmplare vreunul dintre dvs.a suferit mustrări de conştiinţă în urma celor scrise de mine şi de alţi fraieri ca mine, nu vă lăsaţi păcăliţi de naivi, urmaţi-vă drumul, nimeni nu vă va opri. Pe vremea comuniştilor eram nişte robi puşi să muncească şi câte 7 zile din 7, vă mulţumesc dumneavoastră guvernelor de după '89, că aţi pus lucrurile la punct şi ne-aţi scurtat săptămâna de lucru la 5 zile lucrătoare. Tot aceşti oameni de bine de după revoluţie a îndrumat oamenii să meargă la Biserică şi a cere ajutorul lui Dumnezeu pentru eventualele neajunsuri ce le vom avea, pentru aceasta guvernele ne-au învăţat toate zilele cu sfinţi din calendar, iar pentru a le ţine minte, au fost decretate zile nelucrătoare.

        Mă podidesc lacrimile de bucurie când văd măreţele distrugeri aduse industriei moştenite de la regimul de tristă amintire al lui Ceauşescu, trebuie să rupem cu trecutul comunist, să ne făurim o viaţă nouă. Pentru a îndeplini acest deziderat, a trebuit să modificăm şi modul în care se dă spagă pentru rezolvarea unor probleme. Este umilitor să dai şpagă unui înalt funcţionar, cum era pe vremea comuniştilor, un pachet de cafea, ori un pachet de ţigări „Amiral”, trebuie să ne aliniem noilor cerinţe, iar şpaga cea mai mică nu trebuie să fie sub 1000 de euro. Trebuie să luptăm pentru a avea milionarii noştri, nu "faliţi" cum spunea Caragiale, pentru a avea politicieni cu posibilitatea întreţineri a 6 case cumpărate cu greu din bani de meditaţii, pentru a putea întreţine amante şi maşinile de lux. Cum putem avea asemenea reprezentanţi „onorabili”, dacă şpaga dată lor e de câteva kilograme de caltaboş şi o sticlă de pălincă? Trebuie să luptăm pentru a aduce corupţia la suprafaţă, nu trebuie să ne ferim atunci cînd dăm şpagă cuiva, nu, trebuie să fim mândri că bravul politician, funcţionar, ori alt organ, ne-a făcut cinstea de a lua şpaga de la noi.

Mă simt mândru că am putut fi contemporan cu aceşti minunaţi oameni ce au condus România de după '89, ei şi numai ei ştiu cum au reuşit să ne trimită, pe jumătate dintre cei care lucram acasă şi să fim plătiţi pentru a nu munci. Sigur că după ce au încetat plăţile a fost greu dar, pentru binele celor care au vândut întreprinderile unde noi aveam un loc de muncă, merită sacrificiul. După fiecare privatizare, mulţi se imbogăţeau, noi suntem bucuroşi că nu ne-am sacrificat degeaba. Multe palate au apărut în urma negoţului cu fier vechi la conaţionalii noştri rromi.Mi se pare echitabil, de sute de ani trăiau în corturi, bine s-a gândit guvernele să-i emancipeze şi să îi ajute la construcţia palatelor. Ce s-ar fi întâmplat cu bieţii oameni dacă nu întâlneau Comisari ai Gărzii Financiare cu suflet şi dorinţă de trai bun, ar fi ajuns înapoi în cort, dar omenia acestor sufletişti a ajutat la consolidarea financiară a minoritarilor rromi.

        Cred că este o pistă falsă faptul că în România ar fi hoţi între marii politicieni, funcţionari, alte organe ale statului, ori milionarii de carton, cum sunt numiţi îmbogăţiţi de după revoluţie; nu, nu pot fi hoţi, toţi sunt condamnaţi politic, niciunul nu a furat, ce vă uitaţi la mine, citiţi-le declaraţiile.

        Până în '89 în toate oraşele erau şantiere, se construia tot timpul, da hopa frate cu atâtea construcţii, mai daţi-vă răgaz sufletului, acum te plimbi liniştit, numai vezi niciun şantier, lumea doarme până la opt AM. Autobuzele cu muncitori, de unde înainte plecau, în fiecare dimineaţă 15-16, în toate direcţiile pline cu muncitori plus autobuzele cu elevi, acum un singur microbuz adună şi elevii şi muncitorii. Aşa da, tot să trăieşti în România, numai e nimeni stresat dimineaţa că ar putea pierde maşina ce îl duce la serviciu. Sunt oameni care au ajuns la 30 de ani şi nu au avut un loc de muncă, da a fost bine, au terminat şcoala, au intrat în şomaj, ajutor de şomaj, ajutor social, ce mai, se trăieşte bine în ţara noastra, tot datorită grijii politicienilor ce s-au perindat la guvernare.

        Vă mulţumim şi vă rămânem veşnic îndatoraţi, semnează un pensionar stresat. Am fost ghinionist să mă trezesc în fiecare dimineaţă la ora 4, pentru a prinde autobuzul ce ne ducea pe toţi la muncă.

P.S. Vă doresc tuturor celor care v-aţi bătut joc de această ţară să vă scrieţi memoriile în birourile DNA şi de după gratiile puşcăriilor, fiecare, în cea mai apropiată de casa lui.