Comunismul a venit,
pentru a ne elibera de capitaliştii cei rapaci care, sugeau sângele
poporului. Sloganele aduse de comunişti pentru atragerea populaţiei
de partea lor erau: „suntem stăpâni asupra mijloacelor de
producţie, suntem producătorii şi singurii beneficiari ai munci
noastre, există dictatura proletariatului, toţi suntem egali,
formula de adresare este Tovarăşe”. Sigur sunt numai câteva
exemple, ele au fost numeroase. Comuniştii promiteau desfiinţarea
claselor sociale, nu vor mai fi „exploataţi şi exploatatori”,
va exista o singură clasă socială „clasa muncitoare”. În
teorie totul suna bine, numai că în realitate lucrurile erau cu
totul altfel. Se înlocuise apelativul „domnule” cu „tovarăşe”,
dar atunci când venea „tovarăşul” în control toată lumea era
smirnă, alerga de colo până colo pentru a mulţumi pe „tovarăşul”,
iar ca să fie şi mai mulţumit îi umpleau portbagajul maşinii cu
tot cei trebuia de la pălincă, caltaboşi şi şunculiţe, până
la pui, ouă, brînză şi tot ce se mai găsea. Aceşti „tovarăşi”
care aveau soarta unei fabrici, sau a unei uzine pe mână se
deosebeau de „domnii” din capitalism prin aceia că ori cât ar
fi furat din întreprinderea lui, aceasta nu dădea faliment. Pe câtă
vreme „domnii” dacă nu îşi administrau bine întreprinderile
proprii ajungeau în sapă de lemn, adică în faliment.
Clasa muncitoare, era
slugă la stăpânul Stat, se ajunsese până acolo încât se cerea
ca întreprinderea unde lucrezi să fie pe primul loc, apoi familia.
Se lucra 10-12 ore, sâmbetele şi duminicile, în ziua de Crăciun,
şi în ziua de Paşti, totul pentru o prosperitate care se îndepărta
tot mai mult de noi ,deşi era clamată în fiecare zi de activiştii
de partid.
În '89 se ajunsese la
capătul răbdării, evenimentele de la Timişoara au aprins un licăr
de speranţă, proasta gestionare a situaţiei create la Timişoara
de către Ceauşescu şi ai lui, coroborată cu implicarea
„agenturilor străine” şi trădarea din interiorul sistemului,
au făcut ca focarul revoluţiei să se întindă în toată ţara.
Împuşcarea lui Ceuşescu în ziua de Crăciun a fost ca o eliberare
a mentalului pentru majoritatea populaţiei, lumea sărbătorea,
copiii mureau, soldaţi mureau, civili mureau. Cine a împuşcat toţi
aceşti oameni, eu nu ştiu, cei ce ştiu nu vorbesc, iar cei ce ar
putea să-i determine să vorbească, nu vor să o facă. Au fost
câţiva condamnaţi, probabil vinovaţi, dar restul unde sunt?
Strigă morţii din groapă, cine sunt criminalii, pentru ce am
murit? Două întrebări legitime, cine va răspunde, acestor eroi?
Pentru ce am murit? Asta
întreabă acei tineri morţi în dec.'89. Am să încerc să le
răspund eu pentru ce au murit. De fapt răspunsul e scurt : aţi
murit pentru a putea fi vândută România bucată cu bucată, pentru
a putea o mână de oamenii să fure şi să devină milionari, pentru a se putea
creea o clasă politică străină de interesele ţării, pentru ca
România să îşi piardă independenţa. Da, pentru asta aţi murit,
pentru ca românii în ţara lor să moară de foame, pentru ca
românii să cerşească pe la uşi străine în Europa, pentru ca
româncele noastre să şteargă la fund toate bogătaşele din
ţările Uniunii.
Aţi murit pentru ca
cetăţenii acestei ţări să devină sclavii puterilor străine,
pentru ca pensionarii, taţii voştri, sau bunicii voştri să fie
umiliţi de actuala clasă politică.
În '89, am sperat ca
moartea voastră să fie o eliberare pentru noi, am sperat la o viaţă
mai bună, am sperat la dreptatea pe care nu o găsisem la comunişti,
am sperat să avem o clasă politică orientată spre binele ţării.
În loc de asta am votat întodeauna o clasă de demagogi, de vânduţi
intereselor străine, de hoţi şi de criminali. Cum pot fi altfel
numiţi cei ce au avut tăria de aş vinde pământul strămoşesc,
pentru care au murit înaintaşii noştri şi aţi murit şi voi
dragi eroi, decât CRIMINALI. Suntem bucuroşi când vine un străin
care deschide o făbricuţă, un Mall, ori vreun service, şi ne
aruncă şi nouă un colţ de pâine, astfel poate fi numit salariul
mizer oferit de stăpânii actuali ai României. Avem o ţară încă
pe harta Europei trasată ca fiind independetă, numai că în
realitate lucrurile nu stau aşa. Pentru ca guvernul să poată
implementa o lege, ori o hotărâre de guvern trebuie mai întâi să
ceară voie de la FMI, UE şi BM. Iar dacă totuşi acea hotărâre
nu place ambasadei americane, aceasta sare în capul Instituţiei
care a luat decizia. În aceste condiţii suntem o ţară liberă? A
venit vorba de FMI şi BM, aceste două instituţii ce conduc lumea,
este interesant de aflat ce organizaţii oculte sunt în spatele
acestor instituţii bancare , francmasonii, ori iluminaţii, ori
amândouă la un loc. Aici este Cancelaria Mondială a lumii, de aici
se conduc toate guvernele lumii. Ferice de ţările care nu au
legături cu aceste organizaţii criminale. Să ne ajute Dumnezeu să
trecem cu bine peste toate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu