Scrisoarea Elenei Udrea către popor

       Sunt fiică de oameni muncitori, am reuşit prin propriile forţe( nu împinsă de la spate, pe spate, ori prin dos, cum rău se spune despre mine), să termin facultatea de drept în 1996, iar din 1997 am avut propriul cabinet de avocatură. Ucenicia în ale politici am făcut-o pe la diverse partide, sub diverşi lideri, primul partid care m-a propulsat într-o funcţie publică, a fost PNL, pe listele căruia am ajuns consilier la Consiliul General al Capitalei. Aici am avut şansa să-l cunosc pe marele om politic Traian Băsescu, slăvită-i fie memoria, cu ajutorul şi sub îndrumarea lui directă, am reuşit să-mi perfecţionez armele politice. Nu, nu este adevărat că el mi-a recomandat să-mi adâncesc decolteul, au fost alţii care mi-au dat de înţeles că bustul meu arătat cu mai multă generozitate, poate suplini în multe cazuri, lipsa unor idei.

      La început am fost cunoscută ca : „Blonda de la Cotroceni”, apoi „Pupila lui Băsescu”, „Protejata lui Băsescu”, unii mai îndrăzneţi au mers cu presupunerile chiar mai departe, au lăsat să se înţeleagă că legătura mea cu dom Preşedinte ar fi fost ceva mai intimă. Nici nu desmint, nici nu confirm, fiecare să creadă ce vrea.

Am crezut orbeşte în ordinele Preşedintelui. M-am transformat chiar în informatoarea domniei sale, am făcut tot ce am putut pentru ca Ţara să meargă în direcţia bună. Am mers până acolo încât, am ţinut şi eu de oişte când a fost cazul. Şi bine am făcut, când oiştea se frînge, se îndoaie, se înmoaie, ori, doamne fereşte  păţeşte ceva şi mai rău, carul intră în gard.

      Am fost ministră într-o perioadă grea a ţări, atunci când am fost nevoiţi să tăim din salariile, pensiile, ori ajutoarele handicapaţilor, etc., am avut pe mână atunci la minister un buget uriaş. Cu ajutorul acestor bani am reuşit să fac linie de telegondole pe unde nu calcă picior de om, ideea a fost să nu le uzăm prin funcţionare, că erau făcute cu mulţi bani din sudoarea poporului, apoi am făcut terenuri de fotbal în pantă, unice în lume. Cireaşa de pe tort a fost aducerea lui Bute să boxeze în România, am promovat noul simbol turistic al Ţării, celebra frunză, mă mir că nu m-a întrebat DNA-ul de ea până acum. Nu pot spune că a fost tocmai rău cu aceste investiţii, dacă nu a curs, a picat, nu pot spune mai multe că aude Coldea.M-am sacrificat pentru „binele” poporului, ajungând ca la sfîrşitul mandatului de ministru, de altfel tot miniştrii au ajuns aşa, să fiu mult mai bogată decât atunci când am devenit ministru. Ceea ce înseamnă că am fost un bun manager pentru comisioanele mele, reţineţi, este vorba de nişte nenorocite de milioane de euro primite drept comisioane, nu „para- îndărături”cum se spune în jargonul procurorilor.

Cu tot binele pe care l-am făcut statului nostru, au început unii să mormăie împotriva mea, ba am fost dusă cu mandat la DNA, nu am dat declaraţie, urmează să dau. Cum am ieşit de la DNA, e adevărat sub „control judiciar”, am dat fuga la Traian, scuze, domn Preşedinte, şi i-am raportat situaţia, mi-a răspuns sec, că nu se bagă. După răspunsul primit dintr-o dată am avut o iluminare, prin faţa ochilor au trecut imagini pe care le uitasem. Aşa mi-am amintit de fostul soţ, că mergea la SRI sâmbăta şi duminica unde probabil juca table cu sereiştii. Mai mi-am amintit cum gen.Coldea l-a rugat pe fostul soţ să-i dea amărâtului de Sebastia Ghiţă o sacoşă cu bani, cca. 500.000 de euro cash.

La fel de bine este, că eu l-am informat pe domn Preşedinte despre aceste nereguli, ba chiar şi despre neregulile de la ANRP, ale Crinuţei Dumitran. Parcă să zic că nu a luat nicio măsură, dar nu aş băga mâna în foc. Despre ANRP l-am informat şi pe Primul Ministru care era şi Preşedintele PDL, Emil Boc, ca şi pe ceilalţi lideri de partid,  au ridicat din umeri ceea ce înseamnă că ştiau, dar era bine pentru ei.

Acum trag toţi în mine, mă aştept la ce este mai rău, Coldea e primul, apoi ceilalţi, ştiu că voi fi arestată, asta este, merg cu pieptul înainte, sper să fie un bărbat procuror, mai strâmtez puţin fusta, duc decolteul mai adânc, apoi vom vedea, până acum mi-a mers, să vedem de aici înainte.

Am scris această confesiune pentru ca poporul să fie în cunoştinţă de cauză de cum am făcut eu averea de 10 milioane de euro, din căsătorie anterioară, chestia cu „anterioară” se poartă, unii preferă posterioară, e treaba lor. Iartă-mă popor român, dar acum, în al doisprezecelea ceas, vă spun cu mâna pe sân, deasupra inimii, că nu eu am furat cel mai mult, sunt alţii care au furat mai mult decât mine. Dacă vrea Dumnezeu, ne întâlnim peste câţiva ani.

Voi zice precum Lăpuşneanu, numai că puţin altfel : de mă vor aresta, pre toţi am să îi dau în gât şi eu
Închei, spunând despre Traian Băsescu, cu referire la potlogăriile întâmplate în vremea lui Boc şi nu, numai, cu cuvintele lui Mircea Băsescu spuse lui Băsică :"ştie mă, crezi tu că nu ştie, ori că nu a ştiut"

        Acesta este un pamflet.