vineri, 13 februarie 2015

Scrisoarea Elenei Udrea către Varujan Vosganian

      Vreau să vă spun încă de la începutul misivei mele că nu trebuie să fiţi speriaţi, aici, în arest ,lucrurile nu sunt tocmai roz, dar se pot îmbunătăţi. Spre exemplu, am propus conduceri arestului să văruiesc celula, apoi să vând una din genţile „vuitton”, iar cu bani câştigaţi să pun gresie şi faianţă în celulă. Ţinând cont că în fiecare celulă există cel puţin un potent financiar, fără să stricăm din banii ce ar trebui să-i returnăm statului ca prejudiciu, putem prin mărunţişul ce îl avem prin case să creăm condiţii omeneşti de detenţie pentru viitori arestaţi. „Omul sfinţeşte locul” spune un proverb românesc, hai să privim cu încredere spre viitorul luminos al patriei, dar, pentru aceasta trebuie să începem de aici, din arest, să arătăm că suntem gata să pornim pe un drum nou.
     Dragă Varujan, ştiu că tu eşti o fire sensibilă, eşti un artist, vino aici unde îţi este locul şi vei avea multe de făcut. Sunt oameni cu sete de cultură, tu ai putea fi un far călăuzitor pentru ei.
Îţi promit că ,după ce vei fi arestat şi te vei instala comod în celula ce îţi va fi repartizată, apoi vei simţi dragostea şi respectul colegilor de celulă, vei râde singur de teama, firească dealtfel şi de lacrimile vărsate în Parlament.
     Eu am hotărât, să nu dau satisfacţie celor care mă tămâiază de dimineaţa până noaptea târziu, că am făcut aia, ailaltă şi că îmi merit soarta. Îmi râd de ei, am lansat şi chestia cu semnul, secret, ocult şi cum a mai fost interpretat, cu degetul la nas. Citisem nu ştiu în care carte că, mafioţii au anumite semne secrete, aşa am ajuns la ăsta cu degetul. E o satisfacţie pentru mine când, văd la televizor dezbaterile pe interpretarea semnului.
Sunt liniştită acum, numai are ce să mi se întâmple rău, am început chiar să dorm bine, fără coşmaruri, fără vise urâte, îi mai las puţin pe anchetatori să fiarbă în suc propriu apoi încerc să-mi negociez pedeapsa. Cel mai mult îmi lipseşte trusa de machiaj şi oglinda, încerc să mă descurc cu ce am, ei, îmi mai lipsesc ele şi alte lucruri, dar de, sunt înăuntru, nu afară.
Hai că era să te uit Varujane, mă, nu fi copil, fii bărbat, nu te lăsa copleşit de situaţie, asta este, a venit ziua plăţii, tu eşti mai bătrân, da, eu sunt tânără, voi încerca să mă conserv.
Dă-i în mă-sa cu puşcăria lor cu tot, fac doi ani, îi fac repede că, sunt tinerică, frumuşică, proastă nu prea am fost, apoi acasă şi trai nineacă pe banii din saltea.
    Varujane, ştiu că, foarte mulţi dintre cei ce urmează a fi arestaţi, se tem de ziariştii de la uşa DNA-ului. Eu am luat exemplu de la Adrian Sârbu, ai văzut că îşi făcea un titlu de glorie din cătuşele de la mâini? Când a venit ziua să-mi pună cătuşele la mâini, am întrebat pe poliţista care mă încătuşa dacă nu are  nişte cătuşe cu blaniţă roz, mai sexy, eventual să se asorteze cu trenciul meu.
Colegii tăi numai sunt în Parlament, aceia, te vor ocoli, te vor tachina, vino aici, deja suntem mulţi, vom fi şi mai mulţi, în cameră poţi sta cu Pinalti, cu Dorin, cu Hrebe, nu te vei plictisi.
     Hai pa, că începe o emisiune la TV şi văd că sunt subiectul de discuţie.

Un comentariu:

  1. Îţi promit că ,după ce vei fi arestat şi te vei instala comod în celula ce îţi va fi repartizată, apoi vei simţi dragostea şi respectul colegilor de celulă, vei râde singur de teama, firească dealtfel şi de lacrimile vărsate în Parlament.

    RăspundețiȘtergere

Vremuri de cumpănă

  În urmă cu 35 ani, oamenii, mai ales tineri, cădeau secerați de gloanțele unui regim tiranic. Sătui de frig și înfometare, cetățenii Român...