Clinică privată de sănătate cu sechele din sistemul public de sănătate.

      Nu este bine să fi bolnav indiferent în ce Ţară ai trăi, cu atât mai mult dacă eşti în România. Aşa cum am mai spus cu alte ocazii, sunt cardiac, operat pe cord pentru 3 bypas-uri coronaniene şi pentru a întregi tabloul, ca şi cum nu era suficientă boala de inimă, am probleme cu circulaţia periferică şi artroză pe la încheieturi. Până la urmă, se poate trăi chiar cu toate aceste boli supărătoare dacă aş trăi într-o ţară normală, numai că eu trăiesc aici, unde m-am născut. Am fost bucuros când au apărut clinicile particulare, ca o alternativă la spitalele şi policlinicile de stat. M-am aşteptat ca dureroasa birocraţie şi umilire a pacientului să dispară în aceste clinici private. Am sperat ca viaţa omului să fie pusă deasupra unor mici şi mărunte răutăţi date de puterea celui din spatele unui ghişeu. Una este speranţa mea şi alta este dureroasa realitate. În urmă cu ceva timp am vrut să mă programez pentru nişte analize ale sângelui la Laboratorul Policlinici Târgovişte, numai că programarea era peste 3 luni. În zadar am explicat duduiei de la celălalt capăt al firului de telefon că sunt bolnav, ăsta e motivul pentru care vreau să fac analizele, că trei luni pot fi fatale în asemenea situaţii, nu m-am putut înţelege cu funcţionara laboratorului. Chiar m-am întrebat dacă este om, ori robot ? Nici nu cred că mai contează, contează proasta organizare a policlinicii de stat. Acum cca. 3 săptămâni, sătul de serviciile sanitare prestate de laboratorul statului, m-am hotărât să apelez la serviciile unui laborator de analiză privat din cadrul clinicii „Carol Davila”din Târgovişte, visa a vis de liceul E. Văcărescu. Am intrat pe NET, am găsit numărul de telefon şi bucuros am sunat la dispeceratul laboratorului. O doamnă a preluat apelul meu, am explicat că doresc un set de analize, că am trimitere de la medicul de familie şi doresc o programare în acest sens. La început calmă, mi-a explicat că va trebui ca eu să mă prezint cu biletul de trimitere la ei la laborator ca, în baza lui să fiu programat. Am protestat faţă de această birocraţie, spunând interlocutoarei mele că sunt bătrân, bolnav şi că îmi este greu să mă deplasez până la Tîrgovişte, cale de 20 de km, numai pentru a mă programa, urmând ca mai apoi în funcţie de data programării să merg pentru recoltarea probelor de sânge. Protestele mele nu au sensibilizat cerberul din dispeceratul clinicii Carol Davila, a susţinut că ăsta e protocolul şi că nu contează cât de bolnav sunt.

     Am trimis soţia şi am fost programat pentru data de 3 februarie, eram primul pe listă. În data de 3 februarie la ora 7 eram la uşa laboratorului, deşi recoltările începeau la ora 7,30, aveam nevoie ca la ora 8 să merg la stomatolog, de aceea venisem primul la uşa laboratorului. Numai că timpul începuse să se scurgă, iar în cabinetul de recoltare nu eram chemat. Între timp am văzut pacienţi ieşind din laborator, semn că începuse recoltarea, numai că acei oameni trecuseră pe lângă ghişeul de la intrare fără a lua legătura cu dispecera. Asta însemna că ei veniseră fără programare, în schimb aveau pile, sfidau proştii ce făcuseră două drumuri, ei erau cetăţeni de rangul 1. Degeaba avem clinici private dacă obiceiurile birocratice şi mârlănia sunt moştenite. Mă aşteptam ca noul să primeze, da, este altfel într-o clinică privată, preţurile sunt exorbitante. Pentru ce dracu avem telefoane, calculatoare, dacă trebuie pentru o programare să mă deplasez 20 de km. , apoi în funcţie de data programării să mai fac un drum pentru recoltarea sângelui. Asta este o sfidare a pacientului, a sănătăţii lui precare, este o sfidare a bunului simţ. Cred că este suficient un telefon, iar în baza lui să fiu programat, indiferent de serviciul pe care îl solicit. Acest laborator se califică la : AŞA NU!