Doamne, ce Ţară ghinionistă avem!

       Am avut norocul să mă nasc pe pământul unde au fost descoperite cele mai vechi scrieri din lume, se pare că suntem printre cei mai vechi locuitori ai Europei. Incontestabil suntem una din cele mai bogate Ţări din Europa, asta nu ne-a ajutat prea mult, popoare hrăpăreţe şi flămânde au năvălit peste pământul nostru, atât de mult s-au îndrăgostit de el încât nu au vrut să mai plece. Romanii au plecat după câteva sute de ani, turcii după aproape 450 de ani, iar ungurii se dau de ceasul morţii să revină în Transilvania. De-a lungul acestor vremuri de restrişte am beneficiat de vitejia şi eroismul unor conducători de marcă intraţi în istorie pe uşa din faţă şi pomeniţi în anale ca adevăraţi sfinţi ai românismului. Sigur că am avut şi conducători care şi-au vândut sufletul şi Ţara, pe aceştia istoria îi pomeneşte cu dispreţul cuvenit.

Suntem un popor din rândul căruia s-au ridicat mari oameni, de ştiinţă, politici şi chiar teologi. Cu toate acestea, pentru ca unirea a două provincii româneşti să fie recunoscută de marile puteri ale Europei, a trebuit să acceptăm un conducător străin de neamul şi sângele nostru.

După sute de ani de chin, când puteam spune gata suntem liberi şi ne guvernăm singuri, spre ghinionul nostru Europa a decis să vină un străin să ne conducă. Nu discut dacă regele Carol şi urmaşii lui au fost buni conducători, despre asta au scris istoricii, discut numai despre ghinionul nostru de a nu ne fi  putut decide singuri soarta.

      Am avut petrol şi grâne, aur şi legume, argint şi fructe, toate au încăput pe mâna patronilor străini, spre ghinionul nostru. După războiul al II-lea mondial, unde nu am fost consideraţi cobeligeranţi spre ghinionul nostru, comuniştii veniţi pe tancurile ruseşti, cu Blocul Naţional Democrat, ăla blagoslovit de regele Mihai, ori aduşi sub fustele Anei Pauker, au făcut naţionalizarea mijloacelor de producţie, marile întreprinderi, căile ferate au trecut în proprietatea statului. Patronii străini au plecat la ei în Ţară, la noi au rămas ruşii şi evrei comunişti spre ghinionul nostru.

      Timpul a trecut, comuniştii au făcut greşeli incontestabile în ce priveşte prigonirea celor care se opuneau ideilor şi propagandei lor. Închisorile cu deţinuţi condamnaţi la muncă forţată s-au umplut, dubele negre cărau zi şi noapte oponenţi ai regimului comunist, mamele plângeau, soţiile îşi smulgeau părul din cap, copiii se jeleau, văzând zbuciumul din jurul lor. Judecătorii pronunţau sentinţe de nimeni înţelese, nu hotărau nimic, copiau ordinele transmise de Partidul Comunist, în numele unei ideologii oamenii mureau, din nou am avut ghinion.

      Vremurile s-au mai calmat, Ţara a prosperat, nu curgea lapte şi miere, dar necunoscând alte sisteme, era bine. Apoi s-a stins lumina, s-a oprit gazul, nu a mai fost pâine, nu a mai fost mălai, carne, legume, totul era dus la export, din nou eram ghinionişti.

Pe fondul acestor nemulţumiri a apărut „salvatoare” revoluţia. Oamenii mureau împuşcaţi pe stradă, Dinescu ne ţinea conferinţe la televizor, Iliescu căuta cărările care duceau spre putere. În sfârşit, ca adevăraţi buni creştini, în ziua Naşterii Domnului Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, un Tribunal Militar format ad-hoc condamnă la moarte pe fostul dictator şi pe soţia lui, Nicolae şi Elena Ceauşescu, prin împuşcare. Cu sufletul încărcat de importanţa zilei de 25 decembrie, pătrunşi de marea sărbătoare creştină şi cu sufletul plin de evlavie plutonul de execuţie la ordinul comandantului, execută foc de armă, suprimând astfel viaţa a doi oameni, vinovaţi sau nu, istoria ne va spune.

      Din nou ghinion, începeam o nouă eră, cel puţin aşa speram, cu vărsare de sânge.

S-au perindat, spre ghinionul nostru, de-a lungul celor 25 de ani scurşi de la revoluţie, o mulţime de lupi îmbrăcaţi în haine de politicieni. Adevărate haite hămesite care au sfâşiat în mii de bucăţii toată munca poporului român de-a lungul a peste 40 de ani. Ulii, ereţi, şacali, hiene, vulturi hoitari, toţi ,împrumutând diferite denumiri din DEX-ul românesc, au început să-şi spună politicieni, iar mai apoi parlamentari, preşedinţi, prim miniştrii, miniştrii, etc. Împreună cu alte fiare de prin pădurile europene şi americane, au hăcuit biata Românie, spre marele nostru ghinion. Am ajuns acum să cerşim pe la porţile Europei, să întrebăm din casă în casă, dacă nu au un bătrân de îngrijit, un paralitic de spălat.

      Anul trecut, 2014, a apărut un candidat de preşedinte care ne promitea altceva decât a fost până acum, lumea a sărit să-l voteze, apoi după ce a fost votat, a venit la televizor şi ne-a spus franc :”ghinion, m-aţi ales pe mine, dar eu doresc numai lux şi să mă plimb.

Doamne ce Ţară ghinionistă avem!

România mai este independentă, dar justiţia?

      

Suntem un stat liber? Suntem un stat administrat civil? Cei pe care noi îi vedem în fruntea Ţării, sunt cu adevărat conducătorii noştri? Drumul pe care mergem este real, sau indus? Plecăm de acasă pentru un anumit lucru, pentru că aşa dorim, sau aşa ne este sugerat mental? Până unde merge manipularea? Ce este real în jurul nostru?

       Sunt o parte din întrebările ce frământă poporul. Nu ştiu dacă suntem un stat liber, administrat civil şi la vedere. Am de multe ori senzaţia că trăiesc un coşmar, că sunt într-un vis din care nu mă pot trezi.  Văd o mulţime de hiene care mă atacă, mă zbat, asud, strig şi din gâtul meu sunetele ies ca nişte mugete, nimeni nu mă apără, în jurul meu sunt oameni care privesc cu bucurie cum voi fi sfâşiat de hiene. Se vede bucuria animalică pe feţele lor, sunt gata să mă sfâşie odată cu fiarele sălbatice, dorinţa de sânge e mare, strigă demenţial pentru a agita animalele, pentru o clipă cred că mă aflu în arenele romane. Hienele se apropie tot mai mult, mulţimea e-n delir, reuşesc cu ultimele forţe să mă târăsc câţiva paşi, fiarele sar pe mine, una mă prinde de mână, mă strânge puternic, oasele pârâie, durerea e groaznică, simt cum sunt smucit cu violenţă, aud o voce : „trezeşte-te”. Lângă mine soţia îmi şterge sudoarea de pe faţă. Sunt treaz şi bucuros că am scăpat din ghearele acelor fiare sălbatice şi a acelor oameni transformaţi în animale. Beau o gură de apă, închid ochii şi rememorez visul, a fost un vis, ori o trăire mentală a neputinţei, a lipsei de apărare în faţa unor forţe din ce în ce mai puternice şi mai dictatoriale.

       Cine ne conduce, Guvernul, Preşedinţia , Parlamentul, ori Procuratura şi serviciile secrete? Ori toate la un loc primesc ordine din exterior şi în funcţie de „sfaturile” primite, transmit spre popor ce se vrea să facem.

Justiţia, o Ţară fără justiţie independentă nu este o Ţară democrată. Corect. Dar independenţa justiţiei nu înseamnă dictatura ei. O hotărâre judecătorească rămasă definitivă trebuie să fie executorie pentru toată suflarea românească, chiar şi pentru cei mai înalţi demnitari din justiţie, ori din conducerea Ţării. Nu ştiu cât de mult serviciile secrete sunt prinse în caruselul justiţiei, asta nu este bine, pentru că un judecător poate avea dublă comandă şi atunci sentinţa lui ar putea fi alterată.

Partidele politice au doi stăpâni: puterea şi banul. Atâta timp cât vin banii, nu îi interesează de unde vin indicaţiile. Aud mereu expresii spuse de oameni politici de genul: „aţi întrebat UE, FMI, sau ce va zice ambasada SUA?” Suntem un stat independent? Avem guvernul nostru, sau este unul marionetă? Preşedintele a fost ales de românii, ori „agenturile străine” au avut un mare amestec? Politica României se face la Bucureşti, ori la Bruxelles, Berlin, Londra, sau Washington?

Este o mizerie faptul că se tot vorbeşte de transparenţă, iar aici, unde se hotărăşte soarta noastră a românilor, se face o politică pe sub mână. Dacă numai suntem independenţi, cei care ne-au transformat în colonie să-şi asume acest lucru. Să ne integreze în statul lor, să devenim cetăţenii lor cu drepturi egale.

       Nu putem vorbi la nesfârşit de faptul că suntem un stat independent şi un copil începe să vadă că noi suntem de fapt o colonie. A început să sosească gunoaiele din Europa şi să fie depozitate la noi, alimentele aduse din UE şi comercializate pe piaţa noastră sunt de calitate îndoielnică, soldaţii noştri mor în războaie care nu sunt ale noastre, industria noastră a fost distrusă, drumurile distruse, calea ferată distrusă. Dacă în aceste condiţii în care am ajuns am fost conduşi de români şi am ajuns în această stare prin măsurile luate de ei, fără amestec străin, este foarte grav. La fel de grav este şi dacă au primit ordine din afară.

Se tot vorbeşte despre judecarea comunismului, hai mai întâi să-i judecăm pe cei care au distrus tot ce a fost făcut în perioada comunistă, apoi vom judeca şi pe ceilalţi.

      Văd că se împart bani cu nemiluita, apar fel de fel de ONG-uri, Institute, Academii, nu e bine domn'guvern, împletiţi coşuri, faceţi străzi, şosele, case, astea vă aduc prosperitate. Banii indiferent cât sunt de mulţi se vor termina, aveţi grijă, poporul iartă odată, a doua oară nu se ştie.

Un lider politic vorbea în piată unei mulţimi de oameni, le promitea câte-n lună şi stele, oamenii erau în delir, aplaudau şi tropăiau, bucuroşi de promisiunile liderului politic. Pe deasupra mulţimii nişte păsărele dansau şi se jucau, parcă bucuroase în zborul lor de bucuria oamenilor. La un moment dat, o păsărică se scapă pe chelia liderului politic, acesta scoate batista, se şterge, apoi privind în sus spre cârdul de păsărele, cu un zâmbet abia schiţat în colţul gurii îşi spuse : „a avut dreptate păsărica, asta vor primii toţi”.

Mulţumesc pentru poză : causes.com

Exodul imigranţilor

       

Zilnic suntem invadaţi de imigranţi sosiţi din Siria în principal. Exodul acestor oameni este efectul politicii de aşa zisă democratizare a ţărilor din Orientul Mijlociu. Pregătirea în SUA a unor elemente teroriste ce urmau a fi folosite împotriva sovieticilor ce ocupaseră Afganistanul, a avut efectul bumerangului. Organizaţia Al Qaida condusă de Osama Bin Laden, a pornit un adevărat război terorist împotriva Ţărilor Occidentale. Nu trebuie uitat faptul că însuşi Bin Laden a fost instruit în „meseria” de terorist de către agenţii CIA, de altfel nu a fost singurul.

      Destabilizarea unei Ţări ca Irakul a dus la destabilizarea întregii regiuni. Să mulţumim Domnului Dumnezeu că în Iran încă este linişte. Deasemeni destabilizarea Libiei prin omorârea lui Gadaffi a dus la crearea unei ţări instabile cu un război civil pe teritoriul ei.

Cât de mult au fost interesaţi americanii împreună cu englezii de democratizarea Irakului? Nu au fost, interesul lor a fost pentru puţurile de ţiţei de pe teritoriul irakian. Prin omorârea lui Sadam Hussein, Irakul a fost transformat într-un teatru de război civil religios. Lipsa de control a autorităţilor de la Bagdad asupra facţiunilor relioase aflate în conflict şi razboiul civil din Siria a dus la creearea la graniţa dintre Irak şi Siria a unui Stat Islamist a cărui primă preocupare este terorismul.

      Invadarea graniţelor europene de către imigranţii din Orientul Mijlociu este consecinţa politicii expansioniste dusă de guvernele occidentale împreună cu cel nord american.

Costurile întreţinerii acestor imigranţi, victime ale politicii de recrudescenţă a unor state interesate în destabilizarea zonei, ar trebui suportate de către cei care au beneficiat de pe urma acestei dezordini. Oameni nevinovaţi, copii şi femei, tineri şi bătrâni, fiinţe care nu au fost întrebate dacă vor ca în Ţara lor să fie războaie, să fie crime înfăptuite în numele lui Allah, în numele statului, ori să fie ucişi în propriile case.Cu toate acestea au fost nevoiți să-şi lase agoniseala de-o viaţă, adăpostul de deasupra capului şi să plece în pribegie. Aici au întâlnit la tot pasul, soldaţi care-i umilesc şi guverne care îi dispreţuiesc. Unde sunt acei eroi ce le promiteau libertatea, unde este democraţia exportată cu tancurile de armatele americano-britanice? De ce nu s-a încercat limpezirea situaţiei din Siria? Cui ajută această dezordine? Câţi imigranţi au fost primiţi în Israel?

          Sunt multe întrebări, ştiu că nu voi primi răspuns la ele, dar aceste întrebări şi le vor pune din ce în ce mai mulţi oameni, ei vor dori să afle răspunsul cu orice preţ.

          Odată cu aceşti oameni nevinovaţi, este foarte probabil să se strecoare şi terorişti, nu vom şti cine se ascunde sub faţa acelui om ce imploră un adăpost pentru el şi familia lui. Poate că nici nu este vreun terorist printre miile de imigranţi, dar din cauza condiţiilor de trai inumane pe care sunt nevoiţi să le suporte, se pot transforma în arme letale, dacă pentru asta găsesc rezolvare pentru familiile lor.

         Problema imigranţilor nu este una pentru retingul televiziunilor, este una de viaţă , este una care necesită nişte costuri enorme, această problemă poate crea un flux de alte probleme interetnice.

        Să ne ajute Dumnezeu să fie găsite soluţii viabile, deşi mă tem că s-a dorit să se pornească acest exod.

Întrebarea este : cui foloseşte acest haos?

mulţumesc pentru poză : stirileprotv.ro

S-au triplat salariile Înalţilor demnitari şi mita trebuie să se tripleze.

      

Ascult ştirile, nimic deosebit, totul este monoton, nici vântul nu mai bate, Soarele mă priveşte pe după un nor, nu este nici frig, nici cald, totul este plat, plictisitor. Guvernul anunţă creşteri salariale, scăderi de taxe, încasări la buget mai mari, creştere economică. Schimb programul de la radio, cred că ăştia vorbesc despre o altă Ţară, aici cântă Nana Mouskouri ceva cântece religioase. Nu se poate aşa ceva, unde este domnule România mea, România noastră aia de toate zilele, nu se mai taie un salariu, nu se mai taie o pensie, nu mai iese Băsescu să dea o contră guvernului, numai înjură pe nimeni de la Cotroceni, având steagurile României şi Uniunii Europene în spate. Nu ştiu dacă acum avem Preşedinte, cred că Ţara este condusă de o locoteneţă, pentru că din când în când apare câte un consilier, sau aşa ceva, care ne spune câteva vorbe.

De la un timp a început să curgă lapte şi miere, totuşi, de departe cea mai mare bucurie a mea este faptul că cei mai înalţi demnitari ai statului şi-au triplat salariile. Îmi era şi jenă când priveam hainele, Prim Miniştrilor, miniştrilor, şefilor celor două Camere ale Parlamentului, erau peticite, este drept că peticele erau puse de marile case de modă, începând cu Armani şi terminând cu Botezatu. Bieţii de ei, erau aşa de săraci, munceau pe brânci pentru un salariu de mizerie, încât acceptau pomenile unor investitori. Aceştia, investitorii, când îi vedeau aşa de amărâţi, le dădeau de pomană câteva milioane de euro pentru a putea să-şi facă un costum, două de haine.

       Este adevărat că investitorii au fost mulţi, pomenile s-au înmulţit şi ele, pe lângă costume au mai apărut şi nişte palate, nişte piscine, nişte excursii prin zonele exotice, ceva acumulării prin băncile elveţiene cu conturi bine ascunse.

      Ca întodeauna există şi oameni de rău, cum sunt procurorii, nu numai că sunt răi, dar sunt şi curioşi, au chiar o curiozitate morbidă, drept pentru care au început să pună întrebări. Au început să-i sâcâie, să uite că sunt oameni şi că s-au sacrificat pentru binele Ţării, păi lor nu le trebuiau haine de firmă, palate, maşini de lux şi conturi bancare burduşite cu euro, ei vroiau o viaţă liniştită, dar aşa au fost îndrumaţi de PR-ul lor, să aibă aceste lucruri, complet nefolositoare după părerea demnitarilor, pentru a reprezenta Ţara cu cinste. Acum s-au trezit cu aceşti adevăraţi duşmani ai bunăstării lor, punându-le întrebări, ba la unii le-au schimbat şi domiciliul, de la vilă cu piscină, la garsonieră cu 6 paturi şi tinetă-n cameră, aşezată la subsol.

     Acum dacă au fost mărite salariile vor avea alt comportament, vor fi mai aproape de Ţară, nu de oameni, ăştia sunt transpiraţi, put, sunt plini de praf, le pute gura a usturoi, destul că îi suportă odată la 4 ani, acum ce dracu doar nu vor să discute despre problemele lor în fiecare zi. Apoi este şi greu, când ai un salariu de 15 ori mai mare decât salariul mediu pe economie, să înţelegi neajunsurile lor. Nu cumva sunt puturoşi, nu vor să muncească, păi cum voi aveţi un aşa salariu mare, ei de ce nu muncesc mai mult să aibă un câştig mai mare, da asta e explicaţia, nu le place munca.

Îmi povestea un demnitar din ăsta cu salariu de patron de mare concern industrial, cum a venit la el un investitor să negocieze un contract pentru asfaltarea unui drum rural, a lăsat să se înţeleagă că partea demnitarului este de 1000000 de euro, s-a uitat la el cu milă, apoi a grăit : „pentru banii ăştia nu mă dau jos din pat”. Trebuie să înţelegi că mi s-a mărit salariul, aşa că şi mita trebuie să crească de trei ori, altfel nu discut, ce mă eu sunt un găinar de vii la mine cu un milion de euro?

     Ce bine că s-au mărit salariile demnitarilor, aşa mult mă bucur, abia aştept să se mărească salariile primarilor, îmi place când mă umileşte domn primar plătit din banii noştri.

Între timp am aflat, avem Preşedinte, numai că este tot timpul plecat în vizite şi excursii. Eu cred că nu aveau ce mânca acasă , din acest motiv mergea pe la rude prin Germania, acum dacă i s-a triplat salariu poate mai stă pe acasă, ori se mută definitiv în Madeira, până la urmă există facebook şi acolo, aşa că nu este nici o problemă. Sejur plăcut, domn Prezident!

      Dragi guvernanţi, vă dau un sfat : nu-mi măriţi pensia, să vă ajungă vouă banii, altfel începe inflaţia.

Mulţumesc pentru poză bzi.ro

Trădarea de la 23 august 1944

       Până în '89 abia aşteptam ziua de 23 august, era zi liberă, este adevărat că se defila dimineaţa, se strigau lozinci, se mai pupa în fund pe Ceauşescu, pe Elena Ceauşescu, apoi după amiaza eram liberi. Special, în zilele premergătoare marii sărbători, alimentările erau aprovizionate, ne făceam provizii ca pentru un Paşte, sau Crăciun. Mergeam la serbările câmpeneşti unde ascultam cântece, adevărate ode aduse Partidului Comunist, personal tovarăşului Nicolae Ceauşescu, pe ritmul acestor melodii patriotice, înălţătoare şi de trezirea conştiinţei, noi mâncam mici şi beam bere, uitam pentru o clipă toate neajunsurile ce le aveam.

Activiştii PCR ne spuneau cu emfază despre modul în care Blocul Democrat sub conducerea comuniştilor au reuşit să înfăptuiască „Insurecţia armată” şi „revoluţia socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă”.

     Asta am auzit până în '89, apoi din '90 deja lucrurile au luat o altă întorsătură, arestarea lui I.Antonescu şi a guvernului său a fost făcută de regele Mihai I împreună cu liderii partidelor istorice,  figurativ au fost prinşi şi comuniştii în această conjuraţie, pentru a da bine în faţa ruşilor.

Indiferent cine a dat lovitura de stat de la 23 august a făcut un act de trădare naţională, urmărindu-se în primul rând nişte orgolii, nu interesul naţional.

      Pot justifica cu date şi documente istorice. Primul act de trădare naţională s-a petrecut la data de 20 august 1944 la Iaşi. După terminarea discuţiilor dintre delegaţia comuniştilor, formată din Pătrăşcanu şi Emil Bodnăraş, şi reprezentanţii palatului regal împreună cu liderii partidelor istorice din 13/14 iunie 1944, Bodnăraş împreună cu colonelul Dămăceanu au o întrevedere strict secretă, aici se stabileşte ca la o dată ulterioară. armata a 4 comandată de generalul Mihail Racoviţă să abandoneze lupta şi să se retragă din faţa sovieticilor. Pentru reuşita acestei trădări, Bodnăraş îl informează pe Stalin, acesta din urmă întăreşte frontul din est cu trupe dislocate din Polonia. În 20 august 1944 sovieticii pornesc ofensiva împotriva trupelor române, armata a 4 a comandată de generalul Mihail Racoviţă se retrage din faţa sovieticilor conform planului „Poarta Iaşului”, astfel o linie de 25 de km din faţa trupelor sovietice rămâne neapărată, fără a nu întâmpina nici o rezistenţă, ruşii ocupă Iaşul.

Trădarea a avut binecuvântarea regelui Mihai. În loc să demonstreze inamicului că suntem puternici pentru a putea trata un armistiţiu convenabil şi pentru noi, am cedat fără luptă, iar trădarea nu se va opri aici, ea va continua până în 12 septembrie 1944. De fapt cred că trădarea a continuat în diferite etape până în '89, iar după '89, schimbându-se numai stăpânul, continuă şi astăzi.

http://www.art-emis.ro/jurnalistica/1144-inalta-tradare-grava-eroare-politica-dezonoare.html

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/23-august-1944-salvarea-romaniei-tradare-nationala

    Regele Mihai a sintetizat în faţa lui Brătianu motivul pentru care nu îl lasă pe Antonescu să încheie armistiţiul, citez din regele Mihai I : „dacă-l lăsăm pe Ion Antonescu, să încheie singur armistiţiul, ne va ţine sub papuc.” Pentru acest motiv regele a sacrificat nişte condiţii de pace suportabile, oferite de Stalin lui Antonescu, în schimbul unei capitulări ruşinoase.

După arestarea lui Antonescu, Mihai I se adresează poporului şi armatei. Ordonă armatei să înceteze lupta împotriva sovieticilor, astfel armata depune armele , iar peste 200.000 de soldaţi sunt dezarmaţi de ruşi şi luaţi prizonieri, acest lucru se întâmplă până în 12 septembrie '44 când este parafat armistiţiul cu sovieticii.

Trădarea din 20 august '44 a fost unul din motivele care l-au determinat pe Stalin să-l decoreze pe regele român.

       Se tot vorbeşte de faptul că în România comunismul a venit cu tancurile ruseşti, adevărat, dar să nu uităm că americani şi englezi au fost la manşa tancurilor, iar liderii partidelor istorice împreună cu regele dirijau tancurile pe unde să intre în Ţară. Ei, liderii PNL şi PNŢ, susţin că la acea vreme nu erau mai mult de 800 de comunişti în toată Ţara, în această situaţie înseamnă că, clica regală împreună cu politicienii de rasă au binecuvântat comunismul.

       Cu, sau fără voia marilor partide politice ale vremii, sau fără voia regelui, jocurile erau făcute, România era comunistă încă de la întâlnirea celor 3 mari lideri, Stalin, Churchill şi Roosvelt de la Yalta din februarie 1945. Alte discuţii pe această temă sunt un fel de lături aruncate de la unii la alţii.

      O singură frază vreau să mai adaug, L.Pătrăşcanu care făcea parte din delegaţia română care urma să semneze armistiţiul cu ruşii îl întreabă pe ministrul de externe sovietic, Molotov, :”de ce condiţiile impuse nouă acum sunt mai grele decât cele negociate cu Antonescu?” Molotov răspunde :”I.Antonescu reprezenta România, voi nu reprezentaţi pe nimeni”, asta se întâmpla la 12 septembrie 1944.

      România a avut parte de conducători puternici, pe care i-a omorât, sau alungat, dar şi de conducători nevolnici ce nu vedeau mai departe de jetul propriei urine, pe aceştia i-a păstrat şi onorat.

Interviu cu un Preşedinte obosit transformat în turist 2

                      

   Am continuat dialogul cu Turistul trist, ce ocupă funcţia de Preşedinte.

               -Domnule, aţi lăudat iniţiativa unor state occidentale de a micşora ajutoarele sociale, inclusiv alocaţia pentru copiii români, rezidenţi în acele state cu familiile, până la nivelul sumei alocate de Ţara noastră copiiilor din România, de ce aţi avut această opţiune?

                  -Nu trebuie să deranjăm partenerii noştri din UE prin a avea pretenţia de a fi trataţi ca egalii lor.

                  -De ce, nu suntem? îl provoc eu

                -A, nu , bineînţeles că nu, trebuie să înţelegem, că România s-a ridicat prin regii de origine germană pe care i-a avut, iar acum prin mine, declară ritos Turistul.

                -Înţeleg de la dvs. că România este un stat înapoiat, un stat care trebuie să stea la coada Europei, eventual să fie cartierul săracilor din UE, iar România să devină rampa de gunoi a UE, aşa ar trebui să fie?

              -În mare da, numai Transilvania ar putea să fie parte egală cu ceilalţi europeni din occident, în ce priveşte Moldova şi Muntenia mai au de muncit pentru a ajunge la nivelul european.

• Cum vedeţi rezolvarea acestei probleme?
• Prin accesarea mai multor fonduri europene, dar mai ales prin contactele mele directe cu şefii de stat şi de guvern din UE, dar şi prin implicarea Primei Doamne Carmen Iohannis, în viaţa socială şi culturală a Ţării, iar pentru aceasta guvernul ar trebui să îi pună fonduri la dispoziţie, eventual şi un birou la Palatul Cotroceni cu secretară, consilieri etc., toate acestea, spre surprinderea mea, le-a spus dintr-o suflare.

-Excelenţă multă lume a văzut scena cu paltonul de pe aeroportul din Paris, puteţi să ne detaliaţi ce s-a întâmplat?

• Nu.răspunde Turistul uşor timorat.
• De ce, am înţeles că un general nu s-a comportat ca un valet? Aşa ar fi trebuit?
• Da. Pentru mine, fie general, fie soldat, tot valet este.
• Domnule, vă place luxul? Am înţeles că aţi cerut să fie făcute multe îmbunătăţiri la Vila Lac 3, aşa este?
• Da, intenţionez să rămân 10 ani la Cotroceni, aşa că îmi trebuie tot confortul.
• Domnule, de ce nu aţi promulgat legea Noului Cod Fiscal, mai ales că fusese votată în unanimitate şi de liberali? Chiar aveţi ceva de reproşat guvernului faţă de această lege?
• Nu, îmi răspunde calm, apoi cu un aer ferm, am vrut să ştie toţi cine-i stăpânul.
• Aţi pus în dificultate propriul partid, ei votaseră, de ce nu le-aţi spus să nu voteze?
• Nu mă interesează partidul liberal, singurul partid pe care îl respect se numeşte Carmen, în rest o gaşcă de hoţi, linguşitori şi pupincurişti. Răspunsul a venit promt, distant cu o uşoară undă de dispreţ în glas
• Să înţeleg că nu îi suportaţi în prejma dvs.? Insist în a afla adevărul.
• Îi suport, chiar îmi place când văd un ditama-i şeful de partid gata să-mi facă pantofii, nu mai zic de Alinuţa care se învârte toată ziua prin ogradă, doar, doar, îi voi adresa vreo vorbă.
• De ce nu aţi luat poziţie în cazul Rarinca şi cazul fetei violate din Vaslui? Întrebarea a căzut ca un trăznet, a tresărit, apoi a răspuns
• Mi s-a spus să tac şi am tăcut, a răspuns Turistul nostru.
• Cine v-a interzis să vorbiţi, serviciile, ori cei din justiţie?
• Nu contează, contează că a trebuit să tac. Ca preşedinte pot spune numai ce este pe placul celor ce ne sunt „prieteni”, pot spune că sunt sfătuit de ei, ori primesc „sfatul” prin diverse surse. Alte detalii nu mai dau, oricum am spus prea multe.
• Sunteţi mason? Atac eu brusc
• Este o întrebare delicată, nu confirm, dar nici nu infirm. Sunt român prin cetăţenie, german prin etnie, acum sunt Preşedintele României.
• Domnule, sunteţi Preşedintele tuturor românilor? Mai exact, v-aţi luat Ţara înapoi, aşa cum se vehicula în timpul campaniei?
• Eu cred că mi-am luat Ţara înapoi, nu ştiu, Ţara ce crede?
• Acum sunteţi în vizită la Bucureşti, ori intenţionaţi să rămâneţi mai mult?
• Sunt puţin obosit, să vedem cât rezist, să zicem că sunt în sejur, îmi răspunde cu un zmbet abia schiţat Turistul- Preşedinte.
  Acest interviu nu a avut loc, răspunsurile posibil să le fi dat. Articolul este un pamflet.
  Mulţumesc pentru poză : paginadepolitică.ro

Interviu cu un Preşedinte obosit transformat în turist

     

Într-una din zile hotărăsc să merg la poarta Turistului pentru un interviu. Aranjez din timp cu şeful Cancelariei Prezidenţiale, în fapt adevăratul stăpân şi , în ziua hotărâtă mă prezint la poarta Palatului. Explic Cerberului de la poartă ce doresc, apoi, după ce telefonează pentru a primi confirmarea, îmi dă indicaţii cum să ajung la Turist. Acesta va fi numele pe care-l va avea în povestea mea, chiar dacă unii ar putea spune că el de fapt se numeşte Preşedintele J.K.W.

Sunt introdus într-un birou spaţios cu multe mobile de artă, vechi, dar bine întreţinute. Turistul se află în spatele unui birou imens din stejar masiv, aşezat pe un fotoliu înalt ce seamănă foarte bine cu un tron clasic, am luat loc în faţă lui, pe un fotoliu mult mai scund şi incomod. Fotoliul meu este mai mic, probabil, pentru a arăta poziţia socială a fiecăruia dintre noi.

Îl privesc atent, vreau să-i prind privirea, numai că de fiecare dată încearcă să facă ceva pentru a nu fi nevoit să mă privească drept în ochi, observ că este puţin încurcat, timorat, nu este în elementul său, ar fi vrut să aibă un consilier lângă el. Condiţia mea a fost ca interviul să fie între 4 ochi. Are o figură mai degrabă tristă, decât severă, mâinile se mişcă continuu, deşi, încearcă să le stăpânească, tot aranjează nişte hârtii într-un dosar, de fapt ba le scoate din mapă, ba le pune la loc, se vede neliniştea de care e stăpânit.

                -Excelenţă, încep eu prima întrebare, aţi fost ales cu o majoritate foarte mare, aţi învins un adversar ce părea de neînvins. Ce credeţi că s-a întâmplat între turul 1 şi turul 2 al alegerilor? Speraţi să câştigaţi?

                   -Da, îmi răspunde sec.

• Ce va făcut să credeţi acest lucru? Aveaţi semnale de la serviciile secrete din Ţară şi de peste hotare?
• Da, îmi răspunde la fel de sec.
• Îmi puteţi da mai multe detalii, puteţi dezvolta?
• Nu, îmi răspunde, apoi se aşterne tăcerea, o tăcere apăsătoare, mi-am dat seama că va fi un interviu greu de realizat.
• Ce s-a întîmplat în diaspora? Chiar s-au organizat aşa de bine românii noştri de peste graniţă, când îi ştim cât sunt de comozi şi ce greu se organizează? Mai repede cred că sunt dezbinaţi, decât uniţi în vreo idee, ori acţiune. Cum aţi reuşit să-i organizaţi, aţi fost ajutaţi şi de alte forţe oculte în acele zile?
• Da.
• Ce se putea întâmpla dacă ar fi câştigat adversarul dvs., eraţi pregătiţi pentru un euromaidan?
• Da, eram, răspunde cu un efort vizibil.
• Excelenţă, se spune că vorbiţi puţin, de altfel şi în acest interviu, abia aţi deschis gura. De ce nu sunteţi mai volubil?
• Aşa am fost instruit, pentru a nu greşi, mai bine tac, să vorbească consilierii, ei dacă greşesc sunt consilieri, scapă altfel.
• Cine va cerut să vorbiţi aşa de puţin, atac eu cu o nouă întrebare? Serviciile noastre, sau ale lor?
• Şi, şi.
• Excelenţă, s-a tot vorbit de faptul că aveţi multe case, în mare aţi lămurit problema, eu tot sunt nedumerit, la toţi banii câştigaţi din meditaţii, aţi plătit impozit? Dar la banii câştigaţi din chirii, aţi plătit statului dările?
• Nu. Ghinion, pe atunci nu se percepea impozit, iar acum m-am obişnuit să nu plătesc.
• Am observat că veniţi dintr-o vacanţă şi plecaţi într-un concediu, de ce nu staţi şi la Palat? Aţi început să colindaţi lumea pas cu pas, este spre binele poporului?
• Nu, dar las impresia că întâlnindu-mă cu diferiţi şefi de stat şi de guvern, lucrez pentru Ţară, în fond o fac pentru a mă plimba împreună cu Carmen. Apoi nu vreau să stau în Ţară şi să cer demisia lui Ponta toată ziua. Dar cel mai mult merg în vacanţe pentru frumoasa mea Carmen, pe unde trece eclipsează, plâng femeile când o văd, ştiu că atunci când soţia mea este într-un salon, bărbaţii roiesc în jurul ei, precum muştele în jurul rahatului...turcesc. Până şi regina Spaniei era geloasă pe toaleta şi frumuseţea soţiei mele, ai văzut şi dumneata cât e de frumoasă.
  Nu-mi venea să cred ce văd, Preşedintele vorbea, se însufleţise, vorbea cu patimă despre Prima Doamnă, se citea iubirea în ochii lui. Pentru prima dată mă privise în faţă, direct, provocator.
• Am auzit că doriţi să aibă un birou la Cotroceni, un fel de birou al Primei Doamne, în care să aibă, secretare, consilieri, designeri şi o anumită susţinere financiară din bugetul statului. Este adevărat, ori sunt răutăţi ale duşmanilor dvs.? Îl privesc pe sub sprâncene, e puţin încurcat.
• Se discută, nu ştiu dacă se va rezolva, eu îmi doresc foarte mult să o am aproape tot timpul, în general îmi este greu fără sfatul ei, iar prezenţa lui Carmen mă stimulează.
• Cum vi se pare faptul că Premierul intenţionează să mărească salariile cadrelor sanitare cu 25%. Credeţi că este o măsură bună?, schimb brusc tema discuţiei
• Nu, răspunde hotărât.
• Dar triplarea salariului dvs. şi al celor 48 de Înalţi funcţionari, a fost o măsură bună, este sustenabilă?
• Da, pentru că este vorba numai despre noi, cei 48. Când se vor  mări salariile la toţi bugetarii, de unde vor fi luaţi banii? se întreabă nedumerit Marele Plimbăreţ
• De ce nu aţi renunţat la mărire, nu credeţi că este imoral ca dvs. să vi se tripleze salariul, iar ceilalţi să privească cu jind?
• Nu, ghinionul lor, eu sunt Şeful.

Interviul va continua.

Acest interviu nu a avut loc, răspunsurile posibil să le fi dat. Este un pamflet.

Mulţumesc pentru poză psnews.ro

Povestea unei Ţări condusă de un turist trist şi o nevastă zglobie.

     

A fost odată ca niciodată, a fost odată, pe vremea când se potcoveau puricii cu 99 ocale de fier şi săreau până în înaltul cerului. Păi da, lor le convenea să se potcovească cu atâta oţel că aveau combinate siderurgice, aveau forje, ce le păsa lor, dar acum lucrurile s-au schimbat. Puricii din ziua de astăzi nu se mai potcovesc cu 99 de ocale de oţel, dintr-un motiv simplu, nu mai avem oţel, gata, combinatele au fost desfiinţate, forjele la fel, aşa că puricii noştri umblă nepotcoviţi. Să reluăm începutul poveştii : a fost odată ca niciodată, pe vremea când puricii nu se mai potcoveau cu potcoave din oţel şi nici nu mai săreau până în înaltul cerului, deveniseră sedentari, trăiau din ajutoare date de stat şi mai ales din pomana publică. Că la un moment dat un purice îi zice altuia : „cheamă-mă mă şi pe mine la pomană la voi, că de, cei de se îmbuibă acolo, vor avea şi sânge mai mult şi astfel mă voi sătura şi eu, că ăsta pe care îl tot sug , a ajuns un schelet”. „ nu te chem mă”, zice celălalt purice. „Bine mă, nu o muri şi Scheletul meu, de te voi chema şi eu”.

    Cam aşa se trăia în Ţara, al cărei conducător era un Prinţ fălos, nevoie mare, avea şi o zgripţuroaică de nevastă ,asta nu-l scăpa o clipă din ochi. Prinţul nostru era aşa, înalt, şaten spre blond, masiv, îi plăcea să se privească-n oglindă, să se admire cât e de frumos, de deştept şi iubit de popor. Păi da ,căci toată ziua cei din jurul lui, îl periau, îl adulau, îl pupau şi îl scuipau să nu-l deoache.

Acest Prinţ avea un mare beteşug, nu îi plăcea să vorbească, pentru el a vorbi era un efort prea mare asta presupunea să gândească, apoi să deschidă gura, să pună coardele vocale în funcţie pentru a articula cuvintele, să fie atent, să nu încurce cuvintele, el nefiind din aceleaşi neam cu cei pe care îi conducea. Din această cauză nu vorbea, sau vorbea foarte puţin, lăsând comunicarea pe umerii consilierilor, că doar de aceea luau bani, să vorbească.

După ce a ajuns el un fel de Vodă, dintr-un pârcălab de cetate, a descoperit că este suficient să ştie lumea că el conduce şi a şi trimis poporului un zapis pe Facebook  prin care anunţa norodul să doarmă liniştit în continuare, căci el se va plimba pentru tot poporul. Zis şi făcut, de când a devenit „Domnul” Ţării, prinţul nostru, împreună cu prinţesa lui, întâi au plecat în vacanţă, apoi au venit obosiţi de acolo şi au plecat în concediu, din concediu au plecat în vacanţă şi tot aşa.

Când mergi la Palat să întrebi de el, portarul te repede : „ ia cautăţi de treabă, ce te interesează unde-i, e plecat la odihnă, păi la cât munceşte săracul, uite, abia ce-a venit din vacanţa petrecută-n Madeira, acu' nu trebuia să se odihnească?”.

Trebuia, zic eu, bine ar face să nu mai vină, să stea pe acolo, că atunci când vine, numai prostii face.

Excelenţă, vezi bre ce faci cu consoarta, căci am înţeles că a umbrit toate piţipoancele, da ce zic eu, toate prinţesele, reginele, cocotele, ce mai, toate muierile. Lungeşte-i bre rochia, căci a băgat lumea-n boale cu ascuţimea genunchilor. Matale, stai bre în vacanţă, ne mai trimiţi câte-o bezea pe facebook, mai pui o poză cu Prima Doamnă, noi îţi dăm lik-uri şi uite aşa toată lumea e fericită.

Am încălecat pe.o şa, pe dracu de unde să iau şaua, nu am mai încălecat, iar asta nu este o poveste, este trista noastră viaţă, în Ţara condusă, de cine? De un turist trist, împreună cu o nevastă zglobie, iar amândoi sunt puşi pe căpătuială pe spinarea poporului.

Că şi Preşedintele nostru, d-l Johannis, a zis, e imoral să se mărească salariile altora, dar e moral să i se tripleze lui salariu. Bravos, adâncă cugetare, nu degeaba a ajuns Prezident. 

Mulţumesc pentru poză : vedetebl...

Parlamentarii cu şira spinării mucilaginoasă

   

De câtva timp asist la un circ ieftin făcut de PNL. Preşedintele Iohannis a retrimis legea Codului fiscal în Parlament pentru a fi rediscutat. Codul fiscal fusese votat în Parlament aproape în unanimitate de voturi, inclusiv de către liberali. Înainte de a ajunge în Parlament proiectul de lege al Noului Cod Fiscal a fost în dezbatere publică timp de 4 luni. Nu discut dacă este bun, sau rău acest Cod, de fapt nici nu ştiu. Ce ştiu cu exactitate este că el a trecut prin Parlament având două voturi împotrivă, practic s-a bucurat de o „trecere triumfală prin forul legislativ”. În momentul în care, un consilier prezidenţial, a anunţat că legea Noului Cod Fiscal nu a fost promulgată de Preşedinte şi a fost retrimisă pentru reexaminare Parlamentului, liberalii dintr-o dată au uitat că au votat această lege şi cere guvernului să vină cu anumite situaţii din care să reiasă că au fost prevăzute sume de bani pentru susţinerea eventualelor sincope în aplicarea noilor prevederi fiscale. Sunt deacord cu liberali, chiar îi consider nişte oameni responsabili, cu o singură condiţie, să fi cerut toate aceste date până să voteze legea în Parlament. Să fi cerut lămuriri guvernului, atunci când a cerut ca TVA-ul să fie micşorat la 19% şi nu la 20 % cum hotărâse guvernul. Mi-ar fi plăcut ca liberalii din comisiile de specialitate să fi cerut toate lămuririle guvernului, iar dacă nu le primeau, puteau ieşi pe post şi protesta, se puteau lega cu lanţuri de uşile comisiilor din Parlament, puteau sări de la balcon în semn de protest faţă de lipsa de responsabilitate a guvernului, se puteau lega de scaunul lui Zgonea, ori puteu intra în greva foamei. Dar nu, au preferat să voteze, au preferat calea cea mai uşoară. Abia când Iohannis, prin gura consilierului său pe probleme economice, că doar nu se ostenea el să vorbească, le-a transmis că sunt o turmă de proşti în Parlament, că habar nu au ce votează s-au dezmeticit. Au început să ţipe pe la televiziunii, vor ca guvernul să vină cu lecţia învăţată şi să le explice şi lor cum devine chestiunea cu relansarea fiscală, de unde vor fi luaţi banii pentru a se acoperi eventualele găuri. Nu mă dumiresc de loc, ăştia sunt parlamentari trimişi de popor să facă legile Ţării, sau sunt o turmă de fripturişti, care sunt gata oricând să execute ordinele unui tătuc, nu contează numele, contează să fie unul.? Ăştia sunt cu o coloană mucilaginoasă, nu pot sta pe propriile picioare, nu au propria opinie, sunt nişte purtători de vorbe. Nu contează dacă este copreşedintele PNL, vicepreşedinţi, sau simpli membrii, toţi sunt nevertrebrate.

       Este o insultă adusă, încă odată, instituţiei legislative. Nu se poate ca o lege votată în unanimitate, să fie votul anulat, de chiar cei care au votat. Asta este o lipsă de respect faţă de Instituţie şi faţă de calitatea de parlamentar. Când pronunţ cuvintele: Deputat, Senator, Ministru, Prim Ministru, Preşedinte, automat mă ridic de pe scaun în semn de respect pentru aceste calităţi, pentru aceste Înalte funcţii ale Ţării. Numai că, tocmai funcţiile ce pe mine mă umplu de respect, au fost ocupate de oameni, îi pot numi aşa, numai prin aspectul strict fizic, mici, mărunţi, arivişti, fripturişti, parveniţi, pupincurişti, nişte târâtoare gata să execute nişte ordine venite de la un „tătuc”. Care „tătuc” şi el le primeşte ordinele, după alte meridiane numai de el ştiute.

Culmea este că în corul acesta al lingăilor liberali s-a adăugat şi vocea lui Isărescu, acestă „cucuvea” adormită în funcţia de guvernator al BNR.

    Nu mă interesa dacă Noul Cod era, sau nu votat. Parlamentarii puteau cere tot ce doreau în timpul dezbaterilor în comisii şi în plen, deasemeni puteau veni cu îmbunătăţiri în timpul dezbaterii publice. Au fost indolenţi, insolenţi, pur şi simplu nu i-a interesat ce votează. Au cerut ca TVA-ul să ajungă la 19% de la 20% şi gata, au ridicat mâna şi au votat. Apoi au alergat la televiziunii să spună ce mărgică au ouat ei, numai că Prezidentul le-a tras scaunul de sub fund şi le-a bătut obrazul. Gata, au luat foc, Alinuţa, cu jugulara gata să plesnească, explica la televizor cum cer ei guvernului, personal lui Ponta, să vină cu precizări. „Păi de ce nu aţi cerut înainte de vot”?, a fost întrebarea firească a moderatoarei. „Am cerut, dar nu s-a adus”. „Atunci de ce aţi votat”, plusează moderatoarea. Aici răspunsul a fost de-a dreptul incredibil, Alinuţa a grăit :” Victor Ponta trebuie să-şi dea demisia”. Şi eu cred că Ponta trebuie să-şi dea demisia, reducând TVA-ul nu cred că a făcut un lucru bun pentru corporaţiile străine, dar mai ales mărind salariul minim pe economie, investitorii nu văd măsura cu ochii buni. Cred că nu mai rezist mult să scriu despre politică şi politicieni, mai bine scriu poveşti pentru copii.
Mulţumesc pentru poză ziarelive.ro

Crimele comise de liberali, conservatori, ţărănişti sub oblăduirea regelui, dar şi crimele comuniste.

       

Între anii 1947-1964, regimul comunist a făcut o serie întreagă de abuzuri, condamnând cu probe puţine, ori pur şi simplu numai pentru faptul că fusese un membru de partid al unuia din partidele istorice, ori legionare. Am trăit o parte din acele vremuri, am înţeles mecanismul ideologiei comuniste în ce priveşte poziţia faţă de partidele istorice : -răzbunarea.

         Dacă privim în urmă vom găsi câteva evenimente ce au pătat cu sânge, cu mult sânge partidele istorice. Primul eveniment de care vreau să amintesc, este răscoala ţăranilor din 1888. După o guvernare liberală de aproape 12 ani, vine la putere Partidul Conservator, în timpul acestei guvernări are loc răscoala. Cererile ţăranilor erau vechi şi nerezolvate, prima şi cea mai spinoasă problemă era lipsa pământului, apoi obligaţiile pe care ţăranul le avea faţă de moşier.

Răscoala ia amploare începând cu 20 martie 1888 în Urziceni, cuprinzând repede toate judeţele din jurul Bucureştiului, dar şi judeţe din Moldova şi Oltenia. Răsculaţii încearcă să intre în Bucureşti, aici sunt întâmpinaţi de armată, peste 1000 de ţărani sunt omorâţi, sau răniţi, alţii sunt maltrataţi de autorităţi, iar alte câteva mii arestaţi. Partidul Conservator împreună cu celelalte forţe politice, dar şi împreună cu regele Carol I nu găsesc soluţii de rezolvare paşnică a conflictului, mai ales de preîntâmpinare a lui prin reforma agrară. Foarte mulţi dintre răsculaţii morţi, arestaţi, sau schingiuţi, erau eroi ai Războiului de Independenţă a Ţării. Asta era plata guvernului pentru soldaţii săi, la 10 ani de la terminarea războiului-moartea.

         Lucrurile au mers din rău în mai rău, iar problema ţărănească era temă de campanie electorală pentru toate partidele, dar, problema în sine a rămas nerezolvată. Ţăranii trăiau în sărăcie şi mizerie, ar trebui să dezvolt şi să aduc în faţă toate tarele societăţii de la acea vreme, voi spune numai atât, 0,6% din populaţia ţării ocupa o suprafaţă de aproape 48,5% din suprafaţă agrară a Ţării, iar 99,4 % deţin numai  51,5%. Ţăranii trăiau ca în evul mediu, pentru aş putea întreţine familia arendau pământ de la boier, ori arendaş, în baza unor „Învoieli „, învoieli care nu mai fuseseră îmbunătăţite de mult, pe baza lor ţăranii, trebuiau să lucreze întâi pământul boierului, apoi peticul lui de teren. Faptul că peste iarnă rămâneau fără cereale, ori nu aveau sămânţă pentru semănat, erau nevoiţi să împrumute de la boier, acesta împrumuta în condiţii cămătăreşti. Toate aceste lipsuri i-au împins pe Ţăranii din Flămânzi din nordul Moldovei, acolo unde arendaş era un evreu , să se răscoale, răscoala s-a răspândit cu repeziciune în Moldova, dar şi în Muntenia. Pentru că arendaşi, ori boierii, nu au vrut să discute cu ţăranii, aceştia din urmă i-au omorât pe boieri şi au dat foc la conace.

În Parlament, liberalii au condamnat pe conservatorii aflaţi la guvernare, Prim Ministru era Gh. Cantacuzino, că nu au rezolvat problema ţărănească, determinând căderea guvernului în 12 martie '907. A fost instalat un guvern liberal cu D.A.Sturdza ca Prim Ministru. A doua zi pe 13 martie liberalii şi conservatorii încheie un pact prin care se obligă să restabilească ordinea. Pactul primeşte şi binecuvântarea regelui Carol I, care hotărăşte restabilirea ordinei şi apărarea avutului boierilor.

Este scoasă armata, soldaţii, la început şovăielnici, trag în ţărani, în Oltenia sunt aduse tunurile, acestea deschid focul asupra satelor ţărăneşti. Copii, femei, bătrâni, bolnavi, toţi oamenii la un loc sunt omorâţi, primesc gloanţe, muşcă din pământul pe care l-au dorit, dar nu l-au avut, casele sunt dărâmate, satele sunt rase de pe suprafaţă pământului. Clasa politică, împreună cu regele au făcut dreptate, au dat ţăranilor pământ, câte 2 metri pătraţi, pentru 11 000 de oameni morţi, împuşcaţi(sursele sunt diferite, unii spun 8000, alţii 10000, alţii 12.000). Nu mai 11 oameni dacă erau împuşcaţi şi ar fi fost mulţi.

A curs mult sânge, mulţi alţi ţărani au fost arestaţi, schingiuiţi şi închişi în ocnă. Asta a fost dreptatea regală şi liberală, un glonţ pe cap de om, 11000 de gloanţe, 11000 de morţi.

        Un alt episod sângeros, minele de la Lupeni din 1929, aici în timpul grevelor sunt omorâţi oameni de către guvernul naţional-ţărănesc condus de Iuliu Maniu. Minerii ceruseră de la patronat mărirea salariilor care erau de mizerie, patronatul refuză. 6000 de muncitori intră în grevă şi ocupă uzina electrică. Guvernul hotărăşte ca armata să intervină, soldaţii trag, cad 68 de oamenii, dintre care 28 morţi pe loc, mulţi sunt împuşcaţi în spate, semn că fugeau, nu atacau. Mulţi manifestanţi sunt arestaţi, maltrataţi, închişi.

Februarie 1933, după negocieri eşuate, muncitorii de la Atelierele Griviţa intru în grevă, este adusă armata, guvernul naţional-ţărănesc condus de Al.Vaida-Voievod, ordonă armatei să tragă, sunt omorâţi 4 muncitori, 40 sunt răniţi, iar 2000 sunt luaţi prizonieri şi închişi în închisoarea Malmaison.

         În toate documentele pe care le-am studiat nu am găsit milă, sau regret din partea regilor, mă refer la CarolI şi Carol al II-lea. Acţionarea cu sînge rece a politicienilor şi ordinele date, în toate situaţiile expuse aici, împotriva celor fără apărare, mă îndreptăţeşte să consider, toate partidele politice de la înfiinţarea lor, sfârşitul sec al XIX-lea şi până astăzi drept criminale.

Îmbrăţişarea numelor unor partide istorice şi aderarea la principiile lor, înseamnă şi asumarea greşelilor acestor partide. Comuniştii s-au luptat cu elitele, cu intelectualitatea , conştienţi fiind că, inteligenţa şi pregătirea lor, pot fi obstacole în calea îndeplinirii dezideratelor comuniste.

Liberalii, conservatorii şi naţional-ţărăniştii s-au luptat cu prostimea, cu analfabeţii, cu talpa Ţării.

Şi în timpul regilor şi în timpul comuniştilor au murit oameni nevinovaţi, nici-un regim nu-i mai bun, totul e propagandă. Nu-ţi cere drepturile, indifernt în ce regim eşti, că în locul dreptăţii vei primii un glonţ în frunte, trimis în numele Banului şi al Puterii.

Curtea Constituţională a României a hotărât: plicul dat medicului este ilegal. Salariul dat Preşedintelui este legal.

       În sfârşit Curtea Constituţională a României ne spune negru pe alb că: plicul dat unui medic pentru serviciile medicale prestate, indiferent cum s-ar numi aceasta, este interzis şi pedepsit de lege. Bravo! Încă odată bravo! De când mă ştiu, şpaga, mita, bacşişul, cadoul, donaţia etc., date unui medic sunt interzise. Şi bine face legea că intervine şi pune lucrurile la punct. Numai că, uită elementarul, venitul doctorului, banii necesari întreţinerii lui şi familiei sale. Banii necesari pentru abonamente la reviste de specialitate şi cumpărarea de cărţii noi ce apar pe piaţa medicală, toate astea sunt al dracului de scumpe. De unde bani? Medicul are 3 variante : pleacă în străinătate pe bani mulţi, rămâne în Ţară şi primeşte plicul, riscând puşcăria, sau, se plafonează pe salariul de mizerie devenind un medic mediocru, riscând viaţa oamenilor. A discuta despre lipsa unui salariu decent, despre un medic primar de renume şi lipsa unui plic din partea pacientului, este ipocrizie.

      Trebuie să fim realişti şi să înţelegem, medicii care nu au vrut să rişte puşcăria şi pe care nu i-a interesat prea mult soarta bolnavilor români au plecat, cei care au rămas şi au acceptat plicul, au riscat puşcăria.

Un judecător are un salariu dublu faţă de un medic, de ce ? Responsabilităţile sunt mai mari la medic, dacă pierde un pacient, nu prea are pe cine să arunce vina. Un judecător dacă condamnă un om nevinovat, poate arunca vina pe apărare care nu a scos în evidenţă probele de neinculpare ale omului, ori pe procuror care a forţat anumite dovezi.

Iau în discuţie salariul Preşedintelui României, a ajuns acum undeva sus, sus de tot, nesimţit de sus în raport cu restul populaţiei.

      Preşedintele, încet, încet, este tratat ca un monarh, atunci de ce să nu facem monarhie, scutim şi banii de campanie electorală pentru prezidenţiale. Dar asta este altă temă de discuţie.

Să revin la medici, cred că este absurd să condamni un medic pentru că a primit nişte bani, pe care nu ia cerut, dar de care are absolută nevoie. Toţi cei care au dat verdictul că :”este interzis să dai un plic cu bani medicului”, au dat la rândul lor plic, când au fost în situaţii limită. De ce naiba nu putem fi cinstiţi cu noi înşine? Hai să le facem salarii decente medicilor, la fel ca şi judecătorilor şi apoi să interzicem şpaga dată medicilor. Deşi va fi greu de rezolvat această cutumă, pacientul va fi cel care va forţa mâna medicului, va avea mai multă încredere că se va face bine dacă, ştie că medicul a primit atenţia sa, altfel, dacă nu va primi, nu se va gândi că medicul este cinstit, ci se va gândi că el este în fază terminală. Până aici s-a ajuns cu şpaga la medic.Nu vreau să generalizez, am întâlnit medici care pur şi simplu au respins plicul, nu pentru că ar fi fost prea bogaţi, ci dintr-un spirit umanitar, preferă să alerge de dimineaţa până seara profesând în cabinete particulare după orele de program pentru a mai câştiga un ban în plus. Am să exemplific : colonel dr. medic primar, chirurgie cardio-vasculară, Droc Ionel, cardiolog, medic primar Voicu Olga, secţia de cardiologie a Spitalului de Urgenţă Târgovişte, dr. medic primar geriatrie-gerontologie Popescu Ioana Spitalul de Urgenţă Târgovişte şi alţii pe care nu îi cunosc.

     Cadrele sanitare sunt din punct de vedere salarial, umilite. O infirmieră care face munci grele, munci ce solicită fierea şi ficatul, au un salariu de 800 de lei net, mizer. Un om care duce plosca, cară muribunzi, spală :toaletele, băile, pacienţii, împarte hrana, are un salariu de 800 de lei, iar un Preşedinte care se plimbă şi pe banii amărâtei cu 800 de lei ,are un salariu de aproape 20 de ori mai mare. Unde dracu e cinstea, când funcţionarii te fură şi te umilesc pe banii tăi?

     Domnilor procurorii, mergeţi şi arestaţi medicii, la fiecare 10 medici lăsaţi 2 în libertate, aleatoriu, arestaţii pe toţi, apoi arestaţi-ne şi pe noi cei care am fost pacienţi, vă promit că nu îmi cer apărător, ba chiar vreau să fiu condamnat, pentru a beneficia gratis de serviciile medicale.

Mă gândesc, că unii, acolo în capul statului, sunt rupţi de realitate şi acţionează precum extratereştii ce nu cunosc viaţa de pe Terra.

Nu ar fi mai bine ca judecătorii CCR, guvernanţii, parlamentarii şi Preşedinţia să coboare cu picioarele pe pământ şi să simtă realitatea? Lăsaţi ipocrizia deoparte, fiţi cinstiţi şi oneşti cu voi înşivă, recunoaşte-ţi adevăratele probleme ale statului, nu mai aşa le veţi rezolva, altfel punem batista pe ţambal, ori dăm gunoiul după uşă.

Vreţi un stat puternic? Creaţi un sistem de învăţământ şi unul de sănătate puternic. Vreţi să fiţi demagogi? Mergeţi pe drumul pe care aţi plecat.

       Dacă aş fi ministrul sănătăţii, aş recunoaşte deschis că medicii iau şpagă, şi aş susţine că acest lucru se va întâmpla până ce salariile vor fi mărite atât cât este nevoie.

      Domnilor doctori, mergeţi în grup organizat şi predaţi-vă procurorilor sub deviza :”şi eu am luat plicul”. Atunci, ori vă arestează pe ţoţi, ori vă rezolvă problema.

Preşedintele K. W. Iohannis, între vacanţe şi concediu de odihnă.

      Într-o zi am luat-o la pas spre Palatul Cotroceni. Ajuns la poarta palatului, întreb de d-l Preşedinte, santinela mă măsoară cu milă şi dispreţ apoi mă întreabă :

       -care-i baiul bade?

       -vroiam să vorbesc cu domn Preşedinte, acasă-i?, îl întreb eu puţin intimidat de glasul militarului.

       -E acasă, da nu primeşte pe nimeni, se odihneşte.

     Am plecat bucuros, că domnu' Preşedinte nu se extenuează muncind. Nu mică mi-a fost mirarea când, la radioul, din taxiul ce mă ducea la gară, s-a anunţat că d-l Iohannis se află cu soţia la Neptun, unde îşi petrece concediul de odihnă. Aici şi-a invitat şi antrenorul de tenis, bine a făcut, un Preşedinte de stat trebuie să se relaxeze, mai ales când venea după o perioadă de 7 luni petrecută între vacanţe şi plimbări.

Nu trebuie să fiu rău, trebuie să dau cezarului, ce este al cezarului, în toată această perioadă de timp, a făcut postări pe facebook, a semnat hotărârii prin care i se mărea salariul, de fapt se dubla, a promulgat o lege prin care se introduce cenzura. Aşa că, pas cu pas, mai mult la pas, domn preşedinte a şi muncit preţ de câteva ore în 7 luni, multă muncă, prea multă chiar, mai ales că atunci când i s-a mărit salariul a dat şi o declaraţie de presă. Da, a vorbit, a vorbit liber, a spus că era nevoie să i se mărească salariul, pentru că merita.

    Acum domnu Preşedinte este în concediu la Neptun, atrage vila lui Ceauşescu, ce vrei domnle, ciocoii noi se adaptează repede noilor condiţii. Cel mai bine e să critici, când nu poţi intra într-un loc pe care ţi-l doreşti, dar, dacă ai intrat, dacă eşti ca şi stăpân, poartă-te ca atare, adică ca un stăpân, porunceşte. Spre exemplu, porunceşte să se cheltuie milioane de euro pentru a se aduce fel de fel de îmbunătăţiri Vilei Lac 3, unde urmează să locuieşti. Nu te lua după presă, ăia critică din invidie, tu cheltuie, cheltuie cât mai mult. Ce dacă s-au epuizat banii puşi la dispoziţie pentru deplasări în străinătate, cere alţii, doar eşti Şeful. Lasă-i să ştie „cine-i şeful”, să simtă chiar. Pistonează-l pe Premier, ce naiba face cu avionul prezidenţial, de ce nu-l achiziţionează, ce aşteaptă?

    Şi uite aşa, între o vizită şi un concediu, timpul trece. Faptul că nu vorbeşti, pe noi prostimea ne face să credem că eşti tare, că eşti inteligent, că eşti precum nemţii ce ne fu regii, distins.

Mai uşor totuşi cu vizitele de curtoazie pe care le faci împreună cu soţia, că au fost puse în dificultate toate marile doamne ale Europei. Mă uitam la biata regină a Spaniei, era tinerică, era frumuşică, da, tot a fost eclipsată de genunchii ascuţiţi ai Primei noastre Doamne.

O întrebare : Excelenţă, pentru hainele şi stiliştii Doamnei cine plăteşte? Dacă cumva este vreo cutumă, prin care Ţara să suporte toate capriciile unei femei intrate în menopauză şi să plătească pentru hainele domniei sale, acum, că vi s-a mărit salariul face-ţi bine şi plătiţi din propriul buzunar.

    Am o curiozitate Excelenţă, serviciul când îl începeţi? Nu ştiu dacă Dan Mihalache v-a explicat, dvs. sunteţi totuşi Preşedintele României, ales de popor, şi în principiu aţi avea nişte sarcini concrete, pe care ar trebui să le executaţi. Cine v-a spus, că sunteţi un veşnic turist, aflat într-un veşnic concediu, v-a păcălit. Dvs. nu lucraţi la societatea Turistică Cotroceniul SA, dvs. lucraţi în cadrul Administraţiei Prezidenţiale, sunteţi chiar şeful administraţiei, adică Preşedintele. Aţi înţeles greşit, nu Dan Mihalache este Preşedintele, dvs. sunteţi, el este numai şeful Cancelariei Prezidenţiale. Faptul că citiţi ce vă scrie el, nu înseamnă că sunteţi putătorul lui de vorbe, sau sunteţi? Înseamnă că nu sunteţi prea stăpân pe propria judecată şi aşteptaţi să vă spună alţii ce trebuie să ziceţi. Explicaţi-ne şi nouă, cine conduce la Cotroceni, sau de la Cotroceni, dvs. oricum nu conduceţi, dintr-un singur motiv, nu prea staţi pe acolo.

    Ce blestemat pe poporul român, a dat jos, dealtfel nu mai avea dreptul de a candida, îşi epuizase numărul de mandate, un Preşedinte care, vorbea mult şi prost şi am pus în loc altul, care tace mult şi prost. Cum dracu îi găsim, nu ştiu. S-au sunt impuşi de „alţii”?

Nu indemnizaţii mărite pentru parlamentari. Parlamentarii trebuie să demisioneze.

     

Parlamentarii cer ca de la 1 septembrie 2015 să le fie dublate indemnizaţiile, astfel încât să ajungă la 9000 de lei pe lună. Trăim o adevărată nebunie, salariile celor din capul statului au luat-o pe arătură, nimeni nu înţelege cum se măresc şi mai ales de ce se măresc. Parlamentarii văzând risipa care se face, în loc să spună :stop băieţii, nu furaţi startul, aşteptaţi să fie gata „legea salarizării funcţionarului public”, apoi toţi vom beneficia de ceea ce va prevede legea, au zis :”vrem şi noi dublarea indemnizaţiei, ce noi suntem mai proşti?”.

Nu sunteţi mai proşti, după părerea mea, nu trebuia să mai fiţi în Parlament. Trebuia să vă fi dat demult demisia, toţi. Acum am să mă explic.

       În 2012 USL-ul care era format la acea vreme din PSD, PNL, PC, UNPR, a venit în faţa electoratului cu o Platformă -Program pentru guvernare, în acest program USL-ul promitea alegătorilor o mulţime de lucruri ce urmau a fi îndeplinite în mandatul parlamentar 2012-2016. Entuziasmaţi alegătorii au votat masiv programul USL, implicit candidaţii acestei alianţe, entuziasmul oamenilor venea şi pe fondul guvernării de tristă amintire a guvernelor girate de Băsescu, Boc şi MRU. Alianţa social-liberală a câştigat zdrobitor alegerile generale din iarna lui 2012. S-a format un guvern social -liberal cu Victor Ponta ca Premier, iar Crin Antonescu ca Preşedinte al Senatului. Lucrurile au mers bine, guvernarea ca orice guvernare, deşi mergea bine, mai avea şi poticneli, dar în general se mergea pe linia angajamentului din timpul campaniei electorale ( se reîntregiseră salariile şi celelalte drepturi sociale, acolo unde fuseseră tăiate, pensiile se aduseseră la normal), lucrurile erau pe un făgaş bun. Toate până în februarie 2014, când USL-ul s-a rupt, nu am de gând să analizez aici cine a fost vinovat, realizez numai că, marea speranţă a oamenilor de mai bine, trâmbiţată în timpul campaniei electorale, nu mai exista.

     În februarie 2014 Parlamentul întregime trebuia să îşi dea demisia, prin ruperea USL ei, parlamentarii, nu mai aveau mandat din partea electoratului. Cei de la PDL, PP-DD, UDMR, oricum ei nu aveau nici un mandat, intrând în Parlament de pe locurile doi, trei.

În februarie 2014 trebuiau organizate alegeri anticipate, parlamentarii trebuiau să vină din nou în faţa poporului, de această dată cu alte programe de guvernare, pe fiecare partid, ori alianţă în parte.

Nu au procedat aşa, au preferat să se înjure şi să se certe în forul legiuitor, în loc să lase poporul să-şi spună cuvântul prin vot.

     Nu era posibil să mai mergi mai departe cu aceiaşi aleşi atâta timp cât liberali se aliaseră cu cei pe care electoratul îi indentificase ca fiindu-le duşman- PDL.

Parlamentarii au apelat la lipsa bunului simţ de care au dat cu prisosinţă dovadă, la laşitate, la indolenţă şi insolenţă, rămânând în continuare în Parlament.

Acum în baza aceleaşi insolenţe şi indolenţă cer mărirea indemnizaţiilor. Nu sunt împotriva ca parlamentarii, până la urmă aleşii noştri, să fie plătiţi decent, dar până atunci să se comporte decent.

Un act de indecenţă a fost şi faptul că Parlamentul a trebuit să cheltuiască o grămadă de bani pentru plata camerelor de hotel pe timpul vacanţei parlamentare, deşi puteau elibera camerele, astfel s-ar fi făcut nişte economii. Dar cum să facă ei economii, când însăşi campionul declarat al celor ce urma să facă economii deja şi-a cheltuit fondul pentru deplasări, nu-i aşa d-le Iohannis?

Nici mărirea pensiilor parlamentarilor în funcţie de numărul de mandate, nu a fost un lucru decent, aceste măriri pot merge până la 4000 de lei.

Un alt act de indecenţă este supradimensionarea numărului de parlamentari.

     Prin anii '70 statele africane au cerut ajutor umanitar SUA, era foamete în Africa, guvernul american a spus aşa : „rămâneţi jumătate din câţi sunteţi acum şi vă ajut, aşa nu pot, sunteţi prea mulţi”.

Revin la Parlamentari, sunteţi prea mulţi, rămâneţi jumătate şi astfel vă veţi putea mări salariile. Chiar şi jumătate din câţi sunteţi acum veţi fi mulţi. Acum cu numărul ăsta astronomic de aproape 600 de parlamentari, mai mult de 100 nu sunt activi, restul aproape 500 dorm, ori sunt maşini de vot.

Ar fi bine să se înţeleagă lucrul cel voi scrie acum, când în timpul mandatului, o alianţă se destramă şi are majoritatea în Parlament, trebuie venit în faţa poporului pentru un nou mandat. Prin destrămarea alianţei câştigătoare mandatul încredinţat de popor a devenit caduc.

     Continuarea guvernării fără mandat din partea poporului, este înşelăciune şi electoratul ar putea acţiona asupra Parlamentarilor ca asupra oricărui alt hoţ. Ignorarea mandatului dat de popor, ori anularea lui din cauza desfinţării alianţei care a cerut votul, poate îndreptăţi poporul să acţioneze asupra celor care nu respectă mandatul încredinţat de alegători.

Partidul Social Democrat, un partid anchilozat, cu un lider condamnat.

      Dragnea Liviu, Preşedintele executiv al PSD este condamnat la un an închisoare cu suspendare. Eroic Dragnea vine în faţa partidului şi îşi dă demisia pentru a nu afecta imaginea PSD, condamnarea sa. Felicitări Liviu Dragnea! Numai că, nu peste mult timp, lui Victor Ponta i se întocmeşte nişte dosare penale, acesta după o anumită ezitare, demisionează din fruntea partidului. Felicitări V. Ponta, nu vrei să întinezi imaginea partidului! Este numită temporar Preşedintă interimar Rovana Plumb. Dar pentru ca interimatul să fie legitim, e nevoie să fie aprobat de CEx PSD. Surpriză, Liviu Dragnea care îşi dădu-se demisia din fruntea PSD, unde funcţiona ca Preşedinte executiv, pentru a nu afecta imaginea partidului, de data aceasta candidează pentru funcţia de Preşedinte interimar al PSD. E ceva ce nu înţeleg, pentru funcţia de Preşedinte executiv L.Dragnea nu mai era bun pentru că fusese condamnat la 1 an închisoare cu suspendare, pentru funcţia de Preşedinte interimar condamnarea nu mai afectează imaginea partidului. Dumnezeu să-i înţeleagă că eu nu-i înţeleg. Nu discut dacă a fost condamnat pe drept, ori a fost dosar politic.

Ce ştiu sigur este faptul că prin această maşinaţiune, Victor Ponta a fost scos din joc în cadrul partidului, el rămâne membru BPN, fiind Prim Ministru, când nu va mai fi Premier, va fi un simplu membru de partid. Urmează ca Ponta să fie debarcat şi din funcţia de Premier, Dragnea nu-l va ierta pentru că nu la susţinut la şefia PSD. Dragnea este răzbunător, nu contează ce pierde partidul, contează ce va câştiga el, este mult prea orgolios să judece cu mintea limpede.„Fereşte-mă Doamne de prieteni, că de duşmani mă feresc singur”. De asta trebuia să ţină cont V.Ponta.

Asemenea scenariu l-am mai văzut în PNL, atunci când Crin Antonscu şi-a dat demisia , iar K.Iohannis a uitat să şi-o mai dea, drept urmare Iohannis a ajuns Preşedintele României, iar Crin s-a ofilit.

     PSD-ul nu are cum să meargă mai departe cu un condamnat în frunte, numai dacă la recurs se schimbă lucrurile şi Dragnea va fi scos basma curată.

Ce dracu, un partid de talia PSD nu găsea alte personalităţi să fie lider, trebuia neapărat ca Dragnea să ajungă Preşedinte interimar? De ce nu se dă drumul elitelor să vină în faţă? De ce trebuie să ne cramponăm de nişte oameni care nu au onoare, pentru că L.Dragnea nu are onoare, dacă ar fi avut nu ar fi candidat pentru funcţia de Preşedinte interimar. Acum ca să fiu drept, nici cei care au ridicat mâna şi l-au ales pe teleolteanul Dragnea, nu au prea multă onoare. Semnalul dat electoratului este unul prost, este unul de acoperire a corupţilor, hoţilor şi fripturiştilor.

Un partid trebuie să se comporte ca un organism viu, în continuă mişcare şi transformare. PSD-ul s-a comportat ca un organism amorf, inert, fără perspectivă. Un asemenea partid anchilozat va fi greu să reuşească în continuare. Singura speranţă a lui este faptul că în opoziţie cu el se află un partid de acelaşi calibru, dacă nu ceva mai innomolit decât PSD. În asemenea situaţie va veni vremea alegerilor din 2016, iar eu spun încă de pe acum Să Boicotăm Alegerile. Nu avem pe cine vota. Nu putem legitima prin votul nostru la nesfârşit hoţii, fripturiştii, ariviştii, ipocriţii, indolenţii, insolenţii şi bandiţii, procentul de oameni cinstiţi este mult prea mic să poată fi luat în considerare.

Evreii, noii stăpâni ai lumii.

        Astăzi aş vrea să vorbim despre domnitorul Ştefan cel Mare, ori despre Mircea cel Bătrân, nu pot, îmi pare rău, se supără Lucian Boia pe mine. Mai bine vă vorbesc despre Lb. română şi Mihai Eminescu, şi aici există riscul de a fi considerat un înapoiat care, vrea răul României, HRP nu m-ar ierta, dacă aş scrie frumos despre cele două lucruri scumpe nouă, românilor. Dar cel mai bine am să vă vorbesc de spre Corneliu Zelea Codreanu. În ce s-a transformat mai târziu, după asasinarea Căpitanului, mişcarea legionară este altă discuţie. Oricum nu pot vorbi nici despre asta, nu mă lasă Iohannis. Am să vă vorbesc totuşi despre Ion Antonescu, asasinat, e drept printr-un simulacru de proces, de comunişti. Nu pot vorbi nici despre Antonescu, sar pe mine toţi evrei din institutul lui Elie Wiesel, aoleu, ăla de a făcut holocaustul? Săriţi lume internaţională, condamnaţi România, unul a îndrăznit să spună despre Antonescu cuvinte frumoase. Omorâţi-l cu pietre! . Despre unele nu avem voie să vorbim că ne critică „telectualii”, despre altele nu avem voie să vorbim că ne condamnă legea 217/2015. Aşa că, oricât de murdari ar fi evreii, şi sunt, nu avem voie să-i vorbim de rău, despre evrei numai de bine.

      "Nu vă uitaţi la noi, evreii, urât, noi suntem neam de popor ales de Dumnezeu să-i chinuim pe ceilalţi. Ce dacă am venit în Palestina în 1948, noi suntem stăpânii Palestinei, palestinienii să ne fie sclavi, lumea întreagă să ne fie sclavă, noi conducem lumea. Suntem stăpânii lumii.

Noi avem banii, noi avem puterea, noi conducem. J.D.Rockefeller şi Roskilde sunt păpuşarii din umbră, ai marilor lideri ai lunii. Cine sunt lideri lumii, ai statelor puternice, nişte inşi dornici de a fi în vârful piramidei, ipocriţi care ne transmit nu gândurile lor, ci gândurile celor care gândesc pentru ei. Liderii lumii sunt, păpuşile păpuşarilor evrei".

     Unde găsim evreii? Acolo unde este puterea, în spatele puterii găsim evreii şi banii lor.

Cine a făcut revoluţia din Rusia? Evreii germani, împreună cu cei ruşii, evreii germani au avut banii, iar cei din interiorul Rusiei au făcut propaganda. Tot evreii ruşii împreună cu celelalte popoare conlocuitoare au făcut progromurile din Ucraina anilor '30, deportările din Siberia. Comunismul din România a fost adus tot de evrei, Ana Pauker, fiind cea mai reprezentativă. În structurile de conducere a Ţării, cu precădere în anii de început ai comunismului, atunci când s-a pus problema cu asiduitate a luptei de clasă şi a îndepărtării elementelor reacţionare de tip liberal şi ţărănesc din conducrea României şi condamnarea acestor elemente reacţionare la ani grei de temniţă, a fost făcută de comunişti, alături de evreii din conducerea partidului (PCR).

      Evreii sunt în conducerea ţării şi în acest moment şi au fost şi în ultimii 25 de ani. Asta înseamnă că de distrugerea economică a Ţării evreii nu numai că nu sunt străini, sunt chiar artizanii acestei distrugeri. Nu vreau să închei acest paragraf fără să nu amintesc numele lui Mugur Isărescu. Acest om a făcut parte dintre cei 10 care au semnat programele Psal 1 şi Psal 2 de distrugere economică a României. Cum va putea vreodată să justifice nepăsarea de care a dat dovadă în toată perioada de distrugere industrială a Ţării? Acest om a fost unul dintre aceea care, împreună cu gaşca evreiască, în care îl adaug şi pe Petre Roman, au pus la cale vânzarea uzinelor şi fabricilor româneşti la fier vechi.

În aceste momente, asupra Palestinienilor din Fâşia Gaza, se produc adevărate măceluri în masă, fie directe, fie prin înfometare, prin nedeschiderea graniţei cu Israelul pentru ca munciorii palestinieni să meargă la muncă în Israel.

     Deasemeni, provocările asupra statelor arabe din regiune, este un act iresponsabil, toate acestea sunt făcute datorită protecţiei americane asupra Israelului. De ce ar apăra SUA un stat aproape terorist cum este Israelul, dacă nu ar fi vorba de marea finanţă, de banii evreieşti?

Şi atunci cum de îşi permit să ne ţină în tensiune acum, la aproappe 71 de ani de la evenimentele din anii '39-'45. Fiecare popor a trecut prin evenimente asemănătoare de-a lungul existenţei sale. Nu este de aplaudat moartea, fie şi a unui singur om, dar moartea a mai multora. Dar de aici şi până a face o politică mondială din suferiinţa poporului tău, care nu a fost analizată să se vadă de nu există cumva o culpă, este de discutat. Deşi, nici o culpă nu justifică moartea unui singur om. Evenimentele din acele vremuri trebuie studiate cu obiectivitate şi nu cu subiectivism, altfel riscăm să avem un popor cu drepturi morale asupra celorlalte popoare, sau, un popor urât, tocmai datorită acestor drepturi.

    Cred că a venit vremea, să ne împăcăm fiecare popor cu propria istorie.