Un alt caz, doctorul
Oprescu, îmi tremură mâna când mă văd nevoit să scriu despre
el, nu de altceva, dar părea a fi un om integru, chiar dacă se
comporta şi vorbea ca un şmecheraş de cartier bucureştean. Am
investit încredere în acest om, profesor universitar, doctor
chirurg, fost manager la vreo 3 spitale, fost senator, fost şef al
PSD Bucureşti, fost Primar General al capitalei ales în două
mandate. Electoratul a crezut în el, dacă se dovedeşte că este
vinovat, va fi o mare deziluzie pentru poporul votant. Sorin Oprescu,
un om bolnav de mania de a lua mită, dacă a luat-o, altfel nu îmi
închipui, cum dracu, ştiind că DNA-ul este la uşa lui, el îşi
permite să ia 25.000 de euro şpagă. Sorine îmi provoci greaţă
dacă ai luat mită, iar dacă eşti curat, te plâng pentru ce
suferi.
Odată ajunşi în arest,
unii descoperă că sunt gravi bolnavi, alţii, dacă nu merge cu
asta, se resemnează şi încep să scrie cărţi. Arestul de poliţie trebuie să fie un loc unde oamenii învinuiţi să fie izolaţi de cei pe care ar putea să-i influienţeze şi astfel ar strica bunul mers al anchetei. Arestul poliţiei nu este un loc de detenţie, pentru singurul motiv că încarceraţii nu sunt condamnaţi. La noi arestul este folosit de către anchetatori pe post de "bau-bau", pentru a putea fi intimidaţi şi, pe cale de consecinţă, arestaţii să înceapă a da declaraţii prin care se autoincriminează. Chiar şi netrimiterea unui învinuit să fie consultat de medici specialişti face parte din aceeaşi strategie. În faza de cercetare penală şi până la o pronunţarea unei sentinţe definitive, învinuitul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, în această parte a cercetării penale, anchetatorul trebuie să demonstreze cu probe inculpatului că este vinovat şi nu inculpatul să demonstreze că este nevinovat. În arestul de poliţie este mai simplu, inculpatul este ţinut până spune cam aşa :"bine spun tot, am luat, am dat, am mituit, am traficat, am făcut tot ce spune-ţi că am făcut, nu mai daţi-mi drumu acasă, fie şi în arest, numai acasă să fie"
De câteva zile este o
adevărată campanie media pentru salvarea lui Sorin Oprescu, pentru
că, bolnav fiind, nu i se acordă consultaţii de specialitate. Nu
sunt doctor, aşa că nu ştiu cât de bolnav este, în schimb sunt
hipertensiv cu operaţie pe cord. Dacă cineva mă priveşte fără
să cunoască afecţiunile mele, poate jura că nu există altul ,mai
sănătos decât mine. În privinţa lui Oprescu, singurul care îşi
poate spune părerea este un medic specialist cardiolog, după ce
face investigaţii amănunţite. Cum doctorul Oprescu nu este
condamnat, el se află în faza de cercetare penală, grija
autorităţilor trebuie să fie şi mai mare, existând posibilitatea
ca el să fie declarat nevinovat de instanţa de judecată. Asta nu
înseamnă că, un condamnat nu trebuie să beneficieze de asistenţă
medicală de specialitate.
În arestul preventiv,
boala lui Oprescu este folosită de anchetatori ca posibilitate de
şantaj, ceva de genul :” te duc la doctor, dacă scri ce îţi
spun”. Sper să nu am dreptate.
Lucrurile au mers atât
de departe cu plângerile avocaţilor lui Oprescu pe la televizuni,
încât s-a autosesizat instituţia Avocatul Poporului care a demarat
o anchetă la Arestul Poliţiei Capitalei.
În urma anchetei,
Avocatul poporului a dat o declaraţie prin care se sublinia că
reclamaţia apărătorilor lui Oprescu este întemeiată. Noroc cu
Oprescu, altfel nici nu ştiam cu ce se ocupă această Instituţie,
sper să mai aud despre anchete făcute de Avocatul Poporului în
sprijinul cetăţenilor.
PS. Oprescu în final a
fost dus pentru investigaţii la Spitalul Universitar. Hai că nu a
fost greu.
Mulţumesc pentru poză : obiectiv.info