Totalul afișărilor de pagină

luni, 27 martie 2017

Suntem varză! Fir-ar al naibii de socialism comunist!


     Aseară (26 mart.) am urmărit meciul de fotbal dintre echipele României și Danemarcei. Am văzut o echipă a noastră (cred că era a României) anostă , fără vlagă, dezinteresată, plictisită, niște jucători care alergau bezmetici pe teren cu ochii pe ceas, enervați că timpul trece greu, iar ei aveau întâlnire pe Dorobanți cu iubitele siliconate.
De 20 de ani avem un fotbal de subzistență, bazat pe câțiva fotbaliști ajunși vedete și care pe teren se poartă ca niște domnișoare simandicoase temătoare că e posibil să-și deranjeze coafura proaspăt făcută la cel mai renumit coaf ..., pardon, hairstylist.
Fotbalul a mai trăit din osânza comunismului până prin anul 2000,  apoi s-a stins  definitiv.
Sunt lucruri pe care nu le înțeleg, probabil și datorită faptului că am trăit mult timp în comunism și pentru că sunt depășit de situație.
Să mă explic:
-În comunism exista o securitate și niște informatori de care trebuia să te ferești, altfel de cădeai pe bec pușcăria te mânca. Acum există o securitate mult modernizată, care ne monitorizează pe toți cetățenii 25 din 24 de ore, informatorii, dragii de ei, completează tabloul. Prin urmare, astăzi suntem mult mai urmăriți, supravegheați și chiar îngrădiți de cât eram pe timpul securității comuniste. Există și un lucru bun, datorită supravegherii electronice dacă ai un proces de divorț, iar unul dintre soți nu recunoaște un anumit bun dobândit împreună, poți cere referințe și eventual caseta cu înregistrarea discuțiilor și filmul activității casnice din alcov, bucătărie și living la unul dintre serviciile de supraveghere.
-În comunism agricultura mergea, se făcuseră sisteme de irigații, țăranii o duceau binișor, cu ce îi plătea colectivul și cu ce furau ei, se descurcau. Sigur, mai exista și câte un procuror zelos, exp. Monica Macovei, evident și mulții alții ca ea care pentru 10 știuleți de porumb băga omul câțiva ani în pușcărie. Și atunci, ca și acum în închisoare intrau aceia care furau puțin, care furau cu vagoanele erau bine mersi fruntași în activitate. Acum agricultura e moartă, pădurile sunt rase de pe versanții munților, dealurilor și din alte locuri pe unde a mai crescut. Pământul se vinde într-o veselie străinilor, pentru că guvernele nu au găsit cele mai bune politici de a ajuta țărănimea. Singurul ajutor dat au fost ”panglicile” electorale.
-În comunism aveam trei bănci, una era BNR care făcea toate tranzacțiile prin sucursalele județene, a doua era B.I.(Banca de Investiții) cu sucursale și CEC unde populația își depunea economiile. Sigur, mai figurau și Cooperativele de credit  un fel de CAR. Toată puterea financiară era a statului român. După 1989 s-a trecut la privatizarea băncilor comerciale românești formate după revoluție, sau pur și simplu s-au falimentat. APROPO DOMNULE ISĂRESCU, ne puteți spune cum a fost posibil să distrugem toate băncile comerciale cu capital românesc fără ca dvs. să nu vă fi spânzurat singur, așa pentru că nu găsiți nici o explicație? Uite un bun dosar pentru DNA, dar cui îi pasă de marii șacali, de marii rechini care au devalizat economia României? DNA-ul face muncă de imagine plimbând oamenii cunoscuți cu cătușele la mâini, apoi îi scot liberi pe ușa din spate. În ziua de azi prin faptul că puterea financiară nu ne aparține, profitul tranzacțiilor de pe piață ajung în străinătate.
-Înainte de *89 aveam industrie multă nu toată de top, dar câteva chiar erau bijuterii, iar flota comercială era între primele locuri în lume. Astăzi, industrie numai avem, iar despre flotă, trebuie întrebat Băsescu, pe unde plutește. Rezum: fără bănci comerciale proprii, fără industrie, fără flotă, fără agricultură, culmea chiar și  fără comerțul cu amănuntul, cum naiba să avem independență? Independența ne vine din puterea noastră de a genera plus valoare , din creșterea produsului intern brut, din creșterea productivității. Ori România a devenit dintr-o țară producătoare și exportatoare de produse românești, o țară consumatoare de produse second-hand industriale și alimentare din străinătate. Din când în când niște filfizoni, niște amploiați cu sticle-n ochi, fără joben, ne spun să nu consumăm produsele pe care tot ei le primesc pe piața alimentară, fără ca în schimb să ne indice care marfă ar fi bună raportată la portofelul cârpit al cetățeanului amărât.
Înainte de *89 aveam sport de masă, iar din România s-au ridicat sportivi de geniu care au ajuns până în Cartea Recordurilor (Nadia, Ducadam și probabil mai sunt). Deși nu aveam jucători de fotbal în afara țării, cluburile românești au dat clasă multor echipe de top din lumea bună a fotbalului. Amintesc Steaua care a câștigat în 1986 Cupa Campionilor în Spania, alte performanțe ale echipei U. Craiova, sau Dinamo. Am avut echipe de top în handbalul românesc. Curios fotbaliștii, sportivii în general nu erau plătiți cu sume fabuloase de bani, jucau din dragoste pentru echipă, pentru culorile ei, pentru țara lor. Acum joacă pentru bani, sunt mercenari, gata să trădeze pentru un dolar în plus.
Înainte, pe primul plan era țara , abia după aceea celelalte obligații pe care le aveam față de Organizația Tratatului de la Varșovia, CAER, etc. Sigur a fost o perioadă critică după 1982, atunci majoritatea populației a suferit, în schimb s-a reușit achitarea datoriei externe. Acum majoritatea populației suferă, în timp ce datoria României crește, banii pe care guvernele i-au împrumutat au fost furați. Nimic nu s-a făcut pentru Țară din ei.
În concluzie: Aceia care au hotărât schimbarea lui Ceaușescu, implicit a regimului și orânduirii și-au atins scopul. Pot raporta fără să greșească: România a fost distrusă definitiv la orașe și sate. Am învins! pot striga cei care au dirijat această calamitate.
Nu mă dau bătut #rezist
România e varză tocată și putredă. Pot spune :” Mie sufletu-n amurg o troacă, în care foi de varză mor...”

Un comentariu: