Intre trecut si prezent.

                   Am sa incerc sa fac un paralelism intre trecut si prezent. Am crescut la tara, am prins si perioada de pana in colectivizare si dupa. Copil fiind dimineata mergeam cu vaca avand cartile la mine pentru a-mi pregati temele, iar dupa amiaza mergeam la scoala. Orele de clasa se respectau cu religiozitate, cadrele didactice erau determinate in a-i invata pe copii carte, este adevarat ca de multe ori se ajutau fie de o nuia, fie de rezistenta tablei, fie de palma, si daca dupa ce ai fost pedepsit de profesor veneai acasa plangand: ”uite tata, uite mama, ce mi-a facut profesorul”, ei imi spuneau: “lasa ca vin eu la scoala, sa vad ce si cum”si veneau, mai bine n-ar mai fi venit, caci in loc sa certe profesorul pentru ca i-a altoit odrasla, la auzul faptelor pentru care am fost pedepsit ma mai altoiau si ei. Inca un lucru vreau sa mai spun: pe camp cu vacile aveam si o carte de la biblioteca pe care o citeam.

                In ziua de astazi nu mai sunt vaci, copii stau fie in fata calculatorului, fie pe maidan impreuna cu alti copii. Daca merg cu tema nefacuta, profesorul ii poate pune o nota proasta in catalog, atunci elevul merge acasa si spune: “mama, tata, profesoara mi-a dat o nota mica, desi eu stiam lectia”. “Las’ ca vin eu la scoala”, asa se si intampla, vine parintele la scoala, intra ca un taur infuriat in cancelarie, declarand ritos “care esti ma ala de i-ai dat nota mica copilului meu, caci este asa de destept manca-l-ar tata?”. “Eu” raspunde sfios o tinerica, din spatele profesorului de sport, “de ce fa, ai notat cu 4 copilul meu”, “pentru ca nu stia lectia”,  “si de ce nu ai ascultat-o din lectia pe care o stia?”, “pai acea lectie era din trimestrul 1 si noi suntem in trim. 3”, “nu conteaza, daca o stia trebuia sa o asculti, sa faci bine sa nu-mi mai superi copila, tu ai vazut ce ceas are la mana, tu stii cat m-a costat noua Tableta si cum imi pune seara manele cu Guta si Copilul de Aur? gata sa nu mai vina copilul suparat acasa ca va sparg si va platesc in bani; o sa trimit pe cineva maine sa va repare usile, si va trimit si o femeie de serviciu pana la sfarsitul anului, sa nu mai dati voi cu matura”. Parintele pleaca trantind usa dupa el. Profesorii sunt consternati de ce a putut face noua lor colega, “Cum ti-ai permis sa da-i nota mica tocmai ei, vezi cat bine ne face tac-su?” “Nu ma intereseaza daca stie ii dau nota mare, daca nu, o las corijenta” “Ei lasa, ca nu apuci tu sfarsitul anului, voi merge la Inspectorat si am sa te dau afara” o anunta directorul. Cam asa se petrec lucrurile la scoala in ziua de astazi si asta a fost un caz fericit, parintele nu a batut profesoara si nici nu a actionat-o in judecata. Mai sunt si cazuri in care elevii isi fac singuri dreptate, adica bat profesorii. Nu cred ca societatea noastra era pregatita pentru a da o libertate atat de mare elevilor, nu sunt nici adeptul ideii ca bataia este rupta din rai, dar o pedeapsa trebuie sa existe, asa cum exista stimulenti, trebuie si pedeapsa, cum si de ce natura nu sunt in masura sa stabilesc.