1 Mai: “Ziua
solidarității internaționale a celor ce muncesc”. În fapt se sărbătorește și
comemorează în același timp, evenimentele petrecute la New York și Chicago în 2
rânduri când muncitorii în ample demonstrații de stradă și greve generale, au obținut scurtarea zilei de munca de la 10-12 ore pe zi, la 8 ore. Într-una
din aceste demonstrații au avut loc altercații între manifestanți și polițiști, ce
s-au soldat cu pierderi de vieți omenești. Astfel, în 1889 la Congresul
Internaționalei Socialiste, s-a luat hotărârea ca ziua de 1 Mai sa fie ziua
internaționala a muncitorilor, în aceasta zi urma sa aibă loc manifestații în
memoria muncitorilor uciși în marea grevă generală și a demonstrației din Chicago. Pe timpul comuniștilor
era un motiv pentru P.C.R de a scoate în evidența realizările sale, iar pentru
muncitori era, un motiv de bucurie ca aveau o zi liberă și puteau merge la iarba
verde pentru mici și bere. Astăzi lucrurile sunt puțin mai altfel, în primul
rând nu mai avem decât jumătate din muncitorii apți de munca pe care țara îi
poate da, cealaltă jumătate prin grija partidelor ce s-au succedat la putere,
au fost mituiți sa stea acasă, banii s-au terminat, acum plâng pe la “forțele de
munca”, prin străinătate, ori pe la ușile Primăriilor pentru un ajutor social. Și ei merg la iarba verde în speranța unei pomeni oferite de vreun partid politic, un ciolan cu fasole, ori un mic, ceva, atenție, este an electoral așa că există șisperanța. Cred, fără sa fiu cinic, că ar trebui înființată, o zi a celor ce nu muncesc prin
grija statului, da, statul i-a adus la condiția de șomeri fără speranță. Nu trebuie sa se
laude guvernanți, cu crearea a câteva sute de mii de locuri de munca, în condițiile în care în România
urgent ar fi nevoie de câteva milioane de locuri de muncă.
Aceste locuri de munca ar putea
fi în agricultura, dacă s-ar face niște politici cu adevărat pentru aceasta țară. Am mai spus-o, nu voi obosi sa o repet, guvernul
trebuie sa se implice pentru ca micul viitor proprietar de pământ sa poată deveni
stăpân pe parcela lui, acum acest pământ se află în devălmășie pe titluri ce
aparțin părinților, bunicilor, cei mai mulți dintre ei ne mai fiind în această
viață. Din aceasta cauza nici impozitele pe pământ nu pot fi plătite, dacă
pământul s-ar titulariza pe proprietarii de fapt și impozitele vor putea fi încasate, apoi omul va putea dispune de pământ cum vrea, astfel îl va putea
lucra singur, ori îl va arenda, ori îl va vinde. Indiferent cum va proceda, asta
va presupune intrarea în circuitul agricol a mai mult din jumătatea de teren
arabil ce o are țara, pământ care acum NU SE LUCREAZĂ, toate acestea se pot
face prin ajutarea viitorilor proprietari, fie printr-o cadastrare cu plata în
rate pe o anumita perioadă de timp, fie prin suportarea de către stat a unei părți din suma ce trebuie plătită
pentru cadastrare, fie printr-o cadastrare generală făcută direct de guvern,
cei din ministerul agriculturii sa analizeze și să găsească cele mai bune
soluții.
Luate la grămadă astăzi este o
altă zi în care oamenii vor merge la iarbă verde, la pădure unde vor respira
fum proaspăt de mici la grătar și astfel cu plămânii primeniti de praful
cotidian, plini de voie buna si regretul
ca 1 mai nu a ținut pana la 31 decembrie, vor merge din nou la munca. Dar mai
bine pleacă la mare, aici barurile și terasele îi așteapta pe turiști și dacă
au noroc noaptea târziu la ieșirea din bar pot vedea și marea, poate chiar în
culori, ori dublă, de ce nu. În articolul de anul viitor, vă voi spune, de fapt
ce sărbătorim noi de 1 Mai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu