Sa ne impacam cu DOMNUL.

                  Astazi nu vreau sa mai vorbesc despre politica, as vrea sa vorbesc despre post si insemnatatea lui. Postul  debuteaza cu o serie de interdictii pe care omul  trebuie  sa le respecte, de la consumul carnii, oualelor,  pestelui, laptelui și până la abținerea de la tot ce poate aduce atingere celor 10 porunci bine precizate în scripturi, în această perioadă va prima rugaciunea, reculegerea si iertarea. Deasemeni, tot in acest post aceia dintre  crestini care respectă canoanele  se vor spovedi si impartasi. Postul, o mare incercare pentru ortodocsi, cu atat mai mult cu cat nu carnea este principalul obstacol, ci celelalte oprelisti. Rugaciunea este simpla pentru ca oamenii in fiecare zi isi trec pe rabojul Domnului doleantele, nu angajamentele, de parca ar exista o societate de binefacere un fel de “Divinitatea S.A.”,in care petenta, in speta enoriasa, il anunta pe  Cel de Sus ca a dus la Biserica lumanari, prescuri, untdelemn si daca se poate ca amantul sa se intoarca  si eventual sa divorteze pentru a se aduna amandoi. Ori, ajuta-ma Doamne, ca uite bat matanii si imi aduc obol la casa Domnului, ajuta-ma să câştig la LOTO, chiar dacă nu am cumpărat bilet. Problema cu reculegerea este destul de "problematica", aici ar trebui sa intervina rugaciunea de iertare a pacatelor, de  meditare la cele sfinte, la impacarea cu Dumnezeu, la menirea omului pe pamant, la rolul individului in natura si societate. Iertarea, celor care ne-au gresit, trebuie sa faca parte din preocuparile noastre, prin rugaciune trebuie sa ne ridicam deasupra neintelegerilor, al ranchiunelor, pizmei si geloziei, iertarea celor care au gresit fata de noi trebuie sa fie un act de intelegere a firii omenesti, un moment de inaltare deasupra disputelor pamantene. Iertarea, acest act de vointa, trebuie facuta din adancul inimii, cu o necesara  intelegere asupra celui considerat la un moment dat vinovat, iertarea nu trebuie sa umileasca pe cel iertat, trebuie facuta cu toata dragostea ce o datoram semenilor nostrii. Ura, aceasta rautate ce vine din cel mai intunecat loc al sufletului nostru, ar trebui indepartata de noi, pentru simplul motiv ca viata este foarte scurta si este pacat sa ne-o irosim in certuri sterile. Desi oamenii se pare ca sunt pe pamant de foarte multa vreme, nici acum, dupa secole de civilizatie, nu au invatat sa traiasca in pace; ce bine ar fi sa gasim o solutie pentru a ne intelege; s-a demonstrat ca oricat de bogat ar fi cineva si oricat de multi bani s-ar pune langa el in sicriu, peste ani banii vor fi tot acolo, fara a usura in vreun fel viata de dincolo de moarte. Din timpul nostru sa ne oprim si sa meditam asupra vremelniciei noastre pe pamant, a nevolniciei noastre in fata puterii dumnezeiesti. Sa ne uitam cu totii mai adanc in  interiorul  nostru, astfel vom putea gasi solutiile cele mai bune pentru rezolvarea pe cale amiabila a diferendelor dintre oameni.

                “Veniti sa luati lumina” sa fie intr-adevar sursa de iluminare interioara a noastra, a tuturor. Sper sa nu lipseasca nici cei din capul statului, nici cei din capul Bisericii, astfel ar fi o ocazie de a intelege mai bine daca drumul pe care merg este cel bun, este momentul pentru  a incepe un drum nou, la capatul caruia sa fie Omul, pentru binele lui si slujbasul statului si cel al Bisericii trebuie sa lupte.

                 Dumnezeu sa va lumineze!