Este nevoie de o nouă clasă politică

      

Din decembrie 1989 şi până astăzi partidele politice, indiferent de culoare, şi-au dat mâna pentru a duce la îndeplinire un plan de jaf şi distrugere a industriei, agriculturii şi sistemului bancar românesc, într-un cuvânt a economiei Ţării. Contribuţia partidelor a fost la fel de nefastă, fie că vorbim de partidele istorice, fie că vorbim de FSN şi partidele derivate din acesta. Membrii guvernelor, ai parlamentului, indiferent de doctrină, culoare politică, sau ideologie toate au avut un singur scop : furtul din averea statului, din banii publici, din banii întregului popor. Toate acestea au fost posibile pentru că hoţia a fost transpartinică, ea nu a avut culoare politică, a avut numai ţinte bine determinate şi pline de bani. Pot da exemple de ţinte : combinatele industriale, uzine, fabrici, bănci comerciale, etc., toate acestea trebuiau vândute, iar banii să ajungă în buzunarele fără fund al politicienilor şi acoliţilor săi. Pentru a fi siguri că nu vor fi deranjaţi în timpul marelui jaf, şi-au atras de partea lor serviciile secrete, poliţia şi procuratura. Împreună au reuşit să pună pe butuci economia României. 26 de ani de jaf şi distrugere, 26 de ani în care România a fost condusă de politicieni străini de interesele românilor şi ale României. După un sfert de secol România a fost transformată în colonie, Ţara este guvernată de la Bruxelles, Washington, Berlin, ori de aiurea, numai de la Bucureşti nu. Guvernanţii sunt numiţi din afară, cel mai elocvent exemplu este Guvernul Cioloş, sau „guvernul meu” cum îi spune Preşedintele Iohannis. Acum partidele politice există numai fizic, se manifestă plenar pentru aş aduce adeziunea şi prinosul recunoştinţei lor atotputernicului Iohannis, omul care a intrat în istorie având cea mai mare elocinţă a tăcerii. Nu mai avem partide ale opziţiei, toate susţin necondiţionat guvernul prezidenţial năşit de Bruxelles.

Vremea partidelor de până acum a apus, sunt compromise până-n măduva doctrinelor, mulţi ar putea spune că singura doctrină a partidelor de până acum a fost hoţia, singura ideologie a fost cum să îşi umple conturile lor, al membrilor de partid.

       Acum după mai bine de un sfert de veac de la revoluţie, evenimente, lovitură de stat şi crimele comise în acel însângerat decembrie 1989, a venit timpul apariţiei unei noi clase politice. Una bine definită ca structură doctrinară, ca ideologie. Noile partide ar putea să-şi dea mâna peste Ţară pentru a găsi acele soluţii necesare scoaterii României din mocirla în care se găseşte şi deschiderii de drumuri spre reconstrucţie. Este posibil acest lucru, doar, dacă se reformează toate structurile statului, aici mă refer la serviciile secrete, procuratură, poliţie, justiţie. Aceşti piloni principali ai statului pot construi o fundaţie solidă pentru viitor prin curăţarea propriilor organisme de impurităţi, apoi trecând la curăţarea clasei politice.

Corupţia nu va putea fi eradicată, dar va putea fi ţinută sub control.

      Îmi doresc să pot găsi în politicieni oameni care să îşi pună fiinţa lor la dispoziţia cetăţeanului, să muncească pentru binele întregului popor, pentru redefinirea României ca stat independent şi suveran. Aş dori ca măsurile luate la Bruxelles să fi fost dezbătute şi de trimişii noştri, nu ca până acum când Preşedinţii României mergeau la Consiliul Europei pentru a tace frumos.

Cred că noua clasă politică, care poate avea partide de stânga şi de dreapta, va şti să gasească acele soluţii de reconstruire a Ţării, iar opoziţia să fie una constructivă.

Nu-mi doresc o nouă Mare Adunare Naţională, îmi doresc un Parlament puternic, cu membrii mai puţini, aşa vor putea participa toţi la dezbateri şi elaborări de legi şi proiecte de legi.

      În România trebuie să existe şi oameni bine intenţionaţi, oamenii care sunt dispuşi să-şi pună ştiinţa, abnegaţia, timpul lor la dispoziţia cetăţenilor şi în slujba Ţării. De-a lungul istorie întodeauna au existat şi oameni gata de sacrificiu pentru binele României. Dacă aceşti oameni există, e bine să se facă auziţi acum, până nu este prea târziu, iar cei care ne conduc în acest moment  nu ne-au vândut şi graniţele.