O Ţară condusă de trădători şi nebuni

     Trăim într-o Ţară de nebuni, da, de nebuni numai buni de închis la ospiciu. Urmăresc de ceva timp pe postul România TV, multe dezbaterii pe tema pensiilor. Diverşi indivizi, mai mult sau mai puţin avizaţi îşi dau cu părerea, unii spun una, alţii alta, foşti miniştrii ai muncii, care puteau face multe cât au fost în funcţie, vin acum să ne înveţe ce să facem. Un fost Preşedinte al României, de tristă amintire, tot ne ameninţă, cu un rânjet cinic, că bugetul de pensii va fi din ce în ce mai mic, lăsând să se înţeleagă că este posibil ca România să nu mai poată plăti pensiile.

Din această sarabandă a declaraţiilor şi ale emisiunilor tocşoiste, au de pierdut pensionarii care trăiesc într-un stres continuu, ei înţelegând de aici, mai ales că am mai trăit o asemenea nenorocită experienţă, că nu vor mai fi plătite pensiile, sau că vor fi înjumătăţite. Dacă emisiunile de TV au sarcină trasată de a ţine pensionarii în stres pentru a le grăbi ieşirea pe cale naturală din sistem, să continuie aşa. Dacă o fac de dragul retingului, sunt insensibili la manipularea dureroasă pe care o fac.

Spuneam la începutul articolului că trăim într-o Ţară locuită, dar mai ales condusă de nebuni. De nebuni care, lăsaţi în libertate, riscă să distrugă şi ce bruma a mai rămas.

    Membrii guvernului, ai Parlamentului, Preşedinţiei şi ceilalţi Înalţi funcţionari ai statului se numesc şi dregătorii Ţării. Eu pe ăştia îi numesc stricătorii statutului. Să mă explic.

Toţi spun că banii sunt pe sponci şi la Casa de pensii şi în bugetul Ţării, dar nu se opresc din măriri de salarii, este vorba aproape de triplări de salarii, de pensii speciale pentru parlamentari, aleşi locali ,judecători, procurori, etc. Preşedintele României are acum un salariu de 16.000 de lei, foştii şefi de stat au 75% din salariul actualului Preşedinte, adică în jur de 12 000 de lei la care se adaugă pensia lor de drept, aici nu mai pun la socoteală secretara, şoferul, SPP-istul şi casa. Nu sunt prea mulţi bani daţi acestor oameni în condiţiile în care nu au cotizat cu nimic la Casa de pensii? Cineva îmi va spune că banii nu sunt din fondul de pensii, poate că nu sunt, dar sunt tot din banii noştri. Ameninţăm nişte amărâţi că îşi pot pierde nenorocita de pensie de câteva sute de lei, dar nu ne uităm la parlamentari, aleşi locali, judecători care încasează nişte pensii uriaşe fără să aibă legătură cu contributivitatea. Iar se va spune că sunt fonduri separate, or fi, dar sunt tot din acelaşi fleşcăit buget. Mărirea salariului minim pe economie a fost amânată până în vară, legea unică de salarizare riscă să nu mai fie votată nici anul ăsta. Cum pot în asemenea condiţii să spun că suntem conduşi de dregătorii Ţării. Nu, se numesc stricători, pentru că asta fac, strică. Sau decis să nu mai fure, pentru că i-au speriat DNA-ul, atunci au hotărât să-şi mărească salariile. Spuneam, într-un alt articol, că mărirea salariilor Înalţilor Funcţionari ai statului va fi un bulgăre de zăpada scăpat la vale. Aşa şi este, acum parlamentarii, poate pe bună dreptate, vor şi ei salarii mai mari. În condiţiile în care şefii celor două camere ale Parlamentului au salarii exorbitante şi membrii simpli vor să fie plătiţi mai bine.

Luaţi tot, înfruptaţi-vă, furaţi, jefuiţi, beliţi poporul şi de pielea de pe el. Trăiţi voi bine, iar noi  ne vom bucura privind la bunăstarea voastră, văzându-vă pe voi fericiţi.

     Preşedintele României este mai mult decât un monarh autocrat. Ludovic al XIV, acest monarh atot puternic  putea  să ia lecţii de cum se conduce o Ţară atunci când „l'etat est moi”(statul sunt eu).

Diferenţa dintre Iohannis şi celebrul rege este dată de faptul că regele francez trăind la sfârşitul sec al XVII-lea şi începutul sec al XVIII-lea nu avea Facebook, iar socializarea se făcea prin saloanele regale ori prin şurele cu paie. În rest, aceleaşi avantaje, plimbări, odihne, vizite de curtoazie, bani mulţi la dispoziţie, gardă personală, maşini ultramoderne, pensie uriaşă după încetarea mandatului.

Pe noi Preşedinţia ne costă mai mult decât o curte regală.

     Mai mult decât atât, în această perioadă, am senzaţia că sunt fie în perioada absolutismului regal al lui Ludovic al XIV-lea, fie în dictatura carlistă de după 1938. Partidele nu sunt desfiinţate, există fizic, reprezentanţii lor sunt încă membrii ai Parlamentului, doar că se uită fie la Cotroceni, fie la palatul Victoria, aici există un alter-ego al Preşedintelui şi în funcţie de mesajele transmise hotărăsc în Parlament. Cu alte cuvinte, toate pârghiile de putere sunt în mâna plecatului în Florida, adică pe numele său german, Iohannis. Apropo de Germania, bietul Cioloş s-a dus val-vârtej la A. Merkel, nu a mai găsit bilete la o cursă de linie şi a închiriat un avion cu o grămadă de bani. Lasă, bine că s-a dus, a luat omul botezul, sarcinile ce trebuie îndeplinite, acum doar nu vom avea un guvern care să lucreze haotic. Se ştie că germanii sunt riguroşi, foarte bine, să ia lumină, să ne lumineze şi pe noi. Cine ştie, o mai fi ceva de vândut şi nu ştia cu ce preţ să-l vândă. Grijulie Merkel.

Sau noi suntem nişte cârpe, uşor de manipulat, manevrat, condus şi indus.