Ionel Carstea: Confesiuni V. Flory, partea întâi

George mergea îngândurat spre casă, dintr-o dată, aventura trăită cu Maria simțea că îl murdărise. Nu era un înger, însă acum i se părea că știe toată lumea ce făcuse și mai ales Nicole. Se întreba, vinovat de infidelitate, dacă merita nevasta lui ca el să-i plătească iubirea cu trădarea? Oare chiar conta Maria pentru el? O iubea cu adevărat? Dacă ar fi iubire pură ar trebui să divorțeze. S-a cutremurat la gândul că s-ar putea despărți de Nicole. Maria fusese doar un capriciu. O rătăcire de moment. Maria a fost fructul oprit pe care, împins din urmă de șarpe, l-a cules într-o noapte întunecoasă, ce convenabil pentru oameni, deoarece se pot lepăda de toate lucrurile rele pe care le fac, de rătăcirile lor, considerându-l vinovat pe dracu, ca fiind autorul moral, iar oamenii doar simpli executanți. Însă gustul fructului a fost precum o miere amară. Purtarea corectă, cu înțelegere și chiar cu îngăduință a nevestei îl făcea să regrete gestul făcut. La toate se gândea George, orbecăind prin bezna nopții ca o pânză neagră ciuruită de becurile stradale de putere mică, prin față, deși voia să le alunge, îi treceau imagini scurte cu Maria goală, așa cum o văzuse la lumina difuză a unei veioze peste carefusese pus un ștergar; cu sânii ei mari, cu pofta nebună de a face dragoste, peste această vedenie incitantă se aşternea imaginea caldă a soţiei, cu vocea blândă dar fermă, cu ochii ei mari şi expresivi. Cu o scuturare a capului a alungat nălucile care-l bântuiau, apoi a zorit paşii spre casă. A intrat în hol fără a face mult zgomot, din dormitor soţia l-a simţit, somnoroasă l-a întrebat dacă a mâncat, nu, nu mâncase, unchiul, unde fusese să rezolve problema cu banii, nu-i oferise nimic de mâncare.

-Vezi că ai mâncare pe aragaz, încălzeşte-o şi mănâncă, pune oalele în frigider, toate astea Nicole le spusese fără a se întoarce cu faţa spre el, apoi se mai foi în pat şi se culcă.

George a mâncat fără poftă, a strâns masa, a plecat în dormitor, s-a apropiat de pat, a simţit că nevasta nu doarme, se ghemuise aproape să intre în perete, parcă nu ar fi vrut să-şi simtă soţul aproape. Bărbatul a luat un cearceaș şi a plecat în sufragerie, a pornit televizorul, s-a dezbrăcat de tricou și, numai în şort, s-a întins pe canapea. A adormit cu televizorul aprins, într-un târziu s-a trezit, a stins televizorul și s-a culcat la loc. Somnul nu s-a mai apropiat de ochii lui care au rămas aţintiţi în tavan, de afară pătrundea, prin perdeaua fină, lumina de la un bec stradal, raza ei tăiase un unghi ascuţit luminos şi jucăuş, a început să se foiască pe canapea, nu înţelegea de ce Nicole fugea de el, chiar știa unde fusese, ori era doar intuiție feminină? Era clară poziţia ei din pat, se ghemuise în perete pentru a nu se atinge de el. Pe de altă parte îi vorbise frumos. Îşi cunoştea bine soţia, ştia că nu va face scandal decât atunci când va avea probe clare împotriva lui, dar şi atunci va fi reţinută cum fusese cu ceva ani în urmă, îşi amintea bine momentul.

.......................................................................................................................................................................

Era într-o zi de primăvară. Soarele începuse să încălzească pământul care se trezea la viață, prin aburul ce ieșea din el i se vedea respirația. Oamenii bătătoriseră o potecă îngustă peste locurile ogorâte din toamnă în drumul lor spre loturile mai depărtate ce urmau a fi cultivate. Ici, colo, unde umbra persista, iar pletele călduroase ale Astrului zilei nu ajunseseră, se mai vedeau mici petice de omăt, era o zăpadă neagră, murdară, obosită şi vlăguită de căldură ce aştepta să plece, era plictisită și bolnavă de atâta amar de timp de când învelise pământul. Iarna a fost ca o plapumă pufoasă, acum gata, era urâtă şi zdrenţăroasă, bătrână şi ciumăroasă. În jurul peticelor de zăpadă înfloriseră viorelele și brebeneii, apăruseră primele gâze, viaţa explodase, mugurii pomilor erau umflaţi gata să plesnească spre a lăsa florile să iasă.

Pe poteca bătută, de paşii sătenilor, mergea George la un teren pe care urma să semene ovăz, cam ţinea apă, voia să vadă dacă s-a scurs pentru a aduce semănătoarea şi grapa.

Păşea şi se gândea la ale lui, la serviciu tocmai îi fusese propusă o altă muncă, superioară celei pe care o desfăşura în prezent, se gândea la acea oportunitate când a fost gata, gata, să se lovească de cineva:

-George, unde te gândeşti? Era gata să ne ciocnim, spuse pe un ton uşor ameninţător un glas ca un clopoţel de argint. George a ridicat ochii, în fața lui era o tinerică de vreo 20 şi ceva de ani, cu ochii migdalaţi, verzi, sprâncene stufoase, nas fin, buze cărnoase, al cărui păr lung și blond îi cădea pe umerii gingaşi, nu o cunoştea, dar parcă o mai văzuse.

-Cine eşti fată frumosă şi ce cauţi în ţarină? Eşti cam departe de casă.

-Cum, nu mă cunoşti? Sunt a lui Marin şi a Sandei lui Florea, am fost la şcoală la oraş, sunt tehnician agronom, am fost să văd un loc, vreau să fac legumicultură pe el.

-Te pricepi tu la aşa ceva? Ce zice taică-tu, că-l ştiu om aprig? Întrebă George mai mult să o tachineze, îi plăcea fata.

-Cam ce spui şi dumneata, că eu cu toată şcoala mea să stau la cratiţă, nu e treaba femeii să umble pe câmp şi să însămânţeze locurile. Treaba femeii este să se lase însămânţată atunci când va fi la casa ei, nu să umble hai hui. Asta crezi şi tu? Îl întrebă direct pe bărbatul din faţa ei cu glasul ca un gângurit de porumbiţă.

-Nicidecum, eu cred că tu vei fi un mare agronom, taică-tu greşeşte, chiar voiam să te întreb dacă consideri că este bine să tratez sămânţa de ovăz înainte de a o însămânţa, ori după ce răsare planta. Ce părere ai?

-E bine să o tratezi înainte de a o pune în pământ, răspunse Flory, așa se numea fata. (de când fetele mergeau la școli la oraș nu se mai numeau Leana, Floarea, Maria, etc., deveniseră Nuțy, Flory, Mary, toate scrise neapărat cu „y”). Apoi continuă plină de importanţă. Avem sămânţă în centru la Căminul Cultural, am amenajat acolo o expoziţie cu vânzare, dacă te interesează. Te aştept să treci pe la noi, ştii, lucrez cu o ingineră, este tânără ca şi mine, probabil din acest motiv nu ne trece nimeni pragul.

-Voi veni să văd ce aveţi acolo, voi veni negreşit.