La 15 ianuarie 1850 se năştea la Ipoteşti, Mihai Eminovici, cel de-al 7-lea copil din cei 11 pe care îi va avea tatăl său căminarul Gheorghe Eminovici şi mama sa Raluca Eminovici.
Nu voi descrie biografia
marelui poet, voi încerca numai să spun câteva cuvinte, atâtea
câte pot eu, despre ce a însemnat această fiinţă meteorică
pentru mine.
Când pronunţ numele
Eminescu, Iosiv Vulcan a schimbat numele din Eminovici în Eminescu,
mă gândesc la poezia istorică, la poezia de dragoste, la basmele
scrise, la articolele critice scrise în presa vremii chiar şi
împotriva partidului pe care îl agreea.
Nu pot să recitesc poezia
„Scrisoarea a III” fară să nu las câteva lacrimi amare să ude
fila cărţi, nu pentru vitejia lui Mircea, nu pentru demnitatea
Bătrânului ce a ştiut să-l înfrunte pe neînvinsul Baiazid, ci
pentru slăbiciunea, laşitatea, lipsa de demnitate, umilinţa,
hoţia, celor ce stau în scaunul ocupat odată de marele Mircea.
Tot în poezia istorică caută eliminarea relelor din ţară atunci
când întreabă şi invocă venirea celui ce a fost Vlad Ţepeş :
Cum
nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!
O Doamne, dacă îl vezi pe
Ţepeş, Mărite Poet, trimite-l, acum e mai mare nevoia decât
atunci. De altfel poezia de mai sus nu este numai despre Vlad Ţepeş,
este poezia geniului, despre modul în care percepe viaţa.
Poezia despre dragoste este
înălţătoare, triumfătoare, dar şi trădătoare.
Geniul şi anticiparea
ştiinţifică a lui Eminescu s-a putut observa în multe lucrări,
dar cu precădere în Luceafărul şi La Steaua.
Eminescu este la fel de
important pentru noi cum sunt: munţii, Dunărea, ori Marea Neagră.
„Dunăre de nu aveam, Jiul
Dunăre făceam”, ne spune poetul V. Carianopol. Eminescu de nu
aveam, munţii noi îi dărâmam şi-un Eminescu făceam.
172 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu. Sunt destui detractanţi care vor să-l scoată pe Eminescu din literatura română. Cred că este
suficient răul făcut de Maiorescu împreună cu soţia lui
Slavici, la ordinul consulului imperiului Austro-Ungar, atunci când, deşi sănătos, Mihai Eminescu a fost închis în casa de nebuni, la
vârsta de numai 33 de ani.
Au scris mulţi despre
Marele, Inegalabilul, Românul, Mihai Eminescu, eu nu am făcut
astăzi decât să reamintesc românilor că acum 172 de ani s-a născut Omul Nepereche.
Mulţumesc pentru poză :marianaqurza.ro
Mulţumesc pentru poză :marianaqurza.ro
Eminescu este la fel de important pentru noi cum sunt: munţii, Dunărea, ori Marea Neagră.
RăspundețiȘtergere„Dunăre de nu aveam, Jiul Dunăre făceam”, ne spune poetul V. Carianopol. Eminescu de nu aveam, munţii noi îi dărâmam şi-un Eminescu făceam.
166 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu. Sunt destui detractanţi ce vor să-l scoată pe
RUGACIUNE Mihai Eminescu Craiasa alegandu-te Noi ce din mila sfantului Ingenunchem rugandu-te Umbra facem pamantului, Inalta-ne, ne mantuie Rugandu-ne-ndurarilor, Din valul ce ne bantuie, Luceafarului marilor: Fii scut de intarire Ascult-a noastre plangeri, Si zid de mantuire, Regina peste ingeri, Privirea-ti adorata Din neguri te arata, A supra-ne coboara, lumina dulce clara, O,maica prea curata, O, maica prea curata, Si pururea fecioara,MARIE! Si pururea fecioara,MARIE!
RăspundețiȘtergere