De la daci la românii de azi

     

Marele Herodot spunea că:”dacii sunt cei mai viteji dintre traci”. Vitejia dacilor şi geţilor, locuitori ai acestui pământ, a fost pusă la grea încercare de toţi aceia ce doreau bogăţiile ţării lor. Mulţi au încercat să îngenuncheze acest popor de sorginte tracică, celţii, romanii, mai târziu popoarele migratoare. Politica geto-dacilor era una de pace, ei ocupându-se cu creşterea animalelor cornute mari şi mici, cu albinăritul, cultura cerealelor, a viţei de vie. Erau oameni stabiliţi în vetrele lor, nu erau nomazi, aveau propriile gospodării în jurul cărora îşi desfăşurau activităţile productive. Deşi nu aveau o politică de expansiune, atunci când erau atacaţi, lăsau coarnele plugului şi puneau mâna pe scut şi sabie. Erau stăpânii acestor pământuri, ştiau să-şi apere ce-i al lor, mureau cu sabia-n mână, dar nu lăsau să fie cotropit un petic de pământ. Iar atunci când s-a întâmplat să piardă războiul şi să fie ocupaţi de oştile romane conduse de împăratul Traian, a fost posibil din cauza trădării.

       Sute de ani poporul român s-a luptat pentru existenţa sa, pentru neatârnare, pentru libertatea pământului şi a oamenilor acestor pământuri, a  sacrificat vieţi omeneşti în războaiele purtate cu duşmanii din exteriorul Ţării. Multe războaie le-am pierdut din cauza unor trădători de neam şi Ţară, din cauza unora care puneau pe primul plan avuţia personală, iar pentru o pungă de banii îşi vindeau şi mama şi Ţara.

Au trecut peste 1900 de ani de la războaiele dacice cu romanii, pe teritoriul românesc s-au dus multe lupte, sângele străbunilor noştri a îngrăşat glia strămoşească. Vitejii noştri înaintaşi au ştiut să moară cu zâmbetul pe buze şi sabia în mână atunci când Ţara a cerut acest lucru. Întodeauna a existat un „Iuda” autohton, întodeauna cineva s-a lăcomit pentru aur, sau pentru o mărire.

Ajunşi în zilele noastre, lucrurile nu diferă prea mult faţă de vremurile demult apuse. Doar că trădarea fiinţei naţionale, nu mai este făcută de oameni oarecare, acum vânzarea Ţării s-a făcut de către cei care au fost puşi să conducă destinele noastre.

Nu pot să nu-i consider vinovaţi, pe şefii de stat, de guvern, din Parlament, din cadrul serviciilor secrete, procuratură, poliţie, etc. din ultimii 26 de ani, pentru distrugerea economiei româneşti, pentru distrugerea sistemului bancar, pentru vânzarea României bucată cu bucată.

Poporul român, suferind pentru lipsa de libertate, pentru încătuşarea şi îndoctrinarea lui cu tezele comuniste, a reuşit să transforme Ţara dintr-una agrară cu puţină industrie, într-o Ţară industrială cu mare potenţial agricol. Munca şi jertfa românilor timp de 45 de ani, au risipit-o, furat-o, vândut-o, propriii noştri conducători din ultimii 26 de ani.

Cum să mai credem în astfel de politicieni? Deocamdată prin partidele politice rămâne singura posibilitate de a conduce Ţara, asta este democraţia, dar mă îngrozesc când mă gândesc că este posibil ca pe listele de vot ale partidelor să găsesc aceiaşi bandiţi care au îmbătrânit în rele de 26 de ani încoace. Mai avem puţin până la viitoarele alegeri din vară, apoi din toamnă, nu se vede nimic nou pe piaţa politică. Câteva nume de partide noi, fără lideri incisivi, carismatici, care fără să propună lapte şi miere să vină cu soluţii viabile, de reconstrucţie şi de ieşirea de sub tutela străină.

       Orban al Ungariei este de departe persoana pe care o detest cel mai mult, dar a făcut câteva lucruri bune şi îndrăzneţe pentru Ţara lui.

Avem o conducere formată din oameni rupţi de interesele Ţării, un Preşedinte care stă mai mult prin vacanţe, plimbări şi judecăţi pentru pierderea unor case dobândite nu tocmai ortodox.

Un Premier, alături de un guvern, numiţi din afară, nelegaţi prin vot de popor. Dacă guvernarea lor va fi  catastrofală, nu îmi doresc acest lucru, îşi vor lua jucăriile şi vor pleca la stăpânii lor peste hotarele Ţării.

Trebuie să înţelegem toţi că, numai faptul de a face trimitere în urmă la vitejii noştri înaintaşi, nu este suficient, dacă noi, cei de azi, dormim şi nu ne interesează cum ne fură alţii Ţara.

Va urma.