Confesiuni III. Maria

      

       Masa de seară s-a desfăşurat într-o atmosferă de dragoste, fiecare fel de mâncare era însoțit de un sărut din partea femeii. Într-un târziu s-au ridicat de la masă,  în timp ce strângea vasele Nicole i-a aruncat peste umăr:

-în seara asta poţi să dormi în fânărie dacă vrei, bărbatul a înţeles mesajul soţiei, se întâmpla în fiecare lună la o anumită dată. Au mai discutat despre problemele care trebuiau rezolvate în ziua următoare, apoi, cu o pătură şi un cearșaf în mână a urcat în fânăria unde tocmai depozitase o căruţă cu fân. Mirosul de iarbă uscată, amestecat cu cel al  florilor din fân, era aromat, ameţitor, imbietor. George a întins pătura şi s-a trântit în culcuşul moale şi plăcut. Privea prin lucarnă* un colţ de cer ce se vedea din fânărie, stelele, ca nişte mici beculeţe puse de o mână meşteşugită pe tavanul cerului, străpungeau întunericul cu luminile lor pîlpâitoare. Se spune că atunci când moare un om, cade o stea, asta însemna că fiecare om are o stea a lui. Bărbatul se uita pe cer în căutarea astrului său. În afara pâlpâirilor luminoase precum artificiile într-un brad, nu a descoperit nimic. Steaua lui rămânea necunoscută, știa că este acolo în marea de stele, o simţea, dar nu o putea localiza.

     Privind la cer ameţit de mirosul fânului, gândurile lui George au zburat în trecut. Îşi amintea perfect momentele de la cununia religioasă atunci când, în frunte cu preotul și ei, tinerii însurăței, încadrați de nași, s-au rotit în jurul sfintei mese în timp ce preotul cânta Isaia dănțuiește. Seara, invitații fuseseră poftiți să intre la mesele puse în cortul uriaș amenajat în grădină din niște prelate întinse pe pari bătuți în pământ cu lăstăreală ca la casă, prelatele fuseseră luate de la câțiva șoferi care cărau legume de la colectiv pentru GEVACOOP. Totul a fost bine, afară de câteva rude, venite din alte sate, care au înțeles că nunta s-a terminat abia joi, după ce fusese mâncată și cea din urmă sarma, iar socrul mare tăiase  gâtul singurei orătănii rămasă pe bătătură, o porumbacă speriată care, văzându-se fără suratele ei, începuse să cânte cocoșește. Socrul mic a luat, când a plecat cu nevasta şi neamurile lor, unica sticlă cu vin ce mai rămăsese și pe care soacra mare o pitise după un dulap în cămară, însă nasul fin de bețiv profesionist al socrului mic o găsise chiar și acolo unde soacra mare o considerase în siguranță.

După ce au închis poarta în urma ultimului musafir, mulțumind Domnului că totul se sfârșise cu bine, tinerii însurăței au făcut curăţenie și şi-au ajutat părinţii să returneze în sat mesele, scaunele, vesela şi tot ce se mai împrumutaseră pentru a trece cu bine petrecerea ocazionată de nuntă. 

     A trecut timp de atunci. Nu aveau prea mulţi prieteni. 

   Nicole era o croitoreasă apreciată în sat, își făcuse ucenicia la o bătrână croitoreasă de lux, ce, în tinerețea ei, fusese doi ani la pension. Mamă-sa insistase foarte mult pe lângă coana Eleonora, croitoreasa, să-i primească fata ca ucenică, însă, până nu și-a pus sfințitul obraz părintele Gherasim pe lângă Eleonora, despre care vorbea lumea că o spovedea când și când până spre dimineață la primul cântat al cocoșilor, nu a fost chip să fie înduplecată. Cât timp a ucenicit, mai mult a slugărit în gospodăria Eleonorei, croitoreasa nu i-a arătat nici măcar cum se bagă ața pe urechile acului, îi spunea mereu, cu o anumită aroganță pariziană vorbind fornăind pe nas, că: „meseria se fură, nu stă meșterul din treabă să-i arate ei ce și cum”. Abia la sfârșitul anului al doilea când Eleonora a pus-o să croiască o bluză de damă fără șablon, doar după măsuri, a înțeles că Nicole avea mâini de aur. De atunci a învățat-o tot ce știa ea, iar de câte ori se împotmolea, Nicole mergea la „Doamna” cum o alinta ea, să o descurce cu noul model pe care il ceruse o fătucă plimbată pe la oraș. Au rămas prietene până ce Eleonora s-a petrecută din astă lume, însă nu înainte de a-i fi lăsat ca moștenire frumoasa ei mașină de cusut „Singer” dintr-o ediție limitată. 

    Multe femei îi treceau pragul casei, mai ales după ce Eleonora părăsise lumea asta rămăsese singura croitoreasă, una voia o fustă, alta o rochie, alta o bluză. De fiecare dată George părăsea încăperea când Nicole trebuia să ia măsură femeilor, le lăsa să se probeze cu hainele în intimitate. Într-una din zile a venit fără veste acasă, a deschis uşa şi ...surpriză, în faţa lui îşi etala sânii voluptoşi o tânără femeie, soţia a aruncat repede o haină Mariei, aşa se numea fata ce făcuse topless în faţa lui. Însă Maria nu s-a grăbit să-și ascundă nurii. Nicole l-a certat pe George pentru intrarea năvalnică, explicându-i că a pus-o pe Maria într-o situaţie jenantă. Clienta a luat apărarea bărbatului lăsând să se înţeleagă că nu a deranjat-o, fiindcă, a continuat ea, dacă cineva are ceva frumos e bine să arate şi celor doritori să vadă.

    Obrajii lui George au roşit la aluzia mai mult decât insinuantă a femeii, a părăsit încăperea, nu înainte de a mai arunca o privire asupra Mariei. Aceasta s-a uitat provocator în ochii lui, susţinându-i privirea. Toate aceste ocheade nu au scăpat privirii agere a lui Nicole, din acea clipă şi-a zis că nu o va mai primi în casa ei pe neruşinata de Maria, sigur, întâi îi va termina rochia începută.

George a revenit în casă abia după ce clienta plecase, chiar mai lăsase să treacă un timp. Faţă în faţă cu nevasta, a privit pe lângă ea, se simţea vinovat pentru privirea plină de pofte aruncată sânilor Mariei. Nicole a văzut sentimentul de vinovăţie întipărit pe faţa lui, apoi, cu înţelegere, l-a prins de mână s-a uitat în ochii lui unde a citit regretele pentru incidentul cu Maria cea cu sânii mari, de bucurie l-a sărutat şi mângâiat.

      -Când ne-am căsătorit, şi-a început Nicole vorba, m-ai considerat cea mai frumoasă femeie, de atunci au trecut ceva ani, au apărut alte fete, cu sânii mai mari şi mai tari decât ai mei, cu picioarele lungi şi pulpe rotunde, cu trupul de felină şi faţa de păpuşă. Sigur că îţi plac, de multe ori şi eu mă uit cu plăcere la ele, asta nu înseamnă că trebuie să-ţi faci un ţel în viaţă din a le avea pe toate, nu vei putea să le ai şi din această cauză vei fii nefericit. Trebuie să-ţi doreşti ce poţi avea, fără complicaţii, fără să ne ocolim privirea, trebuie să trăim pentru noi amândoi. Nu uita, chiar și bobocii, care abia se deschid acum, vor ajunge flori mature, după aceea se vor ofili, apoi vor apărea alți boboci, alte flori și tot așa. Dumnezeu nu ne-a binecuvântat cu copii, eu voi fi fata ta, copilul tău, iar tu băiatul meu pe care-l voi iubi, ocroti, dezmierda şi apăra cu propria mea viaţă. George a lăsat privirea în pământ, cuvintele nevestei loviseră necruţător, avea dreptate, o dorea pe Maria şi în acel moment, de adâncă remușcare, parchetul oglindea chipul femeii cu sânii mari şi buze senzuale. S-a scuturat, voia să alunge imaginea deja fixată pe retină, aceasta revenea obsesiv.

      -Ai dreptate femeie, zise soţul părăsind încăperea. S-a plimbat prin curte fără ţintă, nu putea să-şi abată gândul de la frumoasa Maria, nici în casă nu putea intra, ochii iscoditori ai nevestei ar fi observat că este departe cu gândul. A ieşit la poartă, fiind vară oamenii erau la munca câmpului, nimeni nu era pe uliţă, s-a uitat în sus, în jos, nimeni. Nici în casă nu putea intra, a plecat pe câmp să vadă un loc cu porumb. Păşea pe poteca bătăturită ce traversa loturile cultivate ale sătenilor, un fir de porumb crescut mai în marginea potecii l-a lovit peste faţă, nu l-a simțit, era într-un fel de transă.

      A rătăcit fără o ţintă precisă până ce soarele, obosit, a început să coboare spre locul de odihnă, trist, și-a spus în gând, o dată cu apusul a mai trecut o zi, mâine va fi o nouă zi, de fiecare dată va fi un alt răsărit de soare, o altă zi distinctă, unică și irepetabilă. 

    Cu mâna streaşină la ochi, nevasta se uita înaintea lui, într-un târziu l-a văzut venind pe poteca din grădină. A privit spre el surâzătoare, cu dragoste, fără reproş, nu l-a întrebat nimic, doar George, considerându-se vinovat și-a motivat absența: am fost în țarină, să văd porumbul.

       -Bine, a zis soţia, acum hai să mănânci, apoi să dormi  o oră, două, fiindcă mergi la muncă, ştii cât e de greu serviciul de noapte. Ascultător, bărbatul nostru a făcut cum bine i-a spus femeia.

.................................................................................................................................................................

*Lucarnă- ferestră, sau un luminator în acoperişul unei construcţii.

Va urma,

Mulţumesc pentru poză :projectshanks.com