În microbuz, la întoarcerea de la picnic, pe bancă lângă Olga s-a așezat Petre. Volubil, tânărul inginer i-a vorbit șefei sale despre realizările lor, despre modul în care se achitase de sarcini. Părea un tânăr comunist ce raporta în fața superiorilor îndeplinirea cincinalului în patru ani și jumătate. Avea vocea ușor tremurândă, deși paharele de pălincă uleiosă și cu grade multe ar fi trebuit să-l facă mult mai dezinvolt, însă faptul că era atât de aproape de Olga, pe care aproape că o putea atinge, îl făcea să devină ușor agitat. trebuia să-i taie orice fel de emoție.
Olga îl privea cu drag, parcă îl vedea
pentru prima oară. Petruș, băuse un pahar de tărie, nu era beat, doar cu chef
de vorbă, se vedea că îi place Olga, dar nu îndrăznea să atace subiectul care-l
frământa. Pentru o clipă Petrea închis ochii, se vedea la ofițerul stării civile în
urmă cu cinci ani, atunci când a spus „da” privind în ochii verzi ai iubitei
sale. Era cel mai fericit muritor, o iubea pe Cristina, erau împreună din anul
întâi de facultate. Crescuseră amândoi, se formaseră ca oameni, se
specializaseră în aceeași meserie. Voiau să-și deschida un atelier de
proiectare. În fiecare zi depănau ideile și le țeseau într-o poveste pe care își doreau să o trăiască după ce își vor jura dragoste pe viață în fața ofițerului stării civile. Cu fiecare zi care trecea iubirea lor devenea tot mai puternică, dorința de a se vedea, de a se ține de mână, de aș simți unul altuia inima cum bate era de nestăpânit. Alergau unul în brațele celuilalt de cum se vedeau, lumea era doar a lor, trăiau doar pentru ei. Erau așa de fericiți încât credeau că soarele încălzește pământul doar pentru ei, că vântul adie doar pentru a le răcori lor obrajii înfierbântați de iubire. Au trăit o dragoste ca-n povești, o iubire platonică până în ziua
cununiei civile, atunci Cristina i s-a oferit ca un trofeu în frumosul
apartament nupțial al marelui hotel din oraș. Erau iubiți de ani de zile,
mâncau împreună, învățau împreună, se plimbau împreună, doar cele câteva ore de
somn le dormeau în camere separate. A fost o noapte de neuitat, Cristina i s-a dăruit cu
toată ființa ei, era amanta perfectă. De multe ori atinseseră în multele lor
ore de discuții subiectul acesta, de fiecare dată roșeau și schimbau tema discuției. În acea noapte, de după uniunea lor civilă, erau înlănțuiți ca două trupuri contopite într-unul. Corpul ei cald cu pielea mătăsoasă îl
înfiora la atingere, îl făcea să se simtă ca într-un pat învelit în petale de
trandafiri roșii și plăcut mirositoare. Sânii ei tari, întăriți de dorință, la
fel ca și sfârcurile drepte așteptau
gura lui să îi sărute și să îi alinte. Femeia îl privea în ochi cu dragoste,
privirea ei îl invita să se înfrupte din trupul curat și cast păstrat pentru
el, pentru a îi fi dăruit în acea seară a împlinirii iubirii lor și toată viața pe care urmau să o trăiască împreună. A fost o seară
magică, o seară în care poezia iubirii s-a împletit cu poezia erotică, a fost
seara în care, cu fiecare sărut depus pe corpul ei, el citea cuvintele,
versurile poeziei erotice, era erotismul pur, adus la starea de artă. Era
iubirea la superlativ și trăirea între cer și pământ. De fiecare dată când apăreau zorile, farmecul dispărea,
rămâneau ei, prinții dragostei, împreună să înfrunte problemele cotidiene.
Din păcate, din nefericire, din nenorocire, povestea nu a durat decât cinci
luni, un șofer beat avea să curme viața iubitei lui. A plâns-o mulți ani, o
plânge și acum, poate ăsta este și motivul de nu poate să vorbească cu Olga
despre faptul că o place, că inima lui bate pentru ea de când a văzut-o prima
dată. Ar vrea să-i spună că îl urăște pe Eugen pentru faptul că a făcut
publică aventura lor.
-Petrică, ce faci? Petruș a deschis ochii, Olga îl privea cu atenție. Îți
este rău?
-Nu, gândurile îmi fugiseră cu ani în urmă. O umbră a trecut peste frumosul
obraz al tânărului, o lacrimă i s-a scurs pe obraz.
-Dacă vrei, poți să-mi vorbești despre gândurile tale, sigur, dacă le poți
împărtăși unui străin. Olga, ca orice femeie, era curioasă, totodată inginerul
din fața ei începea să-i placă, ar fi vrut să vadă cine este cu adevărat, ce
vrea, voia să-i cunoască sufletul, să vadă ce e acolo, dar mai ales să vadă
cine-i acolo.
-În curând ajungem, vrei să bem o cafea și să asculți povestea mea?
-Cu drag!
Au coborât din microbuz în parcarea societății, Petruș a rugat-o pe Olga să-l
urmeze, apoi fiecare s-a urcat în propria mașină. După zece minute se aflau în
apartamentul lui Petre. Camera de zi care era și sufragerie era mobilată
simplu, pe peretele care despărțea sufrageria de dormitor se afla o canapea din
piele cu două fotolii la fel îmbrăcate, așezate în capetele canapelei în unghi
ascuțit față de aceasta. Pe o măsuță joasă cu blat din sticlă, ce se găsea în fața canapelei și între cele două fotolii, Petre,
ajutat de Olga, a pus o sticlă cu coniac de cinci stele, două pahare cu fund gros pentru coniac și două pahare mari pentru apă, o sticlă cu
apă minerală și două cești cu cafea. Cei doi au
luat loc, canapeaua era moale, plăcută la atingere, dădea o stare de confort.
Un timp au stat stânjeniți, fiecare încercând să spună ceva, nu-și găseau cuvintele, se opreau sfioși, sau începeau să
vorbească amândoi odată. Olga a fost prima care a pus o întrebare directă, aștepta
un răspuns pe măsură.
-Ce ți-ai zis când Eugen Zambilă a spus despre mine că am fost amanta
lui?
-Inițial mi-am zis că bravează, nu am crezut nicio iotă din spusele lui până ce nu ai confirmat tu, dar încă îmi este neclar cum s-a întâmplat.
-Vrei să-ți povestesc? Olga voia să lămurească problema, în fond nu mai era
nici-un secret pentru nimeni.
-Da, aș vrea să aflu din gura ta totul. Cred că nici explicația de la
birou nu a lămurit această poveste
destul de încâlcită.
-Nu este complicată, dar să o iau cu începutul. Am fost căsătorită cu un
ofițer de artilerie, în primii ani ne-am înțeles foarte bine, motiv pentru care
i-am făcut doi copii, băieți amândoi. Obligată de el, am lăsat serviciul după
primul an de căsnicie. Cinci ani toate au fost bune, apoi s-a luat de
băutură, am început să-i explic că nu este bine ce face pentru sănătatea lui,
dar nici pentru casnicia noastră. După un timp a început să devină violent și
să mă bată. Voiam să plec, dar nu aveam unde mă duce și nici cu ce să mă întrețin,
am căutat prin mai multe locuri să găsesc un serviciu, nu mi s-a deschis nici o
ușă. Într-una din seri a venit acasă, bineînțeles că era beat și, pentru că a găsit băieții mâncând,
m-a luat la bătaie. Dimineața următoare am plecat la piață, eram hotărâtă să rup orice legătură cu el, nu
aveam însă destulă voință, eram dezorientată, simțeam că sunt legată cu lanțurile
sclaviei de omul care mă chinuia. Nu se mai culcase cu mine de luni de zile,
de fiecare dată, beat fiind, îl lua somnul înainte de a se dezbrăca. Eram
foarte vulnerabilă, când am ajuns între tarabele țăranilor am observat un
bărbat care mă privea cu atenție, am fost electrizată de privirea lui, dintr-o
dată corpul mi s-a înmuiat, o dorință nebună m-a cuprins, iar pașii, fără voia
mea, s-au îndreptat spre el. Așa am ajuns în patul lui Eugen, eram în transă,
voiam să mă simt femeie, să strâng în brațe un bărbat adevărat, nu o brută
beată și violentă. Asta a fost tot, de atunci ne-am întâlnit odată, nu i-am
vorbit, apoi aici la firmă unde am lucrăm împreună.
-În mare asta e povestea mea, după aventura cu Eugen am avut curajul să-i
spun soțului că divorțez și l-am obligat să părăsească apartamentul. Am lucrat
mai mult de un an ca femeie de serviciu la o asociație de locatari, așa am
cunoscut-o pe Sonia și am ajuns în firmă. Olga avea fața luminoasă, se simțea
eliberată, spusese omului din fața ei, pe care începuse să-l îndrăgească, tot
adevărul. Asta sunt, dacă mai vrei să știi ceva, cu toată plăcerea îți spun.
Copiii sunt sub îngrijirea mamei mele, care stă cu ei tot timpul. Nu știu de
ce ți-am spus toate aceste lucruri și nici de ce am acceptat să urc la tine. Știu
doar atât, îmi este bine și asta ar trebui să fie suficient. Tu cine ești
inginer Petre Petruș?
-Povestea mea este frumoasă, pasională și tragică, așa s-ar putea defini
în câteva cuvinte. Am iubit o colegă de facultate încă din primul an, eram
nedespărțiți, după terminarea facultăți ne-am căsătorit, am trăit o frumoasă
poveste de dragoste. Din nefericire viața, uneori, e nedreaptă, e crudă, se
comportă ca o bestie.
-De ce spui asemenea vorbe grele? Olga îl privea îngrijorată. Petre a tăcut
un timp, era pierdut în propriele gânduri. S-a așternut tăcerea. Liniștea a
fost spartă de sunetul telefonului. Smulsă din propriele visări, femeia a
căutat telefonul în geantă, apoi a răspuns. Glasul neliniștit al mamei o chema
urgent acasă, din senin unul din copii făcuse febră. Olga, cu fața răvășită, a
închis telefonul. Petre a văzut neliniștea de pe chipul femeii.
-Ce s-a întâmplat?
-Unul dintre copii a făcut febră, trebuie să plec.
-Olga, dacă întâmpini greutăți la spital, să mă suni, cunosc un medic
pediatru, mai bine merg cu tine să te ajut.
-Mulțumesc Petrică, ești un coleg minunat, apoi l-a sărutat pe frunte și-a
luat geanta și val-vârtej a ieșit pe ușă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu